Într-o societate care valorizează tot mai mult competențele de viață, autonomia elevului devine o miză centrală a procesului educațional. Modelul Step by Step se distinge printr-o filozofie care nu mai concepe școala ca pe o etapă pregătitoare pentru viață, ci ca pe un spațiu viu, real, în care copilul trăiește, alege, greșește și învață în mod autentic. Autonomia nu este predată, ci construită zilnic, prin interacțiuni, experiențe relevante și implicare activă în propriul parcurs de învățare.
Studiile realizate de Shahar, Henrich, Blatt, Ryan și Little (2003) evidențiază faptul că, atunci când mediul social oferă copilului experiențe care favorizează sentimentul de siguranță, acesta capătă libertatea de a explora atât lumea exterioară, cât și propriul univers interior. Drept urmare, își dezvoltă o imagine de sine mai complexă și mai autonomă, ceea ce contribuie, la rândul său, la formarea unor deprinderi relaționale superioare. Reacția mediului social la aceste comportamente autonome este una pozitivă, consolidând în mod circular sentimentul de siguranță și apartenență (apud Faiciuc, 2005a). Articol integral →