Sănătatea, dezvoltarea fizică și psihică, precum şi educația copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei, școlii și a comunității. Familia este mediul proxim esențial și care poate influența dezvoltarea și destinul copilului prin dragoste, securitate materială, fizică, afectivă, terapie și educație. Familia trebuie să aibă un raport deschis cu școala, mai ales în cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES), existând între cele două o relație de dublă determinare. Școala constituie în primul rând un spațiu social de transmitere și de asimilare de informații, de formare de abilități, dar și de modelare de caractere și de socializare. Copilul cu CES are însușiri cognitive și socio-afective diferite de cele ale altor copii și are în mod legitim dreptul de a ocupa o poziție în societate și de a se bucura de un „tratament” specific din partea noastră, ca formatori de caractere. Articol integral →