Împuternicirea elevilor de liceu

Educația reprezintă un pilon important al oricărei societăți, presupunând o transmitere de cunoștințe și formare de priceperi și deprinderi de la o generație la alta, influențând în mod direct dezvoltarea economică, culturală, socială, politică a unei țări. În plus, aceasta implică o învățare formală, manifestată în cadrul școlii, dar și una informală care se realizează în familie, comunitate sau la locul de muncă. Educația înseamnă putere, cheia pentru o societate prosperă, care oferă numeroase oportunități, stimulând creativitatea, inovarea, responsabilitatea. Prin educație de calitate, indivizii se simt împuterniciți, întrucât au acces la cunoștințe și la un context de formare a abilităților necesare pentru piața muncii, iar astfel aceștia devin capabili să ia decizii informate și să aibă un impact pozitiv asupra societății.

Raportându-ne la conceptul de împuternicire, putem spune că acesta este cunoscut mai degrabă sub aspectul său juridic, fiind definit conform DEX  „1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.” Cu toate aceste, literatura de specialitate străină aduce noi semnificații acestui concept, fiind dezvoltat și definit din perspective psihologice, structurale, în diverse contexte, cu precădere la nivel organizațional. În acest context, împuternicirea se referă la gradul în care un angajat este implicat la locul de muncă, având la dispoziție resurse valoroase pentru a fi performant.

Din perspectiva structurală sau organizațională, Kanter, conform lui Clews (2002), susține că împuternicirea angajaților este văzută ca o putere oferită acestora în vederea luării celor mai potrivite decizii, cu ajutorul resurselor de care dispun, precum accesul la oportunități, la informații, suportul din partea colegilor sau a șefilor (Laschinger et al., 2001). Cu toate acestea, unii autori consideră că această perspectivă nu este suficientă pentru a înțelege pe deplin natura conceptului. Astfel că, împuternicirea angajaților se poate realiza și la nivel psihologic, intrinsec, arătând sentimentele de autoeficacitate, semnificație a muncii și control asupra acesteia (Conger & Kanungo, 1988; Thomas & Velthouse, 1990; Kazlauskaite, Buciuniene, & Turauskas, 2012).

Plecând de la aceste abordări ale împuternicirii în context organizațional, s-a dezvoltat o nouă înțelegere a conceptului în sfera educațională, cunoscut sub împuternicirea elevilor, iar numeroase studii au încercat să ofere perspective și implicații ale acesteia în procesul educațional, atât pentru elevi, cât și pentru profesori.

Astfel că împuternicirea elevului este percepută de asemenea la nivel intrinsec, printr-o abordare motivațională, ca fiind ceea ce acesta percepe la școală (sarcini de lucru)  în mod semnificativ, având capacitatea de a-și face singur alegerile printr-un simț al competenței ridicat, iar în cele din urmă putând observa efectele propriilor acțiuni (elevul simte că are o influență asupra lucrurilor realizate – Frymier, Houser & Schulman, 1994). De asemenea, împuternicirea elevilor la nivel motivațional trebuie să se realizeze în corelație cu împuternicirea la nivel relațional, care implică oferirea de oportunități, de cunoștințe, de sprijin, de comunicare, de resurse tehnologice, care să contribuie într-un mod eficient și eficace la dezvoltarea lor profesională, personală, socială.

Schoolbox education subliniază faptul că a împuternici un elev la clasă semnifică a-i oferi atât vocea de a-și împărtăși gândurile, ideile, cât și posibilitatea ca acesta să simtă că vocea lui este importantă și are efecte semnificative (https://schoolbox.education/).

Frymier, Houser & Schulman (1994) au operaționalizat o scală de măsurare a nivelului de împuternicire a elevilor, alcătuită din 30 de itemi, cu variante de răspuns de tip Likert, de la 0 la 4, unde 0- niciodată, iar 4-foarte des/întotdeauna. Conform acestei scale, constructul de împuternicire a elevilor este alcătuit din 4 dimensiuni: semnificație, competență, alegere și impact, asemănător modelului de împuternicire psihologică a angajaților dezvoltat de către Spreitzer (1995). Dimensiunea semnificație se referă la importanța sarcinilor de muncă din clasă pentru elevi, prin raportare la propriile baze de convingeri, idealuri. Dimensiunea competență se referă la sentimentul de capabilitate a elevului de a face față sarcinilor din sala de clasă. Dimensiunea alegere se referă la situațiile asupra cărora elevii pot decide singuri. Dimensiunea impact face referire la percepția elevilor cu privire la influența pe care aceștia au avut-o asupra modului de desfășurare a lecției.

Conform lui Brown, T. Y., Cornell, N., Tevlin, J. M., Williams, D., & Mulvaney, T. (2022) împuternicirea elevilor este definită ca procesul prin care aceștia obțin capacitatea de a se auto-direcționa și de a-și acționa propria libertate de alegere și de luare a deciziilor într-un cadru academic. Tot ei susțin că împuternicirea elevilor în sala de clasă este ilustrată prin capacitatea unui profesor de a-i permite unui elev să învețe, să predea și să-i conducă pe alții prin dobândirea unui sentiment de putere.

Importanța împuternicirii elevilor și strategii de împuternicire la clasă

Schoolbox education subliniază într-un mod realist esența împuternicirii elevilor la clasă prin două structuri: auto-eficacitate și acțiune. Elevul este convins că deține controlul asupra vieții sale și astfel poate acționa în consecință prin luarea propriilor decizii. Mai precis, elevul acționează, preluând învățarea din clasă și școală și ducând-o în practică pentru a avea un impact.

Prin împuternicirea elevilor la clasă, profesorii le creează contextul favorabil pentru dezvoltarea independenței și motivației, a unei mentalități de creștere, care permite o învățare din greșeli și asumarea de riscuri.

Paolo Tarolli (2023) consideră liceul drept o perioadă transformatoare din viața unui tânăr (din punct de vedere afectiv, social, psihologic, etc.) care trebuie să pună accent pe predarea și însușirea abilităților practice, atât de necesare într-o lume în continuă mișcare și dinamism. O împuternicire a elevilor la nivel structural ar putea viza echiparea sălilor de clasă cu echipamente digitale, respectiv introducerea în curriculum a unor conținuturi care să vizeze alfabetizarea financiară, managementul timpului, abilități de comunicare și rezolvare a problemelor.

Resursa educațională AVID Open Acces consideră că următoarele elemente stau la baza împuternicirii elevilor, pregătiți la finele liceului pentru noi oportunități- facultate, carieră, viață, precum: cunoștințele academice, abilitățile transferabile (de comunicare, colaborare, creativitate, gândire critică, mentalitate de creștere), abilități sociale și emoționale (care permit gestionarea emoțiilor, respectarea unei sarcini, dezvoltarea empatiei).

Importanța împuternicirii elevilor rezidă în efectele sale asupra acestora, precum:

• împuternicirea elevilor prin acces la tehnologie contribuie la dezvoltarea învățării digitalizate,a competențelor digitale, atât de necesare pentru a face față cerințelor pieței muncii.
• elevii împuterniciți obțin rezultate mai bune, prezintă mai puține comportamente indezirabile, o mai mare participare la activități extrașcolare și aspirații educaționale mai înalte (Kirk, Chris & Lewis, Rhonda & Brown, Kyrah & Karibo, Brittany & Park, Elle., 2016)
• elevii împuterniciți au capacitatea de a-și stabili și urmări propriile obiective academice (Nathan Poteet, 2018).

Strategiile de împuternicire a elevilor care pot fi utilizate de către profesori în clasă sunt:

• folosirea învățării sociale și emoționale (social and emotional learning-SEL) în activitățile de tutorat. Aplicarea acestui tip de învățare contribuie la o mai bună conștientizare de sine și socială, auto-gestionare (stabilire obiective și gestionare stres), dezvoltarea relațiilor sociale (comunicare și colaborare eficiente), luarea deciziilor în mod responsabil.
• dezvoltarea învățării bazate pe bunurile elevilor (a se înțelege ceea ce ei dețin- cunoștințe, abilități) presupune a oferi elevilor oportunitatea de a alege (exemplu: Pot elevii să-și aleagă singuri tema? Pot alege cum vor practica sau aplica un nou concept de învățare?), de a învăța prin proiecte și cu accent interdisciplinar, având la bază experiențele personale și culturale ale acestora.
• oportunitatea de a deveni creatori activi, decât consumatori pasivi de informație.
• un nivel al autonomiei mai ridicat în realizarea sarcinilor de învățare.
• oportunitatea de a crea și de a alege prin intermediul tehnologiei, furnizând parametri și așteptări clare, mai ales pentru elevii mai timizi (AvidOpenAcces).

Profesorii sunt cei care pot gestiona în mod direct nivelul de împuternicire a propriilor elevi la clasă, prin construirea unui climat de încredere, axat pe optimism și comunicare deschisă. Pentru ca elevii să se simtă împuterniciți, profesorii trebuie să îi ghideze în procesul de învățare, să le ofere direcții clare, axate pe obiective bine definite și moduri variate de realizare a sarcinii de muncă. În acest fel, profesorii pot stimula capacitatea de alegere liberă a elevilor, de asumare a deciziilor și de înțelegere a impactului pe care acestea le au asupra rezultatelor obținute. Un climat de încredere la clasă, între profesori și elevi, dar și între elevi dezvoltă nivelul de autonomie, capacitatea de gestionare a problemelor și de asumare a riscurilor – învață din greșeli și nu sunt penalizați. În orice clasă sunt și acei elevi, fie mai timizi, fie distrași, fie plictisiți și fără sarcină de lucru. În acest caz, profesorii trebuie să identifice factorii perturbatori și să îi împuternicească pe elevi oferindu-le activități extra sau care sunt în concordanță cu interesele lor, să le ofere suport și deschidere, un feedback constructiv pozitiv.

În plus, profesorii pot contribui la creșterea nivelului de împuternicire a elevilor prin sesiuni de comunicare, discuții de reflecții periodice, contribuind astfel la creșterea stimei de sine, la înțelegerea faptului că sunt apreciați și că lecțiile sunt centrate pe ei și nu pe cunoștințe.

Considerații finale

Plecând de la ideea principală, conform căreia educația înseamnă putere, putem conchide faptul că aceasta va conduce la elevi împuterniciți dacă experiențele educaționale formale ale acestora vor trece de conformare, de acel proces de ascultare de instrucțiuni și urmare a unui scenariu didactic în calitate de participant pasiv.

Elevii împuterniciți sunt mai mult decât elevi implicați, ei devin participanți activi în propriul proces de formare, fiind conștienți de faptul că își pot influența în mod direct destinația de învățare, prin alegeri critice și responsabile, având un control asupra propriilor rezultate, cu impact pe terment lung în parcursul profesional academic sau în carieră.

Cu toate aceste, posibilitatea împuternicirii elevilor la clasă nu ține doar de aceștia, profesorii, mediul familial, mediul școlar, având o influență asupra acestui aspect și în cele din urmă asupra calității învățării, împărțirea puterii până la urmă neînsemnând că una dintre părți este în deficit.

Referințe
1. Academia Română, I. d. (2009). DEX. (E. U. Gold, Editor) Preluat de pe Explanatory Dictionary of the Romanian Language, ediția a II-a: dexonline.ro/definitie/imputernicire;
2. AVIDOpenAcces, Empower Students Through Creativity and Choice Design lessons that empower students by giving them voice and choice in the learning process as well as an opportunity to create. avidopenaccess.org/resource/empower-students-through-creativity-and-choice/, avidopenaccess.org/resource/tutoring-create-a-safe-space-for-learning/2023
3. Clews, D. L. (2002). The relationship of staff nurse empowerment to patient satisfaction with nursing care. Submitted in partial fulfillment of the requirements for the degree of Doctor of Philosophy in The Steinhardt School of Education New York University, UMI Microform 3045706.
4. Broom Catherine, (2015). Empowering students: Pedagogy that benefits educators and learners. Citizenship, Social and Economics Education, Vol. 14(2) 79–86, DOI: 10.1177/2047173415597142.
5. Brown, T. Y., Cornell, N., Tevlin, J. M., Williams, D., & Mulvaney, T. (2022). Inclusion, Diversity Belonging, Equity, and Accessibility Principles on College Campuses: How Faculty and Staff Can Create a Culture of Empowerment for Student Success. In A. El-Amin (Ed.), Implementing Diversity, Equity, Inclusion, and Belonging Management in Organizational Change Initiatives (pp. 202-215). IGI Global. doi.org/10.4018/978-1-6684-4023-0.ch011
6. Conger, J. A., & Kanungo, R. N. (1988, Jul). The Empowerment Process: Integrating Theory and Practice. The Academy of Management Review, 13(3), 471-482. doi:10.2307/258093
7. Frymier, A. B., Shulman, G. M., & Houser, M. (1996). The development of a learner empowerment measure. Communication Education, 45(3), 181-199.
8. Kazlauskaite, R., Buciuniene, I., & Turauskas, L. (2012). Organisational and psychological empowerment in the HRM- performance linkage. Employee Relations, 34(2), 138-158
9. Kirk, Chris & Lewis, Rhonda & Brown, Kyrah & Karibo, Brittany & Park, Elle. (2016). The power of student empowerment: Measuring classroom predictors and individual indicators. The Journal of Educational Research. 109. 1-7. 10.1080/00220671.2014.1002880.
10. Laschinger, H. K., Finegan, J., Shamian, J., & Wilk, P. (2001). Impact of structural and psychological empowerment on job strain in nursing work settings: Expanding Kanter’s model. Journal of Nursing Administration, 31(5), 260-272
11. Nathan Poteet, (2018). THE EFFECTS OF STUDENT EMPOWERMENT THROUGH LEADERSHIP ON ACADEMIC ACHIEVEMENT IN ENGLISH LANGUAGE ARTS AND MATH. A Dissertation Presented in Partial Fulfillment Of the Requirements for the Degree Doctor of Education Liberty University.
12. Paolo Tarolli (2023), Nurturing Success: Empowering High School Students for a Bright Future. Journal of Educational Sciences Research INTERNATIONAL E-JOURNAL Vol:13 No:1 June
13. Schoolbox Education, How to Empower K–12 Students Beyond the Classroom. schoolbox.education/blog/how-to-empower-k-12-students-beyond-the-classroom/
14. Thomas, K., & Velthouse, B. (1990, Oct). Cognitive Elements of Empowerment: An „Interpretive” Model of Intrinsic Task Motivation. The Academy of Management Review, 15(4), 666-681. doi:10.2307/258687