Blocaje emoționale

Cuvântul blocaj este familiar, auzit destul de des în comunicarea orală de către cei mici care au disponibilitatea de a-și exprima gândurile, mai ales în copilăria mică și mai rar în lumea adulților care doresc să mascheze nereușitele, lăsând impresia de supereroi.
Articolul de față își propune identificarea obstacolelor în viața copiilor și în viața adulților.

În dicționarul limbii române, acest termen are mai multe sensuri, însă, pentru relevanța articolului de față, am ales următoarea semnificație: Procedeu tactic de apărare sau de oprire a unei acțiuni a adversarului (dexonline.ro/definitie/blocaj). Întrebarea Au elevii (copiii) blocaje? ajută în construirea și înțelegerea mesajului transmis. De la interogația principală se nasc altele, dintre care: Ce fel de blocaje au? Care sunt cauzele? Cât de des apar? Cum pot fi depășite?

Vă propun să urmăriți scenariul: Ești părintele a doi copii (unul are 11 ani – clasa a   V-a și al doilea, 13 ani – clasa a VII-a), ai 35 de ani, ești de profesie judecător și este o zi de luni când ai multe procese programate. Te grăbești să ajungi la serviciu la ora 9:00, moment când știi că va trebui să fii în sala de judecată. În weekend, nu ai reușit să te relaxezi, ai avut musafiri și la final de zi, duminică, te-ai simțit obosit, mai mult, ai avut o ceartă aprinsă cu soțul/ soția ta la care au participat și copiii. Te-ai trezit la ora 8:30 și fără a mânca, a te pregăti în liniște și a-ți saluta membrii familiei, fugi la serviciu. Sosești la ora 8:55 la locul de muncă, iar în cinci minute, ești obligat să începi. Ce stare de spirit vei avea? Dosarele multe te așteaptă să le deschizi și să le analizezi cu luciditate, cu obiectivitate și bineînțeles să iei decizii. Oamenii din sală (procuror, grefier, avocați, martori și spectatori) stau și te privesc, te studiază în detaliu să afle ce fel de persoană ești. Nu ai un confort interior, pentru că, în trecutul apropiat, ai avut probleme pe care nu le-ai rezolvat, acestea declanșând neliniște, nemulțumire și iritare. Imediat, pe chipul tău se vor observa microexpresii care vor trăda atitudinea și comportamentul și vor transmite că nu ai o dispoziție pozitivă. Lăsați filmul să se deruleze mental și pentru a pricepe contextul, permite-ți libertatea de a te pune în locul protagonistului. Până acum, am creionat un scenariu al unui adult în viața căruia apar blocaje de natură emoțională cu impact negativ în activitatea profesională.

În spațiul școlar sau acasă, lucrurile sunt identice.

John vine la școală luni, este băiatul de 11 ani, în clasa a V-a. Este în anul de acomodare în care observă schimbări majori și nu știe exact cum să se comporte pentru a fi plăcut colegilor (nevoia de validare), dar și în fața profesorilor (autoritatea în procesul instructiv-educativ). Se presupune că este în luna octombrie și pentru această zi, este anunțat un test predictiv la matematică și poate evaluări la alte discipline. Nu a reușit să se pregătească. Ajunge la școală chiar în clipa când se sună de intrare. Prima oră are istorie și profesorul îl invită să se ridice pentru a-i spune lecția. John abia s-a așezat în bancă, dar nu și-a scos din ghiozdan caietul, penarul și manualul. Când se aude strigat, îi tremură picioarele, nu se ridică și privește în jos. Profesorul insistă și, până la urmă sub vocea gravă și imperativă, se ridică. Toți colegii îl privesc ca-ntr-un spectacol și savurează momentul. John are un disconfort și nu este capabil să se centreze pe întrebările profesorului, să spună ceva, să facă vreo conexiune logică. Primește nota trei. A doua oră, după un eșec, are test de la matematică. Când atinge foaia cu subiecte, ochii sunt în ceață și nu înțelege nicio cerință. Stă și se uită în gol în timp ce profesoara îi atrage atenția de nenumărate ori să scrie. John rezolvă un singur exercițiu. Are agitație interioară, durere de cap, mâna dreaptă îi tremură și simte nevoia să mănânce. Ia o banană pe furiș, este văzut și repede mustrat. Nu poate continua, predă lucrarea. În pauză, iese în curte și unii dintre colegi îl jignesc, el se înfurie, țipă și lovește cu pumnul un coleg. Cazul este anunțat la direcțiune, părinții lui John sunt apelați și invitați la școală. John intră în clasă pentru altă oră, limba engleză. Este rugat să citească, dar pronunță greșit câteva cuvinte. Colegii râd. La finalul zilei pline de experiențe negative, John este așteptat de părinți în fața școlii.

Atât John, cât și părinții lui au avut o zi cu experiențe negative. Ce se va întâmpla mai departe? Cum intră în mașină, părinții îl ceartă, îi amenință cu sancțiuni. Băiatul simte din nou nevoia de apărare sau de oprire a restricțiilor parentale, dar ultimul cuvânt îl au părinții pentru care normele sunt importante în viață. Nu discută cu John, nu descoperă care sunt cauzele reale ale acțiunilor, nu știu ce simte copilul. După ce mănâncă puțin, John se așază pe scaun pentru rezolvarea exercițiilor-temă la matematică. Nu înțelege sarcinile de lucru și țipă. Intră mama plină de furie și îl lovește. Pe traseul prezentat mai sus, John a întâmpinat multe blocaje emoționale și sociale: lipsa concentrării, a înțelegerii, a relaționării și a comunicării. În fond, John are un nivel mare de inteligență, are voință, amabilitate, bunătate, dar cearta dintre părinți de duminică l-a afectat și a doua zi, s-a interiorizat. Ceea ce s-a văzut în comportamentele lui John, au fost efectele unor cauze, dispozițiile emoțiilor negative, derivate din tristețe. Lipsa protecției și a satisfacerii nevoii de afecțiune a dus la un eșec școlar înlănțuit. În acest sens, de reținut următoarele aspecte:

• Când un copil plânge, simte nevoia să fie luat în brațe
• Când un elev nu înțelege o cerință, are nevoie de explicații
• Când un elev nu vrea să rezolve o temă, are nevoie de pauză
• Când un copil nu comunică, vrea să fie înțeles
• Când vezi un copil urlând, stai lângă el fără a spune ceva
• Când copilul tău se contrazice, își formează raționamentul
• Când copilul trântește ușa, se eliberează
• Când copilul tău te sună, dorește să îți vorbească
• Când copilul tău ascunde ceva de tine sau te minte, are teamă
• Când copilul nu este sincer cu privire la note, știe că va fi sancționat
• Când copilul stă de vorbă mai mult cu prietenii, crede că îl judeci etc.

Printre blocajele elevilor din ziua de azi, se numără: lipsa concentrării, a atenției, a receptivității corecte a unui mesaj oral sau scris, lipsa relaționării cu adulții și cu persoanele de aceeași vârstă, imposibilitatea de exprimare a opiniei și de a gândi liber.
Propun ca modalități de soluționare: ascultarea activă a copiilor de către adulți, petrecerea timpului liber alături de copii pentru joacă, discuții aprinse fără intervenții verbale sau nonverbale în cazul dezacordului parental pentru a insista asupra respectului și a toleranței în actul comunicării, empatizarea cu proprii copii, deschiderea cufărului cu povești din perioada copilăriei părinților, recunoașterea greșelilor de către părinți în fața copiilor, analizarea fiecărei situații cu maturitate și stăpânire de sine, oferirea încrederii și responsabilizarea copiilor, acceptarea unor limite identificate și susținerea necondiționată a copiilor.

Prof. dr. coach, Daniela Vodiță