Argument pentru învățarea în grupuri mici

Este mult mai important să-i învăţăm pe elevi cum să înveţe eficient, să gândească critic, constructiv şi să găsească acele probleme care sunt importante şi utile pentru ei, deoarece trăim într-o societate aflată într-o continuă schimbare, în care explozia informaţională se desfăşoară în paralel cu explozia tehnologică în domeniul transmiterii informaţiei. Şcoala trebuie să ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experienţe sociale, constructive, bazată pe cooperare şi colaborare în rezolvarea problemelor vieţii şi care asigură convieţuirea într-o lume paşnică.

Deși, cel puțin din punct de vedere teoretic, cunoaștem beneficiile invățării pe grupe, in practică, există unele probleme, care ne determină fie să abandonăm acestă metodă, fie să o utilizăm mai rar. La începutul carierei didactice, organizarea unei astfel de activități era mai mult decât o provocare. În primul rând, elevii nu erau obișnuiți cu această modalitate de a lucra, astfel că auzeam mereu întrebări pline de nedumerire și uneori chiar revoltate: Dar nu mai bine ne dictați și noi scriem?, Păi noi învățăm sau ne jucăm?

A reprezentat o adevărată provocare și din perspectiva faptului că, mai ales în faza de început (atunci când se stabileau grupele), dar și atunci când se lucra efectiv, elevii deveneau foarte gălăgioși. De asemenea, trebuie specificat faptul că, atunci când sarcina nu este suficient structurată sau atractivă pentru elevii, aceștia fac cu totul altceva decât li se cere.

Am învățat că pentru reușita unei activități pe grupe trebuie să îndeplinim anumite condiții. În primul rând, trebuie să stabilim în mod clar modalitatea în care elevii se grupează. Atunci când sunt lăsați să se grupeze singuri, se pierde timp, se produce zgomot și agitație. Pentru a evita aceasta, le cer elevilor să se alinieze în spatele clasei în ordinea vârstei (ținând cont de anul, luna, ziua nașterii), lansându-le provocarea de a nu comunica verbal ci numai prin gesturi. După ce au terminat de aranjat, li se comunică ordinea corectă (notată înainte pe o foaie după datele din catalog) și se rearanjează. Se atribuie în ordine fiecăruia câte un număr de la 1 la 5, 6 in funcție de numărul de grupe și astfel se stabilesc grupele de lucru.

O altă metodă este aceea de a împărți elevilor bomboane în ambalaje colorate în 5-6 culori (în funcție de numărul de grupe). Sunt rugați să păstreze ambalajele, pentru că le vor trebui mai târziu. Desigur, numărul ambalajelor de fiecare culoare trebuie să fie egal. În funcție de culori se realizează grupele.

De cele mai multe ori, se întâmplă ca în clasă să fie câte un elev mai dominator care nu permite coechipierilor să lucreze decât ce vrea el și cum vrea el. Unui astfel de elev i se poate atrage atenția că echipa pierde puncte dacă nu lucrează toți membrii ei. În cazul în care continuă cu acest comportament, nedorind să îl îndepărtez și nici să ajungă în postura de a se victimiza (Dar ce am făcut, doamna? Aveți ceva cu mine!), am ales să-l „avansez”, dându-i „funcția” de observator sau arbitru. Concret, are datoria de a completa o fișă în care notează observațiile lui despre cum a lucrat fiecare grupă, ce rezultate au avut, dacă a fost realizată sarcina.

Avantajul acestei metode este acela că fiecare elev se poate exprima, dând posibilitatea elevilor timizi de a-și spune opinia, de a socializa cu colegii. De asemenea, nefiind distribuiți în grupe după cum stau în bănci sau după preferințe, sunt mai mari șansele să se concentreze mai mult pe sarcină și mai puțin pe altfel de discuții. Elevii comunică mai ușor, se cunosc mai bine și, într-adevăr, se cunoaște diferența intre a fi 1 din 26 și a fi 1 din 5.

Trebuie specificat faptul că elevii trebuie să știe explicit ce au de făcut, li se dau lămuriri de fiecare dată când sunt cerute, chiar sunt incurajați să le ceară atunci când au nevoie, pentru a nu apărea conflicte intre ei.

O atenție deosebită trebuie acordată acelor elevi care se remarcă prin spiritul competitiv foarte dezvoltat. Din această cauză ei au tendința să le reproșeze colegilor de echipă atunci când alte echipe se descurcă mai bine, apărând diverse situații conflictuale. În aceste condiții, li se explică faptul că scopul activității este acela de a învăța împreună într-un mod plăcut și interactiv.

În final, aș puncta câteva dintre avantajele activității în grup, completate cu propuneri de măsuri pentru ameliorarea muncii în grup:

• Se dezvoltă ataşamentul faţă de grup, grija faţă de celălalt – elevii devin mai toleranți atunci când încep să se cunoască mai bine, remarcând faptul că au multe puncte în comun.
• Elevii trebuie ajutaţi să conştientizeze faptul că este în avantajul fiecăruia dintre ei dacă ceilalţi colegi învaţă bine şi constituie un dezavantaj dacă ceilalţi nu învaţă suficient.
• Învăţarea prin cooperare contribuie la dezvoltarea abilităţii elevilor de a înţelege perspectiva celuilalt din punct de vedere cognitiv şi pe plan emoţional de a-şi manifesta ataşamentul, grija faţă de semeni, comportamentul de ajutorare al celorlalţi; formarea de atitudini pozitive faţă de învăţare, faţă de obiectele de învăţământ şi faţă de şcoală; relaţii constructive orientate spre rezolvarea sarcinilor.