Antiviolența, un deziderat al zilelor noastre

Trăim zile foarte complicate, de cum ne trezim și până în noapte târziu, pe toate canalele televiziune se vorbește doar de violență, fie domestică, fie verbală, fie instituțională, agresivitatea a atins cote maxime și ne întrebăm „la ce se va ajunge?” În școli, ne confruntăm cu copii la grupă agresați de părinți, de vecini, de frați, de profesori, de ei între ei, fenomenul are o larghețe fără precedent. Dar noi știm că orice act de violență se naște în urma unui motiv, de aceea ne propunem să depistăm motivele care duc la declanșarea violenței și agresiunii și să putem oferi soluții în stingerea conflictelor. Astfel că ne-am propus să recurgem la unele programe de prevenire și combatere a violenței, atât în școală, cât și în afara acesteia.

Pentru a preveni cu succes fenomenele de hărțuire, intimidare, agresiune, trebuie găsite practicile cele mai la îndemână. Căutând traiectoriile cele mai accesibile nouă, profesorilor, am clasificat aceste pratici în:

• practici de formare şi informare
• practici de creştere a gradului de conştientizare
• practici de consolidare a capacităţilor
• practici de finanţare şi oferire  de sprijin
• practici de comunicare, informare, de creare de reţele
• practici de modificare şi dezvoltare a politicilor
• practici de  dezvoltare a parteneriatelor

Faptul că ne propunem să formăm comportamente dezirabile unei societăți atât de schimbătoare , este limpede, faptul că informăm şi exemplificăm zilnic, care sunt efectele agresiunii şi violenţei domestice şi nu numai, nu poate fi contestat de nimeni, dar în acelaşi timp suntem conștienți de rolul partenerilor în promovarea şi desfășurarea acestor acțiuni anti-bullying în şcoli şi societate.

Noi, cei implicaţi în actul educaţional, profesorii, ne unim forţele pentru a găsi metode pentru prevenirea şi combarea acestui flagel, care poartă numele de VIOLENŢĂ. Ceea ce este însă foarte deranjant este faptul că în breasla noastră, din păcate, mai avem şi „colegi” care sunt ei înşişi autori a multor acte de violenţă verbală, atitudinală dar şi fizică, trebuie să fim corecţi şi să fim cât se poate de tranşanţi în ceea ce-i priveşte pe aceşti indivizi, pentru că educaţia nu se face ”cu bâta, cu cureaua şi nici cu urlatul”, aceste practici au apus odată cu era când au fost promovate şi tolerate, însă acum, noi cei care plămâdim aluatul individului de mâine, trebuie să fim calmi, îngăduitori, toleranţi şi nu în ultimul rând implicaţi, pentru a fi schimbată această mentalitate şi a lăsa o amprentă pozitivă în ceea ce ne priveşte.

La nivel de unitate şcolară, de grupă, avem datoria morală de a ne implica şi de a schimba lumea prin ceea ce facem zilnic, promovăm practici anti-bullying, găsim strategii şi metode  de a pune în valoare  aceste practici, promovăm programe anti-violenţă, cum sunt ”Stop, violenţei în şcoli!”, ”Violenţa nu e pentru noi!”, ”Vorba dulce, mult aduce!” şi, de asemenea, programe de promovare a sănătăţii şi a bunului comportament, cum aste programul: ”Sănătatea mea ţine de tine!” – prin care promovăm alimentaţia sănătoasă, o alimantaţie bazată pe fructe şi legume, alimentaţiala timp şi cu alimente proaspete.

Prin informarea zilnică a copiilor şi formarea unor atitudini pozitive, a unor comportamente sociale adecvate, avem certitudinea că aceşti copii nu avea pe viitor o conduită deviantă, avem certitudinea că respectul, mila şi dragostea de aproape îi vor însoţi mereu.

Prin acţiunile desfăşurate ca şi atelire de lucru, informăm atât copii, cât şi părinţii implicaţi . care  sunt consecinţe agresivităţii şi ce atrage după ea violenţa. Prin punerea în scenă a unor piese de teatru, scoatem în relief ceea ce se numeşte durerea, suferinţa, consecinţa violenţei. Prin jocurile de rol, punem în valoare compasiunea, implicarea, acţionarea la timp şi cu efect, asupra cauzei, prin campania, un mărţişor cu mesaj, am folosit prin intermediul mărţişoarelor oferite persoanelor de pe stradă, mesaje de genul: ”Dacă mă loveşti, să ştii că mă doare!”, ”Tu nu ştii ce înseamnă să fii lovit?”,”Dacă vei fi bun şi Dumnezeu va fi bun cu tine!”, prin toate  mesajele transmise am dorit o trezire şi conştientizare a celor de lângă noi, am dorit o schimbare de atitudine dar şi de mentalitate.

În toate aceste campanii desfăşurate la nivel de unitate, avem de partea noastră copiii, părinţii, care se implică voluntar şi duc la o schimbare în bine a societăţii. Totodată copiii învaţă prin desfăşurarea de campanii de prevenţie, cum să se comporte dacă sunt agresaţi, cui să se adreseze, să nu răspundă la violenţă, cu violenţă, să nu ascundă faptul că sunt agresaţi. În acelaşi timp, copiii sunt conştienţi că fără implicare nu vom schimba nimic, dacă nu ne pasă astăzi, mâine s-ar putea să fim chiar noi victimele acestui fenomen tot mai raspândit: intimidarea, adresivitatea, violenţa.

În urma evaluărilor, putem constata o diminuare a actului violenţei în şcoli, copiii devenind mai sensibili, mai altruişti, mai empatici şi chiar mai dornici de a se implica în activităţile de prevenire şi combatere a violenţei. Prin ceea ce fac ei, copiii devin protagoniştii modelelor de urmat pentru colegii lor violenţi, sunt un model şi prin felul lor de apune proble,ma devenind un exemplu de bună practică.

Copiii pot ajuta profesorii, organele de poiliţie, în campaniile de informare în ceea ce priveşte amploarea bullyingului şi a strategiilor prin care să stopăm acest fenomen, să prevenim sau să combatem agresiune de orice fel.

Campanile pot fi desfăşurate atât direct, în acţiuni de stradă, în acţiuni alături de factorii decisivi ai comunităţii locale, dar şi prin promovarea de exemple de bune practici audio-vizuale anti-bullying, prin iniţiative de sensibilizare a opiniei publice, prin instrumente educaţionale anti-bullying, cum ar fi: informare, iniţiative, publicaţii, trainiguri, programe de formare.

La nivel internaţional, acest fenomen este foarte mult studiat, sunt organizaţii care au ca obiect de activitate prevenire şi combaterea violenţei, care, împreună cu poliţia, cu factorii decisivi din comunităţi, fac echipă şi duc de cele mai multe ori la rezolvarea de cazuri foarte grele, cu urmări greu de perceput, unde de cele mai multe ori sunt victime copii, femei, persoane în vârstă, vulnerabile.

De asemenea, la nivel internaţional sunt programe care sprijină tinerii şi copiii  agresaţi de părinţi, care au nevoie de consiliere, de terapie şi care fără aceste organizaţii n-ar putea supraveţui, deoarece trauma lor este foarte mare.

Ne dorim o lume mai bună, ne dorim o lume a păcii şi înţelegerii, dar pentru asta trebuie să punem umărul la schimbare, fiecare dintre noi fiind o verigă importantă dintr-un lanţ. Doar împreună vom schimba lumea!