Alt feedback necesar
Este profesor de limba și literatura română la Colegiul Tehnic „Mircea Cristea” din Brașov, având o vechime în învățământ de doisprezece ani și gradul didactic II. În cariera didactică, a avut ocazia de a întâlni copii care au provocat-o, din punct de vedere profesional, să își imbunătățească stilul de a preda pentru a putea obține cele mai bune rezultate posibile. De aceea, a participat la activități de formare și a studiat autodidact pentru a descoperi acele modalități prin care activitatea sa să fie mai bună. A conceput și a implementat proiecte educaționale; de exemplu, în anul școlar 2017-2018, „Literatura, curcubeu al științei”- proiect educațional interdisciplinar regional; „Odysee im Lada”, proiect internațional pe platforma eTwinning, Proiect Erasmus+.
Articolul prezintă trei metode didactice prin care cadrul didactic poate măsura gradul de satisfacție a elevului față de ora de curs/activitatea concepută și desfășurată. Practica ne-a demonstrat că oferirea de feedback se face doar pentru a verifica gradul în care elevul a reușit să atingă obiectivele stabilite la începutul lecției și rareori urmărește aspecte legate de viziunea sau așteptările elevului. Din acest motiv, articolul accentuează necesitatea de a consulta elevii, de a oferi un feedback și din acest punct de vedere.
Preocuparea oricărui profesor implicat este de a capta suficient de mult atenția elevilor săi, de a-i stimula într-atât, încât să facă progrese în învățare fără a se simți constrânși, fără a resimți acea povară a învățatului tradițional. De aceea, unul dintre rolurile profesorului în școala de azi este de a găsi maniera cea mai eficientă și atractivă de a organiza activitatea didactică prin metode interesante, care se pretează conținuturilor, dând un randament satisfăcător.
Totuși nu se poate spune că există o rețetă a succesului în ceea ce privește efectul unei strategii asupra elevilor. Profesorul trebuie să stăpânească o artă a predării, să fie capabil să depășească o simbolică matriță a conceperii lecțiilor și să consulte constant elevii, care sunt beneficiarii educației cu privire la efectul lecției asupra lor. Ei trebuie să ofere un feedback, nu doar asupra cunoștințelor, competențelor și abilităților achiziționate în timpul orei de curs, ci și asupra gradului de satisfacție asupra organizării lecției în sine. Consideră că metodele utilizate au fost adecvate? Consideră că lecția a fost suficient de bine structurată? Informațiile au avut aplicabilitate? Informațiile au fost prea vagi sau excesiv aprofundate? Sunt întrebări legitime ale profesorului la care este necesar un feedback al elevului, întrebări puse cu rol diagnostic, pentru a stabili situația de fapt, dar și prognostic, în scopul de a opera schimbările necesare pe viitor.
Literatura didactică română surprinde, în general, metode de feedback orientate către evaluarea gradului în care obiectivele operaționale stabilite au fost atinse, un feedback care se centrează exclusiv pe conținuturi sau competențe, ignorând elementul uman. Elevul nu este un robot care execută o comandă, ci, din contră, el este o entitate cu interese proprii, cu preferințe, cu care profesorul trebuie să încurajeze o relație de colaborare. Este dezirabilă oferirea unui feedback bilateral, care să vizeze cuantificarea acestor opinii și de aceea se impune utilizarea unor metode eficace, care să respecte principii fundamentale ale oferirii feedback-ului. Printre acestea amintim caracterul anonim al oferii de feedback, discutarea ulterioară a rezultatelor, asumarea și aplicarea concluziilor rezultate.
Dintre avantajele cele mai evidente ale acestui demers se numără sentimentul de valorizare pe care-l au elevii în cadrul lecției, ei devenind astfel o parte activă a conceperii acesteia, descoperirea punctelor slabe și ale punctelor tari ale abordării lecției, însă nu este de trecut cu vederea avantajul direct al formării unei culturi a evaluării (unei persoane), analizând activitatea acestuia, nu personalitatea.
Voi prezenta în continuare câteva dintre aceste metode interactive, care oferă cadrului didactic o imagine reflectată în viziunea elevilor a modului în care reușește să atingă țelurile propuse.
I. Metoda semaforului. Este o metodă simplu de aplicat, care constă în utilizarea simbolică a celor trei culori ale semaforului, roșu (dezacord), verde (acord), galben (nehotărâre). Participanții la consultare au la dispoziție cartonașe cu cele trei culori, iar în momentul chestionării arată cartonașul potrivit pentru a ilustra reacția considerată de ei potrivită față de întrebarea adresată. Metoda poate fi utilizată la începutul lecției, pentru a determina tabloul așteptărilor, ca feedback intermediar ( ex. Sunt mulțumit cu activitatea de până acum.) , ca modalitate de consultare rapidă în cazul necesității obținerii unui răspuns ( ex. Este oportună organizarea Festivalului german de film?) sau pentru evaluarea finală a activității (de ex. Tema aleasă a fost utilă/ Evenimentul a fost interesant etc).

Metoda este adecvată pentru aproape orice grupă de vârstă, chestionarea durează în jur de 10 minute și, așa cum am menționat mai sus, utilizează simboluri simple. Costurile organizării sunt restrânse, iar organizarea este facilă.
II. Metoda ”Cinci degete”. Această metodă de asigurare a feedback-ului este extrem de simplu de folosit, necesitând doar o coală de hârtie, pe care elevii desenează propria mână. Fiecare deget este asociat unei întrebări, așa cum reiese și din imaginea de mai jos. Elevii sunt chestionați cu privire la punctele tari sau slabe ale activității (”Ce a fost bine?; Ce poate fi îmbunătățit?”), cu privire la conținuturile învățării (”Ce am învățat?”), despre atitudini/sentimente (pozitive sau negative) pe care le-a generat activitatea (”Ce iau cu mine?”) și despre eventuale propuneri pe care aceștia le pot avea.

Metoda poate reprezenta o alternativă la clasicul chestionar și are avantajul de a necesita puține resurse, de a fi ușor de aplicat și de a da posibilitatea elevilor de a se exprima liber, fără a fi obligați să aleagă între variante de răspunsuri
III. Metoda ”Ținta”. Este o metodă bazată de o scală, care poate fi, după necesități, mai amplă sau mai simplă. ”Ținta” are niveluri de evaluare de la 1 la 4, după cum reiese din imaginea de mai jos, însă ea poate fi concepută cu mai multe astfel de niveluri. De asemeni, ”Ținta” reflectă și un număr limitat de întrebări, în funcție de domeniile față de care își exprimă opinia elevii (de exemplu: Metode și organizarea activității, Atmosfera de învățare în clasă, Tema și conținuturile, Motivația mea). Pentru a aplica această metodă este necesară de o coală de hârtie de flipchart sau de o tablă magnetică. După caz, elevii au nevoie de abțibilduri sau de magneți, pe care le folosesc pentru a le plasa în unul dintre cercurile ”țintei”.

Profesorul face o însumare a punctelor și discută despre rezultatele feedback-ului cu elevii pentru a identifica soluții pentru îmbunătățirea procesului educativ.
Bibliografie:
www.isb.bayern.de/download/19457/methoden_des_schueler_feedbacks_.pdf
www.methodenwuerfel.ch/category/ressourcen/
lehrermarktplatz.de/top-7-feedback-methoden-f%C3%BCr-den-unterricht-9f4dba5c82e9
Cuvinte cheie: metode didactice, feedback
Accesări: 2.834




Ministerul Educaţiei