Importanța inteligenței emoționale în educație

Inteligența Emoțională (IE) este o componentă esențială a succesului personal și profesional, având un rol semnificativ în educație. Aceasta influențează dezvoltarea emoțională a elevilor, relațiile interpersonale și performanțele academice. În prezent, integrarea IE în procesul educațional este considerată esențială pentru formarea unor indivizi echilibrați, capabili să gestioneze eficient emoțiile și interacțiunile sociale. Inteligența emoțională, regăsită în literatura de specialitate internațională și ca EQ (Emotional Quotient) sau  coeficient de inteligență, este tot mai recunoscută ca fiind esențială în educație, cercetările evidențiind importanța sa pentru succesul elevilor și bunăstarea generală (Anaktototy et al., 2024; Krishnan et al., 2017). EQ se referă la capacitatea unei persoane de a recunoaște, înțelege, gestiona și influența propriile emoții, precum și emoțiile celorlalți. În educație, un EQ ridicat ajută elevii să dezvolte relații mai bune, să gestioneze stresul și să obțină performanțe academice mai bune. Articol integral

Comunicarea organizațională internă și sistemul circulației informației în școli

Eficacitatea comunicării condiționează în foarte mare măsură calitatea întregii activități desfășurate la nivelul unei instituții. În primul rând, o clară direcționare a comunicării în cadrul unei organizații poate semnificativ contribui la eficacitatea acesteia. Modul în care informația circulă în cadrul unei instituții poate fi în jos adică de la manager(i) la angajați, în sus adică de la angajați la manager(i) și orizontal între angajați, primul tip de circulație a informației fiind vital pentru funcționarea organizației (Crawford, Kydd și Riches, 1997). În al doilea rând, comunicarea eficace la nivelul organizației influențează pozitiv așteptările angajaților și implicit activitățile desfășurate de aceștia, sprijinind totodată dezvoltarea de relații de muncă productive precum și întărirea capacității angajaților de a lucra în echipă pentru atingerea obiectivelor organizației (Richards, 2018). Articol integral

Feedbackul reciproc și rata de succes a cursanților în cadrul cursurilor pe platforme MOOCs – Massive Open Online Courses

Prezentul articol își propune să analizeze factorii care influențează participarea activă și modul în care feedback-ul reciproc și metoda evaluării reciproce (Peer Review) sunt folosite în cadrul cursurilor online deschise MOOCs, folosind cercetările realizate până în prezent de către specialiști în domeniu și experiența individuală ca și cursant. Totodată, articolul prezintă termenii specifici aflați în discuție, pentru a facilita înțelegerea contextului în care problematica propusă este analizată. Cursurile online deschise MOOCs constituie resurse educaționale deschise ce pot fi cu ușurință accesate și utilizate pentru formare de către orice persoană, la nivel internațional și deși atractivitatea lor pentru studenți este foarte mare, rata de angajare activă în procesul de învățare are valori foarte mici (Rothkrantz, 2017). Un procent extrem de mic de aproximativ 10% dintre studenții înrolați în cursuri MOOCs reușesc să finalizeze (Liyanagunawardena, Adams, & Williams, 2013). De exemplu, doar 7% din peste 50 000 de studenți înrolați, în cursul de Programare (Software Engineering) oferit de Universitatea California Berkeley pe platforma Coursera, au reușit să-l finalizeze (Yuan, & Powell 2013). Privite ca mijloace de educație deschisă bazate pe modelul învățării conectiviste, din punct de vedere pedagogic, cursurile tip MOOCs au la bază metode de învățare bazate pe comunicare și feedback oferit de și între membrii rețelei de învățare, denumite generic metode pe reciprocitate. Feedback-ul fiind partea importantă a evaluării formative ce sprijină direct producerea învățării este considerat un element esențial al comunicării educaționale. Articol integral