Basmoterapia

Este profesor gradul I, absolventă a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, având o experiență de 18 ani la catedră, în slujba limbii și literaturii române.

Școala Gimnazială George Voevidca, Câmpulung Moldovenesc (Suceava)

Experiența didactică mi-a demonstrat că, în domeniul lecturii elevilor de gimnaziu, un loc aparte îl reprezintă basmele, fie datorită faptului că lumea textului îi readuce în lumea copilăriei, fie datorită faptului că le este ușor să se identifice cu eroii din basme, căci seamănă cu ei. Indiferent de motivele care stau la baza acestor conexiuni, de aici se naște rolul terapeutic al basmelor, deoarece această identificare psihică îi ajută pe elevi să dea glas unor emoții sau trăiri greu de exteriorizat sau de exprimat, dar pe care personajele basmului, prin modul în care sunt construite, le întruchipează.
Articolul vorbește despre valorificarea terapeutică a basmului în rezolvarea unor probleme interioare și în găsirea unor răspunsuri personale.

Până la urmă, basmul este o imagine a lumii noastre interioare, în care personajele reflectă modul în care ne percepem pe noi înșine și pe ceilalți. De aceea, ele au rol vindecător atunci când le ascultam, ducând la deblocarea unor stări afective inhibate sau la verbalizarea și rezolvarea unor frustrări.

Pornind de la aceste premise, am introdus în activitățile extracurriculare derulate la clasele a V-a și a VI-a basmoterapia, un proiect prin care am urmărit atât îndrumarea și dezvoltarea gustului pentru lectură, cât și descoperirea  eului prin găsirea unor similitudini cu personajele literare îndrăgite.

Abordarea activităților a fost diferită, menită să ducă la descoperirea unor noi valențe educative și formative ale basmului. Inspirată de cartea „Cum să te vindeci cu o poveste”, a psihoterapeutei Paola Santagostino, apărută la Editura Humanitas, am realizat o valorificare a basmului din perspectivă terapeutică. Am plecat de la premisa că elevii se confruntă cu o serie de emoții și sentimente negative, pe care cu greu reușesc să le gestioneze sau să le controleze, dată fiind conjunctura socio-familială actuală. Acestea pot duce la comportamente agresive, dacă nu sunt conștientizate și soluționate cauzele. Lectura basmelor presupune o participare afectiv-imaginativă a elevului la acțiune, prin identificarea cu personajul principal, care trece și el printr-o criză. Acest lucru face posibilă o abordare terapeutică a basmului, întrucât elevilor le este mult mai ușor să dea glas emoțiilor și trăirilor prin suprapunerea cu personajul preferat.

Elevii au identificat, pornind de la experiența lor de viață, mai multe trăiri sau emoții negative pe care le-au experimentat: frica, neîncrederea în cel de lângă tine, desconsiderarea, naivitatea, invidia, nesiguranța, răutatea, indignarea, falsitatea, singurătatea, lipsa de înțelegere etc. Prin lectura aprofundată a basmelor, elevii au descoperit că în viață – ca și în literatură – există situații dificile, în care trebuie să lupte și să valorifice potențialul pozitiv.  Au înțeles, de pildă, că neîncrederea poate duce la drame (Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte), dar și încrederea exagerată sau nesocotirea sfatului unui adult poate duce în aceeași direcție (Harap-Alb); atunci când îți dorești să obții sau să realizezi un lucru important, trebuie să fii conștient că este necesar să renunți la ceva la fel de important, potrivit legii compromisului (Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte). Conștientizarea și acceptarea defectelor fac din personajele basmului niște învingători, la fel cum se întâmplă și în viața reală, când anumite frustrări pot fi depășite prin asumare, dialog și colaborare.

Cei implicați în acest tip de activitate au afirmat că basmul le-a întărit ideea că problemele personale se pot rezolva și și-au dezvoltat într-o mare măsură empatia. Au reușit să justifice comportamentul personajelor aflate în anumite situații de criză și au găsit soluții pentru situațiile dificile în care se găsesc  unii dintre ei în viața de zi cu zi.

Elevii au descoperit, așadar, că întoarcerea la lectură înseamnă nu doar pătrunderea într-un univers imaginativ și paralel, ci o cale de regăsire a propriului eu, o modalitate facilă de a-l interoga și de a-l ajuta să depășească anumite situații dificile, cu care ne întâlnim fiecare dintre noi pe drumul vieții.

 

Cuvinte cheie:
Accesări: 707