Cartea, ușă între lumi

Experiențele pe care le trăim citind o carte (potrivită vârstei) scot la suprafață sau ne pun în situația unor emoții, cunoștințe pe care nu le putem ignora și atunci ele ne vor influența negreșit pentru mult timp sau pentru totdeauna. „Clubul de lectură” ne prilejuiește cunoașterea și cititul de cărți din literatură română sau universală pentru copii, cărți frumos legate și ilustrate. Alături de carte, editura trimite și un Jurnal de lectură. Acesta este foarte util construit. Îi îndeamnă pe copii să cerceteze cartea și altfel decât citind conținutul ei. Îi îndeamnă să își exprime ideile, sentimentele, pune întrebări haioase. Le cercetează gândurile și îi îndeamnă să le scrie pe câteva rânduri. Nu doar conținutul este cercetat. Sunt îndemnați să observe ilustrațiile, află date despre autor, cercetează cuvinte neobișnuite și se joacă cu ele, le solicită imaginația cerându-le alte soluții pentru anumite situații din carte.

Știți cum reacționează copiii atunci când ceva le place? Dacă le aduci în față un pachet cu dulciuri… toți vor o bucățică, zâmbesc, devin vorbăreți și câțiva își amintesc să mulțumească. Dar ce ziceți dacă au aceeași atitudine: devin nerăbdători în fața pachetului, devin vorbăreți, se bucură și se miră, chiar își doresc nu doar o bucată, ci două sau trei în fața unui pachet cu cărți. Da, nu glumesc! Unii gustă asta, unora le face plăcere!

Aplică niște deprinderi pe care și le-au format în urma a doi ani de citit cărți adevărate, povești vesele sau triste, fantastice sau din lumea reală, captivante, uimitoare, colorate, ilustrate cu contururi precise sau doar schițate.

Pare de necrezut că întreabă: ”Au venit cărțile?” sau: ”Noi ce citim luna asta?” sau: ”Am terminat de citit cartea! Vreau alta!”

Cum aleg cartea? Cărțile, atunci când ai reușit să le guști, să le cunoști și să îți placă, te pot momi în multe feluri (separat sau împreună): un titlu sugestiv, haios sau surprinzător, neobișnuit sau un titlu care să te facă curios. Dacă am fi rămas în stadiul în care alegem cartea după ce o frunzărim și privim ilustrațiile, n-am fi progresat prea mult. Dar nu e cazul nostru! Mai căutăm și altceva! De exemplu: citim cuprinsul, căutăm informații despre autor, citim prefața sau prezentarea cărții, cea de pe ultima copertă. Căutăm pe internet păreri ale altor cititori… Ei?! Am evoluat?  Am trecut la: „Nu judeca o carte după copertă!”

După ce am primit cărțile, citim. Cum? Așa cum mănânci mâncarea preferată: cu poftă, repede, cu emoția plăcerii. Pentru că și eu iubesc cărțile și poveștile din ele, mă bucur mult de faptul că copiii citesc, că citesc repede, bine, cu atenție, că ceea ce citesc îi influențează, că le folosește nu doar în a-și dezvolta un citit cursiv, expresiv, rapid dar că le folosește în propria viață, că după ce au citit o carte știu să recunoască o problemă din viața reală, din mica lor societate și lume: sala de clasă cu colegii și relațiile dintre ei, încearcă să înțeleagă problemele altora și vor să ajute, se sfătuiesc, caută soluția potrivită, cea mai bună pentru cel care are nevoie de ea, nu soluția cea mai ușoară, încearcă să empatizeze, să se pună în pielea celuilalt, să accepte că sunt situații pe care nu la înțeleg și cer sprijin.

Din cărți, trăind și viața personajelor, au învățat să fie atenți la nevoile celor din jur, au învățat să încurajeze mai mult și să critice mai puțin, au învățat să asculte, să accepte diferențele dintre ei. Au învățat că fiecare, la un moment dat, are nevoie de ajutor și poate să-l ceară unor oameni care înțeleg:

• că nu poți fi mereu în forma maximă dar că trebuie să te străduiești pentru asta
• că împreună, mai multe idei, păreri, pot duce la soluția cea mai bună… sau nu…
• să îți asumi atunci când greșești, să te străduiești să te îndrepți sau să îndrepți ceea ce e de îndreptat ori să accepți și să trăiești cu asta.
• să vrei să „crești”, să te dezvolți, să nu te mulțumești cu a rămâne la stadiul „așa-și-așa”!
• curajul de a-ți spune părerea și respectul pentru părerea altora
• curajul de a trăi emoțiile personajelor din carte ca și cum ar fi ale tale
• să deschizi YouTube și să asculți melodiile pe care le ascultă personajul (ca să trăiești cu toate simțurile în lumea de acolo)
• să privești prin lupa curiozității și a minții la toate amănuntele și să le și reții
• să râzi cu lacrimi ori să plângi înfundat deasupra unei pagini de carte…

Asta nu-i real? Nu-i autentic? Poate cineva spune că între lumea din literatură și  lumea reală nu-i vreo ușă pe care am învățat și noi să ne plimbăm?

„Trăim atâtea vieți câte cărți citim!” (Mario Vargas Llosa)

Experiențele pe care le trăim citind o carte (potrivită vârstei) scot la suprafață sau ne pun în situația unor emoții, cunoștințe pe care nu le putem ignora și atunci ele ne vor influența negreșit pentru mult timp sau pentru totdeauna.

Despre ce v-am vorbit cu atât de mult drag și despre cine? Despre un grup de 12-18 copii care fac parte din „Clubul de Lectură –  Arthur”. Cei care spun „Cititul e distractiv!” sau „Asta nu mi-a plăcut sau nu mi s-a potrivit.” sau „Uite, asta seamănă bine cu o situație asemănătoare din cartea pe care am citit-o noi! Acolo așa au acționat.” sau „Asta a pățit dar se ascunde în spatele unor asemenea purtări…”

Și acum, date tehnice despre clubul de lectură. Clubul de lectură susținut de Grupul editorial Arthur trimite lunar un pachet de 3-5 cărți din literatură română sau universală pentru copii, cărți frumos legate și ilustrate la un preț atractiv dacă comanda este pentru 10 -15 cititori. Alături de carte au și un Jurnal de lectură. Acesta este foarte util construit. Îi îndeamnă pe copii să cerceteze cartea și altfel decât citind conținutul ei. Îi îndeamnă să își exprime ideile, sentimentele, pune întrebări haioase. Le cercetează gândurile și îi îndeamnă să le scrie pe câteva rânduri. Nu doar conținutul este cercetat. Sunt îndemnați să observe ilustrațiile, află date despre autor, cercetează cuvinte neobișnuite și se joacă cu ele, le solicită imaginația cerându-le alte soluții pentru anumite situații din carte.

Și toate acestea sunt opționale. Copiii iubesc posibilitatea de a alege dacă DA sau dacă NU răspund la întrebările acestea. Dar ele sunt astfel construite încât, mai ales că sunt în grup, să dea răspunsuri cât mai adevărate, sau ciudate, sau sincere, sau năstrușnice. În concluzie, se joacă cu ei, aleargă prin cartea citită, culege florile gândurilor lor și pune sub lupă secvențe care ar putea fi folositoare sau nu doar prin faptul că atrag atenția.

Toate cerințele le sunt adresate personal, ca unui prieten:
„L-ai cunoscut pe…” ;
„Te rog, completează cu alte fapte năstrușnice pe care personajul le-ar putea face, mai ales că îl cunoști deja și știi ce-i poate pielea…”;
„Ce crezi, există…?”;
„Știi de ce…?”;
„Recitește fragmentul indicat și stabilește sau caută sau ….”;
„Mai știi ce ingrediente au folosit pentru prepararea…..?”;
„Te asemeni în vreun fel cu personajul…?”;
„Sigur n-ai uitat scena în care… Scrie aici cât mai multe….”;
„Dacă tot vorbim despre … îți recomand alte cărți în care vei găsi așa ceva.”;
„Hai să facem încă un exercițiu de imaginație! Cum îți închipui că…!”;

Completarea Jurnalului de lectură fixează atât informații despre conținutul cărții citite și formează deprinderi necesare dezvoltării lor ca cititori.

McLaughlin M. și Allen M.B., în lucrarea „Înțelegerea ghidată la clasele 3-8”, declară: „Cititorii buni sunt cei strategici și care adoptă un rol activ în procesul de citire.” „Este esențial ca elevii să fie învățați strategiile și tehnicile de care au nevoie pentru a deveni cititori activi, eficienți. Aceste strategii ar trebui demonstrate și practicate cu regularitate. Rezumarea este una din abilitățile esențiale pe care trebuie să le dezvolte elevii. Ei trebuie să discute și să analizeze ce înseamnă un rezumat eficient, de ce rezumarea este importantă pentru cititorii strategici și cum îi ajută rezumarea pe cititori să înțeleagă. Utilizarea organizatoarelor grafice și a altor unelte furnizează elevilor o structură și o înțelegere generală a felului în care arată un rezumat eficient și cum poate fi umplut cu informații esențiale. ” (creeracord.com/2017/06/03/planuri-de-lectii-si-activitati-pentru-tehnica-mozaic-1/)

Lectura în afara clasei lărgește orizontul cunoștințelor primite la clasă, dar poate spori numărul de emoții, aduce plăcere, completează și dezvoltă.

Elevii clasei au acces și la biblioteca clasei, precum și la biblioteca școlii. Cei care finalizează cititul unei cărți mai repede decât colegii lor au posibilitatea să împrumute o carte din biblioteca clasei sau a școlii. Diferența este că nu pot discuta sau dezbate secvențe din carte decât cu cei care au citit-o și nu au timpul necesar în pauzele dintre ore, le lipsește Jurnalul de lectură, cel care îi solicită în mod creativ să dezbată și să guste o carte. Cărțile pe care le-am primit de la Editura Arthur și care au rămas în Biblioteca clasei, sunt cărți pe care copiii le pot împrumuta.

Nicolae Iorga spunea despre carte: „Cultura unui om se formeazǎ, în primul rând, prin lecturǎ. De aceea, din fragedǎ copilǎrie, e bine sǎ iubim cartea, sǎ o citim, sǎ o pǎstrǎm cu grijǎ, ca pe un bun de preţ.”

Bibliografie
* Nuţǎ Silvia, „Metodica predǎrii limbii române în clasele primare”, Ed. Aramis, Bucureşti, 2000;
* Ȋnvǎţǎmântul primar, Nr. 4, Ed. Miniped, Bucureşti, 2008;
* Şerdean Ioan, „Didactica limbii şi literaturii române în învǎţǎmântul primar”, Ed. Corint, Bucureşti, 2005.
* creeracord.com/2017/06/03/planuri-de-lectii-si-activitati-pentru-tehnica-mozaic-1/