Asimilarea unor cunoștințe despre grupul nominal în gimnaziu

Procesul formării noţiunilor gramaticale şi al creării posibilităţilor de a opera cu ele este de o importanţă majoră pentru studierea limbii române. În clasele gimnaziale, elevii trebuie să dobândească, treptat, capacitatea de a se orienta cu claritate în analiza construcţiilor lingvistice, de a descoperi trăsăturile lor esenţiale, pentru a putea ajunge la înţelegerea structurii limbii. În cadrul procesului instructiv-educativ, limba română devine obiect de studiu cu noţiuni, reguli, definiţii, care trebuie însuşite conştient în vederea unei exprimări corecte, atât orale, cât şi scrise. În procesul formării noţiunilor gramaticale, psihologia şi pedagogia modernă disting patru faze ale învăţării׃ faza de receptare, faza de însuşire, faza de stocare şi aceea de actualizare.

Imperativul obţinerii calităţii în educaţie conferă o reconsiderare a procesului educaţional al cadrului didactic, astfel încât strategiile utilizate să fie concentrate pe învăţare şi, respectiv, pe cel care învaţă. Pentru a asigura dezvoltarea şi valorificarea resurselor lor cognitive, afective şi acţionale, pentru a-i ajuta în vederea adaptării şi integrării optime în mediul socio-profesional, este importantă elaborarea unor strategii didactice bazate pe acţiune, aplicare, cercetare, experimentare. Astfel, li se va crea elevilor posibilitatea de a practica o învăţare de calitate.

Relaţia dintre construcţia gramaticală și vocabular este generată de realitatea care impune inserarea cuvintelor în contexte, contextul fiind organizat gramatical. Învăţarea gramaticii nu este un scop în sine, ci ea îi foloseşte elevului să utilizeze corect formele limbii, până devin deprinderi. Latura teoretică a studiului gramaticii este strict necesară, ca la orice disciplină, pentru cunoaşterea obiectului de studiu, pentru descrierea limbii. Această latură nu are numai un caracter informativ, ci şi unul formativ, dovedindu-şi utilitatea în aplicările practice.

Lecţia de gramatică porneşte, de obicei, de la exemple sub formă de structuri şi apoi se ajunge la generalizări şi la scheme practice. De la asemenea generalizări, reluarea explicaţiilor sub forma unor reguli oferă certitudinea că problema predată nu a fost înţeleasă greşit. Prin exerciţii variate şi suficiente, elevul trebuie să ajungă să utilizeze corect structurile învăţate.

Punerea în discuţie a unor aspecte de cultivare a limbii, atrăgând atenţia asupra dificultăţilor, subliniază necesitatea unei exersări corecte şi îndelungate, pentru a se putea evita asemenea greşeli. Astfel se pot elabora modele şi tipuri de exerciţii care să ducă la însuşirea corectă a noţiunilor.

Predarea va porni de la exemple care să evidenţieze caracteristicile formale şi de distribuţie a elementelor grupului nominal şi va fi urmată, la fiecare lecţie, de exersarea sub diverse forme a structurilor predate. Exerciţiile cu pronumele relative vor urmări, fără îndoială, şi o bună însuşire a valorilor semantice, dar vor viza în primul rând utilizarea lor corectă ca formă, acord, topică, atunci când introduc propoziţii relative. Nu trebuie ocolite nici exerciţiile clasice, de completare a spaţiilor libere cu formele corespunzătoare ale pronumelor relative (cu insistenţă specială pe ,,careˮ). Prin metode activ-participative, elevii vor fi implicaţi în realizarea unor conexiuni logice, stimulând forţele intelectuale ale acestora. Astfel, se urmăreşte focalizarea atenţiei elevilor asupra unor noţiuni, determinându-i să anticipeze legătura dintre termenii daţi, solicitându-le gândirea şi imaginaţia.

În ceea ce priveşte procesul formării noţiunilor gramaticale, psihologia şi pedagogia modernă disting patru faze ale învăţării la limba română, evidenţiate în lucrări de specialitate׃

• faza de receptare a materialului – activitate de iniţiere, familiarizare conştientă a elevului cu fenomenul gramatical dat, care la clasele V-VIII, unde se învaţă noţiunile de bază ale gramaticii, se realizează fie prin izolare, fie prin sublinierea noii noţiuni dintr-unul sau mai multe texte date, pentru a se trece la discutarea/ analiza ei;
• faza de însuşire – este etapa distingerii planului gramatical de cel logic; prin analiza noii noţiuni şi relevarea caracteristicilor ei, elevii sunt conduşi să atribuie o valoare gramaticală cuvântului însuşi ca unitate formală a limbii, cu anumite relaţii, în funcţie de context; este o fază analitică;
• faza de stocare – logic, se ajunge prin operaţiile gândirii (analiză, sinteză, comparaţie, clasificare) la generalizarea şi consolidarea fenomenului gramatical prin însuşirea regulilor şi a definiţiilor;
• faza de actualizare – este etapa operării superioare cu noţiunile de limbă însuşite; acestea fiind conştientizate, elevii le vor aplica în diferite exerciţii, compuneri în clasă, desfăşurând astfel activitate independentă, sau acasă.

Bineînţeles, logica didactică (de la simplu la complex) este prezentă, dar parcă mai pregnant în etapa formulării definiţiilor gramaticale. Elevii trebuie să fie în permanenţă activizaţi, puşi în situaţia de a face eforturi intelectuale pentru dobândirea cunoştinţelor, ceea ce duce la dezvoltarea capacităţii lor de învăţare׃ atenţia, spiritul de observaţie, memoria şi gândirea logică, precum şi operaţiile acestora. Acestea vor fi evaluate prin strategii didactice corespunzătoare, la fiecare etapă.

În scopul optimizării procesului de predare- învăţare-evaluare, noi, profesorii, vom căuta permanent cele mai eficiente metode, strategii pentru a activiza elevul, pentru a forma competenţe ce îi vor aduce rezultate bune şi foarte bune la diferite evaluări. Astfel, învăţarea trebuie să fie activă și să îi ofere elevului oportunitatea de a se exprima pe el însuşi, să se găsească în concordanţă cu interesele, nevoile şi cultura sa. Aşadar, este important să valorificăm potenţialul fiecărui elev, dându-i ocazia de a se afirma, de a-şi etala cunoştinţele, priceperile şi deprinderile.

Bibliografie׃
Valeriu Marinescu, Metodica predării limbii şi literaturii române, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004.
Constantin Parfene, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Iaşi, Editura Polirom, 1999.