Articole scrise de: Cristian Păunică

Cristian Păunică este de 10 ani profesor de sprijin la Școala Gimnazială Specială „Constantin Păunescu” din București, licențiat al Universității din București, specializarea Psihopedagogie Specială. În timpul facultății, a lucrat într-un proiect al Caritas Austria pentru copiii străzii, ca educator și conducător al unui centru rezidențial în București. La puțin timp după terminarea facultății, a intrat în echipa de formatori ai Fundației Pestalozzi în cadrul proiectului de formare în pedagogie socială pentru educatori rezidențiali.
A fost o perioadă asistent universitar la Academia de Studii Economice, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic. A lucrat o bună perioadă ca training manager la Ipsos Interactive Services, lider global în cercetarea de piață online.
A colaborat în proiecte europene: 'Leonardo da Vinci': Învățământ deschis, la distanta, pentru promotori de măsuri active pe piața muncii, Evaluarea proiectului POSDRU „Decență și respect pentru vulnerabili”, Proiectul POSDRU „Start – O viată de calitate în siguranță”, A doua evaluare intermediară a POSDRU 2007-2013.

Instituţie: Școala Gimnazială Specială Constantin Păunescu

Răspunsul la Intervenție: modelul educațional care poate reduce eșecul școlar în România

de 8 august 2025

Acest articol analizează critica modelul actual de sprijin educațional din România, implementat prin Legea învățământului preuniversitar 198/2023, și propune adoptarea modelului RTI (Response to Intervention) ca alternativă viabilă pentru reducerea eșecului școlar. Prin comparația cu implementarea RTI din Finlanda și SUA, se demonstrează că modelul românesc actual transformă o abordare inițial flexibilă și nebirocratică într-o „caricatură ultra-birocratică și centralizată”. RTI propune o intervenție pe trei niveluri (universal, țintit, intensiv) care permite sprijinul timpuriu al elevilor cu dificultăți fără necesitatea diagnosticării formale sau a etichetării CES, deci fără a-i stigmatiza. Studiul evidențiază principalele diferențe între modelul finlandez și cel românesc, subliniind că implementarea autentică a RTI în România necesită transformări profunde: regândirea cadrului legal, formarea profesorilor, flexibilitate curriculară reală și schimbarea mentalităților. Concluzia subliniază că România poate construi un sistem educațional proactiv, care sprijină timpuriu elevii în dificultate, transformând școala dintr-un mecanism de selecție într-una cu adevărat incluzivă. Articol integral →