Textul liric – între tradiționalism și modernism

Pornind de la importanţa luării în consideraţie a principiilor didactice privind înţelegerea şi interpretarea textului liric, opera literară, în speţă, opera lirică transfigurează realitatea generând o intensă participare emoţională, o viziune proprie şi interpretări multiple, în funcţie de gradul receptivităţii literar-artistice a cititorilor, receptarea textului liric în gimnaziu constituind o permanentă provocare pentru profesorul de limba română, preocupat a-şi familiariza elevii, încă din clasa a V-a, cu metodele, cu procedeele şi cu mijloacele specifice procesului de receptare artistică a operelor lirice. Receptarea operei constituie, în esenţă, un proces de recreare a poeziei. În acest proces îi revine profesorului rolul de a ajuta elevii să trăiască ceea ce textul conţine, adică „să vadă, să audă, să simtă, să creadă în conformitate cu solicitările poeziei”. Punctul de plecare este materialul concret al operei, limbajul ei. Acesta, însă, trebuie potenţat, umplut cu propria trăire sufletească a elevului. Aşadar explorarea lumii operei – creată prin limbaj – se realizează treptat, nu prin parafrazarea banală a conţinutului sau disecţia sterilă a expresiei, ci prin racordarea sensibilităţii, experienţei, cunoştinţelor, imaginaţiei elevilor la universul afectiv-intelectiv al poeziei. Metodele, înrădăcinate de practica şcolară, tradiționale su moderne, sunt utilizate cu succes în cadrul orelor de receptare a unui text liric, cu condiţia dozării ponderii lor, a desfăşurării acestora sub forma unui dialog autentic, productiv, respectiv, într-o formă problematizantă, în scopul activării elevilor, al participării lor efective, determinându-i astfel nu doar să investigheze nişte informaţii, ci mai ales să le interpreteze. Articol integral →