Potrivit UNESCO, la nivel global, urmare a contextului pandemic, peste 1,7 miliarde de copii au studiat de acasă începând cu luna aprilie 2020, ceea ce a impus o adaptare, atât la nivelul Ministerului Educației din România, cât și la nivelul fiecărei instituții de învățământ, dar mai ales în cazul fiecărui cadru didactic interesat de o educație de calitate. În sistemul educațional din România, subjugat majoritar metodelor clasice și resurselor tradiționale, adaptarea la mediul online s-a dovedit mai greoaie decât în cazul altor sisteme de educație iar trecerea mult prea rapidă dintr-un spațiu educațional în altul a condus la o pierdere semnificativă a unor repere evolutive în vederea atingerii obiectivelor Agendei pentru educație 2030.
Revenirea în spațiul clasic, formal, a impus, ulterior, o reorientare rapidă a cadrelor didactice, care au putut constata impactul decisiv al utilizării strategiilor digitale asupra educabililor. În perioada de (re)adaptare survenită perioadei pandemice, profesorului de limba și literatura română – fie că predă la nivel gimnazial, fie liceal –, i s-a facilitat nu doar accesul la Cuvânt, la Cunoaștere, cât mai ales la dezvoltarea mult mai firească a competențelor-cheie/ ale viitorului lansate de Comisia Europeană în anul 2012.