Biblioteca şcolară şi bibliotecarul

Biblioteca reprezintă unul dintre spaţiile cele mai importante dintr-o instituţie şcolară, întrucât contribuie la apropierea tinerilor de lectură şi sprijină corpul profesoral în reuşita actului educaţional. Activitatea bibliotecarului şcolar nu poate fi concepută în afara ansamblului activităţilor educative specifice şcolii.

Biblioteca şcolară reprezintă pentru şcoală o carte de vizită. Ca parte integrantă a sistemului informaţional naţional, biblioteca şcolară este o colecţie de documente (cărţi, reviste, ziare, materiale audio-vizuale şi alte suporturi informaţionale) cu caracter enciclopedic, adecvat nivelului şi profilului unităţii de învăţământ în care funcţionează biblioteca şcolară. Aşa cum afirmă Bernard Calenge, “gestionarea, dezvoltarea şi reînnoirea unei colecţii formează esenţa însăşi a meseriei de bibliotecar”, meserie pe care fiecare dintre noi, bibliotecarii, o dorim organizată după reguli şi principii comune. Dacă achiziţia înseamnă completarea colecţiilor, atunci calitatea acestora depinde de echilibrul pe care bibliotecarul ştie să-l realizeze între intrările în colecţii şi scoaterile lucrărilor uzate, fizic şi moral, ceea ce presupune coerenţă şi decizie, armonizarea acestora în interiorul bibliotecii.

Din definiţia de mai sus rezultă patru funcţii majore ale bibliotecii: a) pedagogică; b) gestiunea documentelor; c) culturală; d) de comunicare.

Activitatea bibliotecarului şcolar nu poate fi concepută în afara ansamblului activităţilor educative specifice şcolii. Biblioteca şcolară este sursa de informare permanentă la zi în viaţa şi lumea elevilor, iar cei care răspund de activităţile lor, respectiv bibliotecarul şi cadrele didactice, trebuie să aibă în vedere găsirea unor forme şi metode de folosire eficientă a cărţii, care să corespundă cât mai bine procesului de modernizare a învăţământului. Deşi internetul reprezintă o provocare a lumii moderne, biblioteca rămâne o constantă culturală, un simbol al profunzimii spirituale. Să ne aducem aminte că radioul şi televiziunea nu au distrus gazetaria, doar au obligat-o să se  reorganizeze. Această bibliotecă “hibridă” trebuie tratată şi considerată nu ca pe un serviciu ajutător, ci ca pe o componentă fundamentală a fiecărei instituţii şcolare.

Biblioteca este un centru formativ în care elevii capătă diferite deprinderi constructive: lucrul cu cărţile, utilizarea eficientă a informaţiilor, selecţia materialelor şi, nu în ultimul rând capacitatea de a coopera şi de a se comporta civilizat în sala de lectură. După cum spunea Mircea Eliade că “cetim ca să trecem examene (deci lectura de studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura nonformativă)”, bibliotecarul şi cadrele didactice îşi vor uni forţele, spre a oferi cititorilor informaţia în concordanţă cu solicitările programului educativ.

Dialogul cu cititorii este, de asemenea, o necesitate a demersului întreprins de către bibliotecarul şcolar. Primul contact cu cititorul are o importanţă deosebită, acesta contribuind la imaginea afective a cărţii. Pentru o bună primire a cititorilor nu există reguli, ci exigenţe umane. Suntem cei care trebuie să dăm dovadă de tact, discreţie, să avem disponibilitatea şi calmul de a-i asculta şi de a-i primi chiar cu un zâmbet de bun venit, după cum spune şi un proverb chinezesc “Cine nu ştie să zâmbească, să nu-şi deschidă prăvălia”. Profesorii, mai ales cei de limba şi literatura română, respectiv bibliotecarul, sunt preocupaţi de găsirea unor metode şi procedee de atragere, de trezire a interesului pentru citit.

Dezbaterile pe marginea lecturilor, studiul de caz, procesele literare plac elevilor şi îi ţin aproape de flăcăra cititului. Sunt şi elevi care citesc, învaţă, lucrează pentru atingerea unor performanţe unice, de excepţie. Îi recunoaştem şi îi ajutăm cum putem noi mai bine, mai temeinic. Astfel, devenim părtaşi, într-o lume a cunoaşterii, într-o lume a descoperirilor. Biblioteca ar putea fi considerată un fel de mic laborator de lucru cu cartea, indiferent dacă aceasta este un manual şcolar sau un roman. Ceea ce doresc elevii de la noi este, pe lângă împrumutul permanent la domiciliu al volumelor necesare şi sprijinul în întocmirea de referate şcolare, bibliografii sau prezentarea unei cărţii, este înţelegere, pe care noi încercăm să o acordăm de fiecare dată fiind îngăduitori cu aceştia.

Cititul îţi deschide un al treilea ochi, spunea Vladimir Nabokov într-un eseu. Acest ochi te familiarizează cu lumi imaginare care nu sunt ale tale, dar pe care mintea ta le străbate în libertate. Cititul este o artă. Cine ajunge să o practice se vindecă de singurătate. Pentru a deprinde arta cititului e nevoie de exerciţiu şi de răbdare. De pauză şi reflecţie, de seriozitate şi profunzime. Iar bucuria cititului te recompensează pentru tot felul de inconveniente şi frustrări ale vieţii cotidiene. Cititul este un act de formare a personalităţii umane, cu implicaţii pe care omul le va respecta de-a lungul vieţii.