Ieri marginalizat, astăzi elev integrat, cu părinți încântați

Cuvântul progres nu are nici un sens, cât există pe lume copii nefericiți, spunea Albert Einstein.
Transformările pe care le cunoaște societatea noastră, urmând drumul dificil al unei democratizări autentice, se răsfrâng, în mod firesc, și asupra științelor educației, conferindu-le noi dimensiuni şi noi coordonate. Există, astăzi, un efort de adaptare a muncii educative la realitățile şi perspectivele românești şi, în același timp, de racordare la progresele gândirii şi practicii pedagogice universale. Există şi un efort de depășire a inerțiilor şi dogmelor unei pedagogii rămase în urma vieţii.
Dintre multele idei novatoare care succesiv se situează în prim planul dezbaterilor pedagogice de astăzi, lucrarea de faţă îşi propune să investigheze una de maximă importanță, anume ideea că influențele formative se exercită, de regulă, prin mijlocirea situaţiilor în care sunt puşi cei ce urmează a fi educaţi, respectiv prin situaţii educative – fie ele situaţii de învăţare, de formare morală sau spirituală, de împlinire a vocaţiei artistice, de dezvoltare psihomotorie etc. Articol integral →