Stilul meu de învățare

Pentru că suntem diferiți, modul de învățare al fiecăruia este diferit. Unora le place să studieze singuri, altora în grup, altora le place să stea liniștiți deoparte și să observe pe alții. Învățarea reprezintă, de fapt, „transformarea în vederea adaptării școlare și sociale.” Stilul de învățare se referă la „simpla preferință pentru metoda prin care învățăm și ne aducem aminte ceea ce am învățat.”  Tot el ne divulgă calea și modalitățile prin care asimilăm cunoștințele. Și, nu în ultimul rând, implică faptul că indivizii procesează informațiile în diferite moduri care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoționale, psihomotorii și anumite caracteristici ale situațiilor de învățare.
În ceea ce mă privește, recunosc faptul că mi se pare mai puțin important să vorbesc despre stilurile de învățare, despre modurile diferite de a cunoaște, cât mi se par mai valoroase idei ca a ști cum să înveți, a te cunoaște atât de bine încât, în timp, să poți să poți să-ți structurezi actul de învățare încât să devină unul eficient, căci, în definitiv, despre acest lucru este vorba!

Sunt conștientă că fiecare dintre noi are o capacitate diferită de a învăța. În existența mea de până acum, am observat că am asimilat informații noi majoritar prin participare activă. Este cert că uneori mi-am însușit conceptele și prin ascultare, dar rareori. Sunt sigură că toți ne naștem cu un stil de învățare care ne însoțește încă din primele clipe de viață (spun aceste vorbe deoarece am copil de 2 ani și jumătate și am realizat acest lucru mai mult ca oricând, retrăind viața prin ochii lui, reîncepând să descopăr lumea). Însă cel mai important pentru noi este să conștientizăm care ne este propriul stil de învățare pentru că numai astfel vom putea reține mai ușor informații, cunoștințe, vom forma mai repede deprinderi, le vom consolida pe o perioadă mult mai lungă.

Stilul de învățare pe care îl am este cel vizual, mă identific perfect cu el. Această identificare am realizat-o prin observarea și analiza propriilor experiențe de învățare, prin aplicarea unor chestionare, chiar discuții cu un specialist. De fiecare dată când învăț, iau notițe, ori marchez, prin subliniere, ideile principale, ori fac tot felul de schițe, scheme, organizatori grafici pe baza ideilor principale.

Bineînțeles că nu am conștientizat de la început stilul pe care îl dețin și-l utilizez, dar   mi-a plăcut dintotdeauna ca inițial să citesc materialul pe care îl am de învățat și să-l trec prin propria-mi gândire, l-am particularizat, veșnic a purtat amprenta individualității. Cu timpul, simt că mi-am perfecționat modalitatea de învățare, nu mi se mai pare atât de greu, cred că învățarea a devenit companie permanentă în viața mea. Cu alte cuvinte, merg pe principiul lui Henri Ford care cândva afirma: „Cine se oprește din învățat la 15, 25 sau 80 de ani, acela e un om bătrân. Cine învață mereu, rămâne tânăr.”

Consider că am capacitatea de înțelegere a informațiilor atunci când sunt văzute prin prezentări și îmi amintesc perfect tot ceea ce am scris sau am citit. Pe lângă faptul că lecturez materialul de învățat în întregime, subliniez cu markere, pun tot felul de semne asupra noțiunilor și ideilor principale, esențiale, reproduc oral pasaje din ceea ce am învățat tocmai pentru o evaluare, o verificare a actului învățării. Apoi, scriu o dată, de două ori, de trei ori, de câte ori este necesar până sunt stăpână pe materialul învățat.

Îmi place să învăț în spații liniștite, fiind singură, unde să expun cu voce tare ceea ce am învățat (de aceea, probabil, nu am stat în căminele studențești în facultate). Prin mecanismul de a reda prin propria-mi voce materialul învățat, consider că îmi conduc stilul predominant vizual în tangență cu acela auditiv. Și optez să afirm că este predominant vizual pentru că la o eventuală evaluare mă bazez pe ceea ce am vizualizat și nu pe ceea ce am verbalizat, actul din urmă doar certificând învățarea.

În clasele primare, chiar și în gimnaziu obișnuiam să ne spunem colegii, noi între noi, cum învățăm și fiecare începea „să se laude” cu tot ce face legat de acest aspect. Îmi amintesc că majoritatea colegilor spuneau că învață cu mamele lor în sensul că acestea din urmă trebuiau să urmărească dacă au învățat tot, rând cu rând, cuvânt cu cuvânt. Uneori, mi se părea puțin rușinos să spun că mama mea  nu participă la această activitate alături de mine. Ulterior însă, am realizat că nu toți suntem la fel și, fiind diferiți, este normal ca și modalitățile prin care învățăm să fie diferite.

Știu că stilul meu de învățare este unul costisitor în sensul că pierd mult timp „confecționându-mi” materialul, dar de-a lungul anilor l-am verificat și l-am validat. Este cel mai bun în ceea ce mă privește, având în vedere că produce și rezultate. Chiar dacă pare pierdere de timp, pentru mine această modalitate mă încurajează, mă angajează în procesul de învățare, mă face să am încredere în mine, mă face mai independentă și sigură pe ceea ce am de expus. La examene, de exemplu, îmi aduc aminte ceea ce scriu când învăț, ceea ce citesc, vizionez schemele făcute, ideile selectate, diagramele, titlurile.

În altă ordine de idei, nu învăț cuvintele altora, decât dacă îmi impun să rețin citate, ci învăț logic. Fiind profesor de limba și literatura română, a trebuit ca la un moment dat să rețin, de exemplu, câteva dintre opiniile critice ale lui Titu Maiorescu, sau G. Călinescu, ori Eugen Lovinescu despre marii scriitori, dar și pe acestea le-am reținut logic și nu mecanic sau, mai bine spus, am încercat să le găsesc logica pentru o mai ușoară reținere. Sunt de părere că învățarea mecanică nu este constructivă, nu mă ajută cu nimic, mai mult decât atât mă face să pierd timp, un timp prețios pe care l-aș putea valorifica cu orice altă activitate. Atât timp cât nu înțeleg ceea ce învăț sau nu reușesc să-mi explic acele noțiuni cu ajutorul altora pe care deja le știu, nu pot reține. Sau dacă o fac, fiind constrânsă, pentru că nu întotdeauna învățăm doar ceea ce ne place, mai învățăm și ceea ce ni se impune, nu o fac pentru o lungă durată. Imediat după ce sunt evaluată din ceea ce am fost silită să rețin, uit totul.

Mizez și pledez pe și pentru învățarea logică deoarece cred că ceea ce am învățat nou astăzi devine pârghie sau componentă într-un lanț mai complex, cel al învățării de lungă durată, pentru viață. Pentru mine, toate elementele părți componente ale învățării trebuie să fie în relație de complementaritate unele cu altele și nu de paralelism, adică trebuie să-și găsească întotdeauna un fundament comun.

Dacă m-ar întreba vreodată cineva dacă stilul meu de învățare este unul eficient, răspunsul ar putea fi da, este unul eficient, atât timp cât îl practic eu. Dacă schimb subiectul, este foarte posibil ca stilul de învățare să fie unul ineficient. Stilul de învățare este „o structură flexibilă”  astfel încât flexibilitatea este dată de fiecare persoană în parte. Cum nu există două persoane la fel, evident că nu există două stiluri de învățare identice, iar un stil devine eficient când îl modelezi după propria-ți gândire, după propria-ți personalitate. Își va pierde eficiența dacă se schimbă coordonatele. De exemplu, stilul meu de învățare nu va fi de niciun fel eficient pentru o persoană căreia îi place să studieze cu altă persoană, deci în grup.

Sunt de părere că stilul meu de învățare este optim, cu o dovedire certă a eficienței, se pliază perfect cerințelor mele cognitive, mă ajută să mă implic activ, să mă valorific. Bineînțeles că poate avea carențele sale, dar având în vedere că știu cum să învăț, am reușit să mă cunosc, am fost capabilă datorită propriului stil să devin responsabilă, autonomă, cu abilități și aptitudine utile pe tot parcursul vieții. Pot da câteva exemple în ceea ce privesc examenele importante din viața mea:

• la examenul de capacitate, la disciplina matematică, am obținut nota 9,30 (a treia notă din orașul meu), o performanță aș numi-o eu, având în vedere că mediile anuale în clasele V-VIII au fost între 8 și 9 la această disciplină;
• la examenul de bacalaureat, la disciplina geografie, am obținut nota 9,90;
• la examenul de licență am obținut media 10, facultatea terminând-o cu media 9,63;
• la examenul de disertație am obținut media 10;
• la examenul de titularizare, am obținut doi ani la rând (2013 și 2014) prima notă din județ la disciplina limba și literatura română cu notele 9,30, respectiv 9,55.

Doar reperând câteva note din pleiada celor care au existat până acum în „cariera” mea, consider că acele cunoștințe dobândite cu ajutorul stilului de învățare vizual, pe alocuri fuzionat cu cel auditiv, au condus la reușita mea școlară, apoi de ce nu, cea socială.

Sunt de părere, în egală măsură, că învățarea nu e niciodată completă, că se va perfecționa în timp, este individuală, fiind totodată proces social, poate fi distractivă (dacă îți place și îți umple timpul), este activă și te activizează, implică beneficii, nutrește schimbare.

Bibliografie

1) Baban, A. (2001), Consiliere educațională, Editura ASCR (Asociația de Științe Cognitive din România), Cluj-Napoca;
2) Nicola, I. (2003), Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București;
3) Păiși-Lăzărescu, M., Mecanismele învățării. Legi, principii, reguli ale învățării eficiente, note de curs;
4) Petrescu, P., Șirinian, L. (2000), Management educațional, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca;
5) Stoica D. și M. (1982), Psihopedagogie școlară, Editura Scrisul Românesc, Craiova.