Feedbackul reciproc și rata de succes a cursanților în cadrul cursurilor pe platforme MOOCs – Massive Open Online Courses

Prezentul articol își propune să analizeze factorii care influențează participarea activă și modul în care feedback-ul reciproc și metoda evaluării reciproce (Peer Review) sunt folosite în cadrul cursurilor online deschise MOOCs, folosind cercetările realizate până în prezent de către specialiști în domeniu și experiența individuală ca și cursant. Totodată, articolul prezintă termenii specifici aflați în discuție, pentru a facilita înțelegerea contextului în care problematica propusă este analizată. Cursurile online deschise MOOCs constituie resurse educaționale deschise ce pot fi cu ușurință accesate și utilizate pentru formare de către orice persoană, la nivel internațional și deși atractivitatea lor pentru studenți este foarte mare, rata de angajare activă în procesul de învățare are valori foarte mici (Rothkrantz, 2017). Un procent extrem de mic de aproximativ 10% dintre studenții înrolați în cursuri MOOCs reușesc să finalizeze (Liyanagunawardena, Adams, & Williams, 2013). De exemplu, doar 7% din peste 50 000 de studenți înrolați, în cursul de Programare (Software Engineering) oferit de Universitatea California Berkeley pe platforma Coursera, au reușit să-l finalizeze (Yuan, & Powell 2013). Privite ca mijloace de educație deschisă bazate pe modelul învățării conectiviste, din punct de vedere pedagogic, cursurile tip MOOCs au la bază metode de învățare bazate pe comunicare și feedback oferit de și între membrii rețelei de învățare, denumite generic metode pe reciprocitate. Feedback-ul fiind partea importantă a evaluării formative ce sprijină direct producerea învățării este considerat un element esențial al comunicării educaționale.

Introducere

Nevoile de formare continuă au crescut semnificativ în secolul 21 când sub influența evoluției exponențiale a noilor tehnologii informaționale majoritatea competențelor cerute la locul de muncă s-au redefinit parțial sau chiar integral. Din punctul de vedere al persoanelor adulte în special și al tinerilor absolvenți cu competențe insuficiente pentru ocuparea unui loc de muncă în general, posibilitatea de a studia online la distanță, fără costuri sau cu costuri reduse reprezintă o oportunitate importantă, condiția limitativă fiind deținerea unor dispozitive digitale adecvate și accesul la internet. Astfel, analiza ofertelor de cursuri de pe platforme online deschise a devenit o preocupare obișnuită a majorității persoanelor interesate în formarea continuă.

Totodată, extinderea comunicării și a experiențelor de colaborare la nivel internațional a devenit o cerință nouă ca efect al promovării procesului de globalizare al economiei. Tot mai multe companii sau angajatori solicită angajaților sau potențialilor angajați competențe de comunicare în limbi de circulație internațională și competențe digitale ca și competențe cheie, precum și experiența colaborării cu persoane provenind din alte țări și culturi. Posibilitatea de a studia la distanță și de a dezvolta competențele lingvistice în limbi de circulație internațională, în special limba engleză, precum și de a comunica sau colabora la nivel internațional în procesul de învățare, fără costuri sau cu costuri reduse, este oferită de către cursurile online deschise MOOCs.

Cursurile online deschise MOOCs constituie resurse educaționale deschise ce pot fi cu ușurință accesate și utilizate pentru formare de către orice persoană, la nivel internațional și deși atractivitatea lor pentru studenți este foarte mare, rata de angajare activă în procesul de învățare are valori foarte mici (Rothkrantz, 2017). Un procent extrem de mic de aproximativ 10% dintre studenții înrolați în cursuri MOOCs reușesc să finalizeze  (Liyanagunawardena, Adams, & Williams, 2013). De exemplu, doar 7% din peste 50 000 de studenți înrolați, în cursul de Programare (Software Engineering)  oferit de Universitatea California Berkeley pe platforma Coursera, au reușit să-l finalizeze (Yuan, & Powell 2013).
Privite ca mijloace de educație deschisă bazate pe modelul învățării conectiviste, din punct de vedere pedagogic, cursurile tip MOOCs au la bază metode de învățare bazate pe comunicare și feedback oferit de și între membrii rețelei de învățare, denumite generic metode pe reciprocitate. Feedback-ul  fiind partea importantă a evaluării formative ce sprijină direct producerea învățării este considerat un element esențial al comunicării educaționale.

Calitatea feedback-ului reciproc oferit pe platforme de învățare deschise, reprezintă una dintre provocările acestora. De exemplu, două dintre comentariile cursanților colectate de Suen, H. K. și Pursel, B.K. (2014), într-un studiu referitor la utilizarea metodei de evaluare în perechi sau reciprocă, în cadrul unui curs MOOCs, sunt:
Evaluarea reciprocă între studenți nu poate înlocui feedbackul oferit de un expert în sensul că feedback-ul nu este profund și suficient detaliat.
Este inacceptabil să lași 3 colegi aleși aleatoriu să stabilească măsura în care rezultatele tale satisfac criteriile stabilite pentru a promova o secvență de învățare.

Cum ar putea feedback-ul reciproc să fie proiectat pentru a crește rata de succes în cadrul cursurilor de tip MOOCs este una dintre întrebările importante ale acestei categorii de cursuri extrem de controversate. Prezentul articol își propune să analizeze factorii care influențează participarea activă și modul în care feedback-ul reciproc și metoda evaluării reciproce (Peer Review) sunt folosite în cadrul cursurilor online deschise MOOCs, folosind cercetările realizate până în prezent de către specialiști în domeniu și experiența individuală ca și cursant. Totodată, articolul prezintă termenii specifici aflați în discuție, pentru a facilita înțelegerea contextului în care problematica propusă este analizată.

Resurse Educaționale deschise – R.E.D.

Termenul de Resurse Educaționale deschise este descris în foarte multe publicații de specialitate. Trăsăturile specifice ale acestei categorii de resurse sunt accesul liber, posibilitatea de utilizare în scop educativ, precum și posibilitatea de adaptare doar dacă acest lucru este precizat prin tipul licenței.

UNESCO și Commonwealth of Learning (2011) definesc RED astfel:
Resursele Educaționale Deschise (RED) sunt materiale pentru predare, învățare și cercetare regăsite în orice mediu sau care aparțin domeniului public și care au fost publicate în categoria licențe libere care pot permite acces, utilizare, reutilizare și distribuire către ceilalți cu câteva sau fără restricții  (Atkins, Brown & Hammond, 2007).  Utilizarea standardelor tehnice deschise îmbunătățește accesul și potențialul de reutilizare. RED pot include cursuri/programe integrale, materiale de curs, module, ghiduri pentru studenți, notițe de predare, cărți , articole de cercetare, instrumente de evaluare, materiale interactive cum ar fi simulările sau jocul de rol, baze de date, software-uri, apps-aplicații digitale (inclusiv apps pentru dispozitive digitale mobile) și orice alt material educațional util. Termenul RED nu este sinonim cu învățarea online, e-Learning sau m-Learning (învățarea pe dispozitive digitale mobile). Multe resurse educaționale deschise pot fi distribuite în format digital dar pot fi regăsite și în format tipărit.

Deoarece resursele educaționale deschise au la bază licențele libere este necesar a explica și termenul de ”Licență Liberă” regăsit în limba engleză ca și “Creative Commons (CC) licence”. Există mai multe tipuri de licențe în categoria licențelor libere, iar caracteristicile acestora sunt descrise pe website-ul Creative Commons.

Primul tip de licență îl constituie licențele CC BY (Attribution) denumită și licență de atribuire ce permite distribuire, remixare, utilizare chiar și în scop comercial, fiind una dintre cele mai permisive licențe libere. Al doilea tip de licență liberă îl constituie licențele CC BY-SA (Share Alike) care pot permite distribuirea, remixarea și utilizarea materialelor chiar și în scopuri comerciale cu condiția ca noua creație bazată pe acestea să fie publicată sub aceeași licență. Un exemplu în acest sens este Wikipedia. Al treilea tip este CC BY-ND (Non Derivable) denumită și licență liberă fără modificări ce permite distribuirea și utilizarea materialelor chiar și în scop comercial însă fără modificarea lor. Al patrulea tip este CC BY-NC (Non Comercial) care are caracteristicile licenței CC BY cu condiția suplimentară de a nu fi folosită în scop comercial. Al cincilea tip de licență liberă este CC BY-NC-SA ce păstrează caracteristicile licenței CC BY-SA cu condiția de a nu se folosi în scop comercial. Ultimul tip de licență liberă este CC BY-NC-ND licență care nu permite uzul comercial și nici modificările, fiind una dintre cele mai restrictive licențe libere. Ce este necesar de reținut, este faptul că toate tipurile de licențe libere necesită atribuire (BY) care se transpune în citarea lor atunci când sunt folosite cu scopul recunoașterii și aprecierii efortului creatorului de drept.

Cursuri Online Deschise Masiv- MOOCs

Termenul MOOCs se referă la cursuri online deschise publicului larg la care participarea este liberă și fără limitarea numărului de participanți la formare. Apărut pentru prima oară în 2008, termenul de curs online deschis cu participare masivă, regăsit în continuare ca MOOCs, face referire la un model de curs online ce a avut la bază principiul de învățării conectiviste prin care studenții sunt conectați și comunică, iar cunoașterea se dezvoltă în rețeaua de conexiune. Conectivismul se referă la un model de învățare bazat pe diversitate de opinii, în care învățarea nu este complet controlată, fiind concentrată pe conectarea cu informații specializate și/sau cu persoane din cadrul comunității de învățare și pe distribuirea acestor informații în interiorul comunității, acest proces de învățare fiind continuu și bazându-se pe informații continuu actualizate  (Siemens,2005).

Există în prezent mai multe platforme deschise de tip MOOCs ce oferă o gamă foarte de variată de cursuri de formare. Una dintre cele mai populare platforme este Coursera fondată în 2012 de către Daphne Koller și Andrew Ng profesori universitari ai Universității din Stanford. Această platformă are ca parteneri peste 150 de universități, oferă actualmente peste 2700 de cursuri și a înregistrat un  număr de peste 35 milioane de cursanți la nivel global. O altă platformă lansată inițial în 2011 de către MIT (Massachusetts Institute of Technology) și Harvard, este edX. Această platformă are actualmente parteneri la nivel internațional, oferă peste 1900 de cursuri, având peste 14 milioane de cursanți la nivel global și peste 52 milioane de înrolări (edX, 2018). Platforma FutureLearn a lansat primul curs în septembrie 2013, având ca scop principal transformarea accesului la educație. Această platformă  este gestionată de către o companie privată ca parte a Open University UK, având un număr însemnat de parteneri  și de studenți la nivel global (FutureLearn, 2018).

Comunicarea educațională și învățarea reciprocă

Comunicarea educațională avută în vedere în cadrul acestui articol face referire la comunicarea educațională mediată de tehnologii digitale și care are drept scop facilitarea învățării individualizate prin conectarea cu conținuturi specializate și cu alți studenți. Așa cum Iacob (1998) afirmă, comunicarea educațională sau didactică ”este o comunicare instrumentală, direct implicată în susținerea unui proces sistematic de învățare” (p. 234), definiție care subliniază scopul comunicării educaționale.

Termenul de învățare și/sau evaluare reciprocă, se referă la utilizarea unor strategii de învățare și/sau evaluare ce permit studenților să învețe unul de la celălalt și/sau să-și ofere feedback reciproc, fără prezența sau controlul direct al unui profesor sau instructor. Această metodă nu este limitată la utilizare în medii virtuale, putând fi utilizată sub forma unor grupuri de studiu pe anumite teme, lucrul în echipe pentru realizarea unor proiecte precum și sesiuni de feedback reciproc ce pot fi organizate în clasă, dar fără intervenția directă a profesorului (Boud, Cohen și Sampson, 1999).
În acest articol, termenul de învățare și/sau evaluare reciprocă se referă la utilizarea metodei în cadrul cursurilor online oferite pe platforme MOOCs și se transpune practic în activitatea de a comunica și de a aprecia măsura în care un alt membru al comunității de învățare realizează sarcinile specifice alocate. Acest tip de activitate constă concret în  evaluarea lucrărilor și/sau sarcinilor realizate de către alți colegi de curs. Această metodă ar trebui să aibă în vedere criterii clare și intuitive care să permită oricărui cursant să ofere un feedback real și constructiv care să faciliteze învățarea eficientă.

Angajarea activă a cursanților și contribuția feedback-ului și a evaluării reciproce în cadrul cursurilor deschise de tip MOOC

Angajarea activă este unul dintre elementele primordiale ale procesului de învățare, iar referitor la cursurile deschise, aceasta necesită o analiză atentă. Factorii cheie ce influențează decisiv angajarea activă în cursurile deschise sunt încrederea în propria persoană, motivația și experiența anterioară conectată cu învățarea pe platfome online MOOCs (Milligan, Littlejohni și Margaryan, 2013). Un alt aspect important ce poate influența angajarea activă în cadrul cursurilor MOOCS este nivelul competențelor lingvistice (cel mai frecvent limba engleză) atâta timp cât angajarea în acest mediu social este mediată de limba în care se comunică  (Barak, Watted și Haick, 2015).

Încrederea în sine în particular, este considerată un factor cheie ce poate condiționa comunicarea în cadrul comunităților de învățare specifice cursurilor deschise. Într-un spațiu deschis, lipsa de încredere generează automat rețineri în a expune propriul punct de vedere în ceea ce privește o problemă discutată și/sau analizată în cadrul discuțiilor comunității de învățare. De exemplu, un cursant caracterizat prin lipsa de încredere în propria persoană, poate alege, cu ușurință, să nu participe în discuțiile comunității de învățare din motiv că ideile lui vor fi evaluate de către ceilalți membrii, iar aceștia îl vor critica. Pe de altă parte, un student care crede în propria persoană și în faptul că idea lui este importantă va contribui activ în discuțiile comunității de învățare chiar și în subiecte/tematici despre care nu deține cunoștințe și/au experiențe relevante.

Totodată, motivația poate influența semnificativ nivelul de angajare al cursantului în relație cu conținutul și mediul de învățare și implicit nivelul performanțelor obținute. Motivația este ceea ce ajută individul să continue atunci când întâmpină o dificultate, este ceea ce face ca învățarea să se producă. Multe studii realizate de specialiști au demonstrat faptul că motivația este un element definitoriu ce susține învățarea în cadrul cursurilor deschise de tip MOOCS. S-a constatat faptul că în acest mediul de învățare deschis și liber,  cursanții tind să aleagă doar elementele mediului de învățare care sunt în acord cu interesele și obiectivele proprii. De exemplu, un studiu arată faptul că cei care finalizează cursul tind să fie interesați de conținut, iar cei care nu finalizează tind să fie interesați de experimentarea un curs MOOC.  (Wang și Baker, 2015).

Din punct de vedere al angajării active în cadrul cursurilor deschise, experiențele anterioare fac referire în primul rând la experiența anterioară de participare într-un curs deschis, atâta timp cât învățarea într-un curs MOOC este fundamental diferită de învățarea în cadrul unui curs tradițional (Milligan, Littlejohni și Margaryan, 2013). Participarea unui număr mai mare  de cursanți cu experiențe anterioare de învățare pe platforme MOOCs, are beneficii pentru întreaga comunitate de învățare creată și potențial în creșterea nivelului interactivității în cadrul acelei comunități, constituind un model pentru cei mai puțin experimntați (Downes, 2009). Sumarizând, angajarea activă în cadrul cursurilor MOOC este condiționată în principal de nivelul motivației, al experiențelor anterioare și al confidenței, factori care contribuie efectiv la reușita învățării și la parcurgerea și  finalizarea cu succes a cursului.

Absența profesorului în cazul cursurilor MOOCs este justificată de numărul foarte mare al cursanților, anumite cursuri având câteva mii, zeci de mii sau chiar peste 100 de mii de studenți, iar acest lucru exclude prezența feedback-ul oferit de către profesor și/sau a evaluării realizate de către acesta. Câteva argumente și exemple regăsite în diverse studii arată importanța utilizării și a caracteristicilor metodelor de feedback și evaluare reciprocă.

În primul rând, feedback-ul și evaluarea oferite în cadrul cursurilor online pot fi automate prin intermediul tehnologiilor digitale. Se pot utiliza diverse tipuri de exerciții cu feedback automat, ce sprijină cursantul în a identifica erorile de răspuns. Feedback-ul automat este cu succes aplicabil în cazul utilizării diverselor tipuri de itemi din categoria celor obiectivi. Un exemplu în acest sens, sunt testele cu alegere multiplă, duală sau pereche prin care cursantul probează cunoștințele acumulate și primește confirmare sau explicații după ce a răspuns. Mai mult decât atât, există și sunt utilizate metode de feedback automate și în cazul unor rezultate ale învățării exprimate în scris, cum ar fi evaluarea automată a unui eseu. Această metodă face referire la utilizarea unor software-uri foarte sofisticate ce iau în considerare criterii definite foarte clar și care permit măsurarea, lucru ce face ca obiectivitatea evaluării unui eseu, teoretic, să crească. De exemplu, în acest moment, există mai multe sisteme recunoscute de evaluare automată a eseurilor (AES – Automated Essay Scoring) regăsite pe piață, iar trei dintre acestea sunt:  e-rater, oferit de către Educational Testing Service (ETS), Intellimetric, oferit de către Vantage Learning și Intelligent Essay Assessor, oferit de Pearson Knowledge Technologies (Balfour, 2013).

În al doilea rând, feedback-ul și evaluarea reciprocă, în cadrul cursurilor MOOCs, reprezintă una dintre principalele modalități de feedback și evaluare în cazul utilizării itemilor cu răspuns deschis.  Astfel, în cazul evaluării unui răspuns deschis cursanții sunt cei care vor aplica criteriile de evaluare definite prin designul cursului, feedback-ul fiind generat prin contribuția efectivă a membrilor comunității de învățare.
De exemplu, în cazul în care se discută un anumit subiect pe forum și li se solicită cursanților să comenteze ideile altor colegi, feedback-ul primit este unul reciproc, iar calitatea lui depinde de foarte mulți factori printre care nivelul cursantului cu privire la subiect, competențele lingvistice care țin de claritatea și corectitudinea scrierii și chiar factori culturali, fiind vorba de cele mai multe ori despre o comunitate internațională.

Cu privire la evaluarea reciprocă, aceasta este utilizată în cazul evaluării scrierilor sub diverse forme cum ar fi de exemplu un eseu. În particular, pentru cursuri MOOCs, unde numărul participanților poate depăși 150 000, metoda evaluării reciproce apare ca singura  utilizabilă. Fondatorii platformei Coursera Daphne Koller și Andrew Ng sunt cei care au decis utilizarea evaluării reciproce (Peer Review)  pentru eseuri sau alte scrieri similare în MOOCs, referindu-se la aceasta ca fiind o formă de evaluare reciprocă specifică prin care studenții sunt antrenați să utilizeze o rubrică de evaluare pentru un eseu privit ca exercițiu înainte de a desfășura evaluarea efectivă a lucrărilor scrise ale colegilor (Balfour, 2013).

De exemplu, din propria experiență am urmărit și realizat procesul evaluării reciproce în cadrul cursului ”Writing a Research Paper” oferit de Universitatea din California Irvine, SUA pe platforma Coursera. Conform recomandărilor de pe platformă, fiecare cursant, după încărcarea propriei lucrări, a avut de realizat evaluarea lucrărilor a cel puțin 3 colegi, aceasta fiind una dintre cerințele finalizării cursului.  Altă cerință pentru finalizare a fost ca propria lucrare să fie evaluată de cel puțin 3 colegi, nota calculându-se pe baza mediei celor 3.
Evaluarea în sine a avut la bază criterii și punctaje, evaluatorul (cursantul) alegând punctajul în acord cu identificarea caracteristicilor lucrării conform cerințelor. De exemplu, criteriul privind modul de citare a surselor utilizate în scrierea eseului s-a evaluat prin alegerea punctelor răspunzând la întrebarea: ”Are pagina surselor folosite cel puțin 5 surse, dar nu mai mult de 10? Dacă răspunsul la întrebare era da, se bifa rubrica cu 5 puncte, dacă nu, se bifa rubrica cu 0 puncte.

Modul în care se concep criteriile și punctajele aferente ține de design-ul învățării și influențează în mod direct calitatea evaluării, dar nu o definește integral.  Calitatea evaluării mai depinde și de capacitatea cursanților, colegi în cadrul cursului, de a aprecia modul și măsura în care un criteriu este satisfăcut, lucru ce face ca această metodă să aibă vulnerabilități. Pentru a preîntâmpina sau diminua erorile de evaluare în cazul metodei evaluării reciproce, aplicarea acesteia presupune evaluarea aceeași lucrări de către 3 colegi de curs, iar în cazul în care diferența dintre rezultatele evaluatorilor este foarte mare, se recomandă revizuirea lucrării, reîncărcarea și reevaluarea acesteia de către alți 3 colegi.

Avantajul major al acestei metode, așa cum l-am descoperit experimentând postura de cursant, este faptul că studentul este forțat să analizeze și să aplice criteriile care definesc calitatea lucrării. Acest lucru  poate să crească implicit calitatea propriilor rezultate ale învățării. Un alt avantaj este acela că, analiza altor lucrări decât propria creație oferă cursantului posibilitatea de a înțelege puncte de vedere diferite despre aceeași temă și eventual acces la noi idei sau informații conectate ce nu pot fi direct regăsite doar prin parcurgerea conținutului cursului.

Concluzii

În concluzie, deși sunt controversate, cursurile online deschise de tip MOOCs reprezintă o oportunitate atât pentru studenți, care pot dezvolta competențe specifice în timpul liber și fără costuri, cât și pentru specialiștii implicați în educație, care au posibilitatea de a cerceta mai multe aspecte conectate cu învățarea online la distanță în cadrul unor grupuri de cursanți cu diferențe culturale dintre cele mai diverse. Prezentarea noțiunilor specifice de resurse deschise, licențe libere și cursuri MOOCs a oferit o modalitate de analiză și conexiune între potențialul educativ al acestora și nevoile de formare actuale. Privite ca provocări, participarea, comunicarea, feedback-ul reciproc și evaluarea reciprocă au fost analizate în contextul cursurilor MOOCs, oferind detalii despre modul în care se folosesc și cum calitatea lor ar putea influența creșterea calității rezultatelor învățării. Învățarea deschisă, bazată pe utilizarea resurselor educaționale deschise, permite comunicarea în grupuri de interes comun la nivel internațional fiind un concept ce merită toată atenția specialiștilor și care poate avea un impact major la nivel global. Acest lucru justifică analiza și cercetarea aspectelor care influențează participarea activă precum și calitatea comunicării și a evaluării rezultatelor învățării folosind metode de reciprocitate.

Lista bibliografică

Balfour, S.P. (2013) Assessing writing in MOOCs: Automated essay scoring and calibrated Peer review. RESEARCH & PRACTICE IN  ASSESSMENT Special Issue: MOOCs & Technology, 8, 40-48.  Accesat în 10.12.2018 la adresa:  http://www.rpajournal.com/dev/wp-content/uploads/2013/05/Vol8_Summer.pdf

Barak, M. Watted, A. și Haick, H. (2015). Motivation to learn in massive open online courses: Examining aspects of language and social engagement. Computers and Education, 94, 49-60.

Boud, D., Cohen, R. și Samson, J. (2006). Peer learning and assessment. Assessment & Evaluation in Higher Education, 24(4), 413-426, DOI: 10.1080/0260293990240405

Coursera – o platformă MOOCs ( about.coursera.org/ ) accesată în 05.12.2018.

Downes, S. (2009, February 24). Connectivist dynamics in communities [Web log post]. Accesat la adresa:  halfanhour.blogspot.co.uk/2009/02/connectivist-dynamics-in-communities.html, în 10.12.2018.

edX  – o platformă MOOCs (www.edx.org/ ) accesată în 05.12.2018.

FutureLearn – o platformă MOOCs ( www.futurelearn.com/)accesată în 05.12.2018.

Iacob, L. (1998). Comunicare didactică. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice. Iaşi, România: Polirom.

Liyanagunawardena, T. R., Adams, A. A. și Williams, S.A. (2013). MOOCs: A systematic Study of the published literature 2008-2012, International Review of Research in Open and  Distance Learning, 14 (3), 202-227.

Milligan, C.,  Littlejohni, A.  și Margaryan, A. (2013). Patterns of engagement in connectivist MOOCs. MERLOT Journal of Online Learning and Teaching, 9(2), 149-159.

Rothkrantz, L. (2017). Dropout rates of regular courses and MOOCs. Communications in Computer and Information Science, 739, Computers Supported Education – CSEDU, 2016, 25–46. doi:10.1007/978-3-319-63184-4_3. Accesat la https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-319-63184-4_3 în 06.12.2018.

Siemens, G. (2005). Connectivism: A Learning theory for the digital age. International Journal of Instructional technology and Distance Learning, 2(1), 3-10. Accesat la adresa:  www.itdl.org/journal/jan_05/article01.htm în 03.12.2018.

Suen, H. K. și Pursel, B.K. (2014, March). Scalable formative assessment in massive open online courses (MOOCs). Prezentat la Teaching and Learning with Technology Symposium, University Park, Pennsylvania, U.S.A.

UNESCO și Commonwealth of Learning (2011). Guidelines for Open Educational Resources (OER) in Higher Education. Paris, Franța: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (UNESCO). Accesat la:  https://unesdocbeta.unesco.org/ark:/48223/pf0000213605 în 05.12. 2018.

Wang, Y. și Baker, R. (2015). Content or platform: Why do students complete MOOCs? MERLOT Journal of Online Learning and Teaching, 11(1), 17-30.

Yuan, L. și Powell, S. (2013). MOOCs and open education: Implications for higher education – A white paper, JISC Centre for Educational Technology & Interoperability Standards.