Cum înveți „fără să înveți”, prin timpul liber

Pentru că școala își propune să formeze oameni pentru societate, indiferent de formele și nivelurile lor de calificare, acțiunile întreprinse prin timpul liber vin ca un test, dar și ca o lecție. Vernon Sanders Law  spunea că „experiența este cel mai dur profesor, pentru că întâi îți dă testul și apoi îți spune care era lecția”. Astfel, modul cum alegem să ne petrecem timpul liber contribuie, conștient sau nu, semnificativ la dezvoltarea noastră – o idee care ne îndreaptă cu gândul și spre expresia populară „a avea școala vieții”  așa cum o întâlnim adesea în limbajul comun și pe care, prin programele naționale ale Ministerului Educației o întâlnim acum și în mediul școlar sub denumirea de „școala altfel”.
Dacă programul național „Școala altfel” urmărește să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul preșcolarilor și elevilor, prin activități inițiate și dirijate de către profesor, timpul liber și felul în care alegem să-l petrecem ne aparține. Asta nu înseamnă, că indiferent de ce alegem – plimbări, drumeții, excursii, activități sportive de orice tip, concerte, spectacole și lista este lungă, nu suntem puși în situația de a aplica în cazuri concrete multe dintre cunoștințele și abilitățile dobândite în școală, chiar dacă aceste cunoștințe au fost dobândite într-un cadru formal sau nonformal.

Articol integral →

Modelul ARCS – o armă educațională puternică în motivația elevilor

Motivația reprezintă un factor cheie în succesul elevilor în toate etapele educației lor iar profesorii pot juca un rol esențial în oferirea și încurajarea acestei motivații pentru elevii lor. Dar acest lucru este mai ușor de afirmat decât de făcut pentru că fiecare elev este motivat diferit și este nevoie de timp și mult efort pentru a reuși să ai o clasă plină de copii entuziasmați să învețe, să muncească din greu și să își dorească să exceleze. Și, uneori, chiar și celor mai bine intenționați și educați profesori le lipsesc abilitățile de a menține copiii pe drumul cel bun al motivării lor.
Pe de altă parte, chiar și cei mai buni elevi pot deveni demotivați atunci când simt că se luptă să performeze fără a le fi recunoscute eforturile ca în cazul altor elevi. De aceea este vital ca noi, profesorii, să ne asigurăm că toți elevii au șansa de a-și folosi punctele lor forte și de a se simți incluși și apreciați în spațiul de învățare al orei. Numai așa motivația pentru învățare a elevilor poate fi îmbunătățită în mod substanțial.

Articol integral →

Reflecții critice și autonomia elevilor

Cu ceva timp în urmă, când lucram într-o școală de sat, colegul meu de lângă mine avea un afiș în clasă: „Gândirea este o muncă grea. De aceea atât de puțini oameni o fac.” Într-adevăr. Orele noastre conștiente sunt pline de gânduri: ce să purtăm; ce să mâncăm; cum să răspundem cuiva. Toate acestea presupun gândire. S-ar putea spune că gândim aproape inconștient în cea mai mare parte a zilei.
Articolul de față face o scurtă prezentare a Taxonomiei lui Bloom, care îi ajută pe educatori să identifice nivelul intelectual la care fiecare student este capabil să lucreze. De asemenea, îi ajută să pună întrebări și să creeze instruire care vizează gândirea critică, încercând să ajungă la cele mai înalte trei niveluri: analiză, sinteză și evaluare, pentru studenții pregătiți pentru aceste niveluri.

Articol integral →

Stresul școlar în rândul adolescenților

Stresul școlar reprezintă o problemă tot mai prezentă în rândul adolescenților, cu implicații semnificative asupra dezvoltării lor academice și personale. Acest studiu explorează manifestarea stresului școlar în rândul adolescenților și relația acestuia cu autoeficacitatea academică, concentrându-se asupra provocărilor specifice perioadei de dezvoltare 14-17 ani. Utilizând scala de stres educațional pentru adolescenți (ESSA) și scala de autoeficacitate academică, cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 49 de elevi de liceu. Rezultatele indică un nivel moderat de stres școlar în rândul respondenților, cu o corelație pozitivă semnificativă, dar slabă, între presiunea resimțită din studiu și percepțiile pozitive cu privire la autoeficacitatea academică. Cercetarea evidențiază necesitatea implementării unor strategii de gestionare a stresului și subliniază rolul important al profesorilor în crearea unui climat școlar suportiv, care să faciliteze atât performanța academică, cât și bunăstarea emoțională a adolescenților.

Articol integral →

Promovarea autonomiei învățării

Dat fiind faptul că accesul la informație este mai facil ca niciodată, competențele de învățare autonomă și responsabilitate devin esențiale pentru succesul personal și profesional. În acest context, educația trebuie să își adapteze metodele pentru a stimula dezvoltarea acestor abilități, iar unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru realizarea acestui obiectiv este autoevaluarea. Aceasta, alături de gestionarea optimă a timpului, contribuie semnificativ la creșterea încrederii în sine a elevilor, dezvoltându-le capacitatea de a învăța eficient și responsabil.

Articol integral →

Cercetare privind nivelul de motivație a elevilor în raport cu școala

Motivația elevilor reprezintă un factor cheie în procesul educațional, facilitând adoptarea diferitelor strategii de învățare în funcție de nivelul resimțit de aceștia (Rashid, S., Rana, R., A., 2019). Mai mult decât atât, nivelul de motivație al elevilor oferă informații concrete cu privire la modalitatea de abordare a parcursului educațional, aceștia fiind dispuși (în diferite măsuri) să-și modeleze anumite comportamente, atitudini în raport cu efortul depus pentru realizarea sarcinilor de învățare, dar și cu modul în care reușesc să depășească provocările aferente.

Articol integral →

Împuternicirea elevilor de liceu

Educația reprezintă un pilon important al oricărei societăți, presupunând o transmitere de cunoștințe și formare de priceperi și deprinderi de la o generație la alta, influențând în mod direct dezvoltarea economică, culturală, socială, politică a unei țări. În plus, aceasta implică o învățare formală, manifestată în cadrul școlii, dar și una informală care se realizează în familie, comunitate sau la locul de muncă. Educația înseamnă putere, cheia pentru o societate prosperă, care oferă numeroase oportunități, stimulând creativitatea, inovarea, responsabilitatea. Prin educație de calitate, indivizii se simt împuterniciți, întrucât au acces la cunoștințe și la un context de formare a abilităților necesare pentru piața muncii, iar astfel aceștia devin capabili să ia decizii informate și să aibă un impact pozitiv asupra societății.

Articol integral →

Eroarea ca sursă de învățare

Pentru orice profesor dedicat meseriei, există o preocupare constantă de a căuta metode adecvate pentru a îmbunătăți procesul de învățare a noțiunilor noi în rândul elevilor săi. În ciuda rigurozității și a preciziei care stau la baza disciplinei matematice, în învățarea acesteia apar adesea o serie de greșeli, de la unele elementare, calculatorii, de neatenție și până la erori de raționament, care pot fi atașate unor cauze mai profunde, neevidente la prima vedere. Studiul erorilor prin conștientizarea acestora, analizarea originii și tipului lor poate deveni pentru profesor o sursă prețioasă de relevare a adevărului matematic pentru elevii săi, dar și pentru propria educație matematică.

Articol integral →

Stilul meu de învățare

Pentru că suntem diferiți, modul de învățare al fiecăruia este diferit. Unora le place să studieze singuri, altora în grup, altora le place să stea liniștiți deoparte și să observe pe alții. Învățarea reprezintă, de fapt, „transformarea în vederea adaptării școlare și sociale.” Stilul de învățare se referă la „simpla preferință pentru metoda prin care învățăm și ne aducem aminte ceea ce am învățat.”  Tot el ne divulgă calea și modalitățile prin care asimilăm cunoștințele. Și, nu în ultimul rând, implică faptul că indivizii procesează informațiile în diferite moduri care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoționale, psihomotorii și anumite caracteristici ale situațiilor de învățare.
În ceea ce mă privește, recunosc faptul că mi se pare mai puțin important să vorbesc despre stilurile de învățare, despre modurile diferite de a cunoaște, cât mi se par mai valoroase idei ca a ști cum să înveți, a te cunoaște atât de bine încât, în timp, să poți să poți să-ți structurezi actul de învățare încât să devină unul eficient, căci, în definitiv, despre acest lucru este vorba!

Articol integral →

Să ne împrietenim cu cărțile

Îmbunătățirea competențelor de lectură a elevilor din învățământul primar reprezintă o prioritate a procesului educațional. Termenul de competență se referă la o combinații de deprinderi, cunoștințe, aptitudini şi atitudini şi includ disponibilitatea de a învăța în completarea la „a ști cum”. Astfel, competențele cheie trebuie adaptate la cadrul social, lingvistic și cultural al celui care învață.

Articol integral →