Bullyingul școlar: Triada victimă, agresor și reziliența asistată

2018 este anul de debut în învăţământ ca profesor consilier la CJRAE Timiş, Şcoala Gimnazială Jimbolia, Şcoala Gimnazială Cărpiniş, iar de atunci crește odată cu elevii săi. Practică profesia cu multă dăruire, iar de cele mai multe ori se întrepătrunde cu cea de părinte, dar părinte în spaţiul educaţional al elevilor. Susţine cu tărie ideea că şcoala trebuie să ofere siguranţă: fizică, psihică şi socială. 

Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională (Timiş)

În mediul școlar, de cele mai multe ori, au loc agresiuni între elevi. Nu sunt normale, pentru că ele afectează dezvoltarea holistică a elevului. Fiecare om/ elev este unic și vine cu un bagaj de unicitate care îl definește ca persoană, dar de cele mai multe ori unicitatea fiecărei persoane poate leza integritatea noastră.

„Bully înseamnă brutal, agresiv. Ori de câte ori un coleg agresează, umilește, discriminează sau etichetează alți colegi, comite fenomenul bullying, devine agresor, controlor și chiar călău emoțional. Copiilor și adolescenților le place mult să se joace, să glumească. Unele glume sunt sănătoase, stimulează creativitatea și veselia. Altele însă rănesc profund componenta emoțională și generează traume ale personalității.” (Cury, A., 2011, p. 103)

Elevul victimă

Din experiența proprie, elevii, victimele bullyingului sunt acei elevi supuși stereotipiilor și prejudecăților. În mediul educațional, în special în sala de clasă, au loc acele prejudecăți și stereotipii – tocilari (elevul care învață bine și are rezultate bune la învățătură), sifonarul (cel care își pune punctul de vedere), șefu’ (nu mișcă nimic fără el), frumoasa/ prințesa (fata pe care și-o doresc colegii să le fie iubită).

Victimele, de cele mai multe ori, sunt elevii cu aptitudini sociale mai slab dezvoltate, în acest mod ei devenind vulnerabili. De fapt, părerea mea este că avem două tipuri de „victime” – cei care sunt agresați și cei care agresează. Vulnerabilitatea reprezintă starea de potențialitate, de nemanifestare în prezent a unor factori care pot însă conduce în viitor la marginalizare, defavorizare sau alte fenomene conexe, o hartă mentală a unor interpretări neadecvate în raport cu realitatea sau cu potențialul persoanei (Cojocaru, Ș., 2005, 30).

La fel ca și Auggie (August Pullman), care suferea de o deformare congenitală, personajul din filmul Wonder (Minunea) și care urma să frecventeze cursurile unei școli de masă din USA, aștepta să vina Haloweenul pentru a purta toți măști, iar el să se simtă bine. De fapt, realitatea noi nu o putem ascunde, oricât de mult ne-am dori lucrul acesta. Auggie, din punct de vedere al achizițiilor, funcționa normal, doar aspectul lui fizic, îi făcea pe cei din jur să-l molesteze emoțional și să devina victima bullyingului. Vulnerabilitatea, fiecărei persoane în parte aflata în anumite raporturi cu realitatea exterioară, cu unele contexte sociale ale acțiunii individuale, și pot fi un rezultat al unor interpretărilor personale date de aceste contexte (Cojocaru, Ș., 2005, p.30). Auggie, prin simplul fapt că urma școala de masă, dorea să meargă la cursuri cu masca pentru ca cei din jurul lui, colegii, să nu-l întrebe dacă e contagios ceea ce are el.

Dilemele trăite de victimele bullyingului privind asumarea acestui statut au prezentat interes pentru cercetătoarea daneză Dorte Marie Sondergaard (2015), care constată că exista totuși și victime ezitante chiar până la extrema de a nu clasifica actul drept abuz. Posibilele explicații se extind de la faptul că persoana consideră poziționarea în statutul de victimă  ca o amenințare și nu ca un suport, ca fiind nedemnă, până la transformarea acestei alegeri într-o strategie de supraviețuire socială (Cramaruc, Mihaela-Nicoleta, 2016, 288).

Victima bullyingului își acceptă statutul de victimă atunci când în jurul său nu se schimbă nimic, fenomenul se ascunde sub privirile adulților care iau parte la actul educațional dintr-o școală.

În școala românească, cum aflăm din media, ca acest fenomen este mușamalizat, de fapt aflăm că despre bullying se învață la disciplinele socio-umane din trunchiul comun, iar părinții cer suplimentarea consilierilor pe unitatea de învățământ. Dintr-un studiu efectuat de “ Salvați Copii”, aflăm că 70% din copii au fost victimele bullyingului în spațiul școlar. Trista realitate este că școala româneasca se bazează pe competitivitate și nu pe formarea de aptitudini sociale. În acest „spațiu”, se dezvoltă victimele care își accepta statutul de victimă. O putem numi de doua ori victimă, odată a fenomenului de bullying și a doua oară a mușamalizării sau a tratării cu indiferență a acestui fenomen, la nivel de școală, inspectorate și minister. De fapt, s-a dat o lege care interzice bullyingul în spațiul școlar, dar încă nu s-au aflat care vor fi consecințele celor care o „folosesc” în continuare.

Sunt evidențiate șase caracteristici ale puștilor care sunt în mod special vulnerabili la bullying (Whitson, S., 2017, p. 37):

  • Copii cu dizabilități: puștii cu dizabilități sunt adesea considerați ținte ușoare ale agresiunii, din cauza relativei lor vulnerabilități fizice ( povesteam mai sus de Auggie, care și ele din cauza aspectului fizic, a fost ținta colegilor al acestui fenomen), a neajunsurilor academice și a lipsei de abilitate socială.
  • Copii supraponderali sau obezi: pentru ca există perspectiva larg raspândită ca obezitatea implica lene și lipsa controlului de sine, puștii ajung să considere aceasta problemă un neajuns al personalității, mai degraba decât o trăsătură fizică și, în consecință, se gândesc că este în regulă să necăjească un coleg supraponderal. Într-adevăr, stigmatizarea obezității pare să fie ultima prejudecată acceptabilă din societatea noastră, iar copii obezi simt înțepătura disprețului nedisimulat din partea colegilor.
  • Tinerii de alte orientări sexuale: această frecvență extremă a persecuției și violenței autoprovocate din rândul comunității minerităților sexuale trage un semnal de alarmă pentru ca școlile și colectivitățile să ofere ajutor tinerilor de alte orientări sexuale în moduri mai eficiente.
  • Copii izolați sociali: tinerii care nu o rețea de prieteni care să-i susțină sau cărora să le fie frică să apeleze la ajutorul altora devin ținte ideale pentru agresori. Strategia principală a unui agresor este să-și facă victima să se simtă singură și neputincioasă, indiferent daca acest lucru este realizat prin intimidare fizică, prin umilințe verbale, prin retragerea prieteniei, făcându-i pe alții să respingă, să ignore sau să ostracizeze un coleg sau folosind tehnologia pentru a răspândi zvonuri și a distruge reputații.
  • Copii care își doresc popularitatea: puștii care își doresc popularitatea pot, de fapt, să contribuie la propria vulnerabilitate atunci când folosesc bullyingul ca pe un instrument de ascensiune în ierarhia socială. Gândiți-vă la acest fapt ca la un joc agresiv: când îșI atacă un coleg, tânărul respectiv resimte o creștere temporară a statutului, doar ca apoi sa devina vulnerabil la atacurile următorului coleg implicat în același joc instantaneu. Deși unii o numesc aceasta karma instantanee, e clar că nu există învingători în jocul agresiunii sociale repetate.
  • Puștii schimbători pe plan emoțional, agresor-victimă: este un termen folosit uneori pentru a-i descrie pe tinerii care își agresează colegii, care tind să devină frecvent ținte ale comportamentului agresiv. Puștii identificați drept agresori-victimă au deseori dificultăți în a-și stăpâni reacțiile emoționale; aceștia pot fi schimbători din punct de vedere emoțional și se lasă lesne copleșiți de sentimente.

Elevul agresor

„După ce Fernando a pus încă o întrebare  fără legătură aparentă a subiectului abordat, Alex n-a mai rezistat și a strigat din spatele clasei:
Prostule! Mongoloidule! Trezește-te!
Toți au izbucnit în hohote de râs. Alex era considerat liderul clasei, iar Fernando era rățușca cea urâtă. Umilit, i s-au umplut ochii de lacrimi și i s-a pus un nod în gât” ( Cury, A., 2011, 102).

Agresivitatea poate fi văzută ca și comportamente, ca atac fizic sau verbal pentru a provoca tiranie, sau, pur și simplu, pentru a fi antagonist (Aniței, M., Chraif, M., Burtăverde, V., Mihăilă, T., p. 347).

În practica profesională, agresorii sau victimele-agresor sunt lezați, ciunțiți din punct de vedere emoțional. Elevii consiliați pe aceasta problemă, le lipsea iubirea și înțelegerea familiei, acel loc în familie pe care un copil este necesar să-l ocupe în familia lor, neînțeleși de frații mai mari că și ele are nevoie de ajutor, băieților le lipsea iubirea de tată, decesul unei persoane dragi iar toate aceste frustrări personale sunt refulate prin aceste comportamente de popularitate, de superioritate. Prin actul social pe care îl adoptă, dorește să fie primul măcar în acest plan, că poate cineva îi va auzi.

În Minunea (The Wonder), elevul agresor era susținut de familie. Mama elevului agresor a modificat o poză în care bineînțeles apărea și Auggie, ștergându-l pe acesta din grupul clasei. Motivul mamei invocat la direcțiune a fost acela că ce explicații  va da prietenilor de familie când îl va vedea pe Auggie. Din păcate, de cele mai multe ori bullyingul are susținere din partea părinților. Copilul agresor este copil supus violențelor domestice, violență care are loc în toate straturile socioeconomice, la toate rasele și etniile, în cazul ambelor sexe și al tuturor religiilor (Whitson, S., 2017, p. 189).

– Cei slabi îi și judecă și îi exclud pe ceilalți pentru că sunt diferiți, dar cei puternici înțeleg și includ. Ce înseamnă să fii jignit? Trebuie să ne înfuriem? Să fugim de problemă? Să ne răzbunăm? Sau să facem rugăciunea înțelepților? […]
– S-a simțit cineva de aici, umilit de vreun coleg?
Oricât de incredibil ar părea, peste 80% din elevii clasei au ridicat mâna. Alex și el se simțise umilit, în primii ani de școală. Era foarte agitat și gălăgios, nu avea o coordonare motorie prea bună și se considera  un sportiv slab. Agresivitatea lui constituia o proiecție a agresivității cu care fusese tratat și care nu fusese rezolvată niciodată. Când a reflectat asupra celor trăite de el, a înțeles( Cury, A, 2011, p. 106-107).

Ceea ce spune Augusto Cury mă duce cu gândul la un filmuleț pe care l-am vizionat acum ceva vreme, cu un băiețel, Lupi, care era foarte încântat de jucăria sa Captain Canine. Într-o zi, Lupi se juca în parc și apare Billy, un coleg de la grădiniță. Billy era un bully-cel care agresează. Colegii lui Lupi îl sfătuiau să spună ce se întâmplă, că Billy îl necăjește mereu. Tot de la prietenii săi, el află că fratele lui Billy, Bobby este „the worst bully” din clasă. Personajul și-a luat inima în dinti și a dorit o confruntare față în față cu Billy, dar pe când a ajuns în parc a văzut că și Billy este necăjit de fratele său. Lupi a decis să fie prietenul lui Billy.

Am relatat această povestioară, pentru a releva că de cele mai multe ori ei înșiși sunt victimele acestui fenomen bullying, care se pare că a fost, este și va fi prezent în școlile și viețile noastre. Problema este că fenomenul trebuie semnalat de cei care sunt agresați. Trebuie sesizat, luate măsuri, nu mușamalizat.

Reziliența asistată a celor implicați în bullying, agresor-agresat

În mediul școlar reziliența asistată, de cele mai multe ori are loc prin art-terapie sau cel puțin eu o folosesc cel mai des în munca mea de consilier școlar. Art-terapia stimulează creativitatea, care joaca un rol important în procesul de reziliență. În același timp, art-terapia susține mecanismele de adaptare și restabilește sentimentul de control asupra evenimentelor și stima de sine (Ionescu, Ș., p.43)

Mandala: indiferent de vârstă, copii sunt încurajați să coloreze mandale. După terminarea mandalelor de colorat, sunt învățați să-și găsească punctul de echilibru care este în centrul mandalei. De fapt, mandala este un simbol religios hindus cu un punct de echilibru, mijlocul mandalei, după care se împarte în mai multe segmente egale. Punctul este el/ea, elevul, agresorul sau agresatul, centrul mandalei care îl definește ca și persoana unică iar segmentele egale sunt toate sentimentele, emoțiile, pozitive sau negative, așa cum acționăm, atitudini față de persoanele din jurul nostru etc. Scopul este să descoperim cât mai multe despre copil așa cum este el.

Lucruri bune despre mine: pe o foaie albă se regăsesc piese de puzzle mai multe piese de puzzle, iar elevii trebuie sa le umple cu înscrisuri, desene, culori pentru a învăța că ei ca și persoane au și foarte multe plusuri, nu doar minusuri care de cele mai multe ori îi îndeamnă să acționeze spre comportamente antisociale.

Managementul furiei: elevii sunt îndemnați să coloreze o coală A4, împărțită în 8 părți egale. La punctul 1 atunci când se simt furioși ei pot face un sport, se pot plimba cu bicicleta sau pur și simplu să ieși la aer. La punctul 2, elevii sunt îndemnați să vorbească cu un adult de încredere. La punctul 3, să descrie sentimentele lor. La punctul 4, când te simți agitat și furios, te oprești inspiri și expiri de câteva ori. La punctul 5, în acele momente de furie îți imaginezi un loc minunat în care ți-ai dori să fii. La 6, elevii sunt sfătuiți sa asculte muzică. La 7, elevii sunt sfătuiți să bea apa rece sau să se stropească pe față cu apa rece iar la punctul 8, elevii sunt îndemnați să-și spună cu voce tare „Sunt calm și pot trece peste acest moment”. Coala se va împături până va rezulta un joc pentru degete.

La acestea, se adaugă vizionarea de filme pe aceasta temă, precum și citirea de povești terapeutice.

Un elev poate fi considerat rezilient daca păstrează niveluri ridicate de motivație pentru a reuși și dacă are rezultate școlare bune, în ciuda faptului că, din cauza evenimentelor și condițiilor cu caracter stresant, este în pericol să obțină rezultate școlare proaste și, în cele din urmă să abandoneze școala (Alva, 1991, apud Ionescu, Ș., p 116).

Niciodată să nu scoateți în evidență un defect fizic al unei persoane sau un comportament care vi se pare ciudat. Apreciați calitățile și respectați diferențele. Nu atribuiți niciodată porecle care îi umilesc pe oameni. Nici măcar în glumă, nu copiați atitudinile din emisiunile de umor care își bat joc de particularitățile unor oameni care fac asistența să râdă. Cei care gândesc cu adevărat iubesc omenirea, se pot pune în locul celorlalți și văd ceea ce alții nu văd – Augusto Cury.

Bibliografie
Aniței, M., Chraif, Mihaela, Burtăverde, V., Mihăilă, T., 2016 Tratat de psihologia personalității, Editura Trei, București
Cojocaru, Ș, 2005, Metode apreciative în asistență socială, Polirom, Iași
Cury, A., 2011, Copii străluciți, părinți fascinanți, Editura For You, București
Pânișoară, Georgeta, Sălăvăstru, Dorina, Mitrofan, L., coord, 2016, Copilăria și adolescența, provocări actuale în psihologia educației și dezvoltării, Polirom, Iași
Potts, C., Potts, Suzanne, 2017, Asertivitatea, cum sa ramâi ferm indiferent de situație, Editura Trei, Iași
Whitson, Signe, 2017, Fenomenul Bullying, 8 strategii de a-i pune capăt, Herald, București
www.mediafax.ro/social/bullying-ul-un-fenomen-in-crestere-in-scoala-romaneasca-ne-crestem-copiii-cu-palma-la-fund-cu-etichete-puse-in-frunte-3-din-10-elevi-sunt-amenintati-cu-bataia-de-colegi-16760675
youtube.com/watch?v=Ej1LIIN34SM
www.homestoriesatoz.com/printables/help-kids-manage-anger-free-printable-game.html

 

Cuvinte cheie: bullying, victimă, agresor, rezilienţă
Accesări: 1.458