Toate articolele din categoria: Management educațional
De la formare la transformare. Efectul de undă al experienței europene Erasmus+ asupra școlii secolului XXI
Formarea europeană a cadrelor didactice a avut, în ultimii ani, o influență determinantă asupra conturării specificului educațional al instituției noastre, generând o calibrare semnificativă a practicilor, priorităților și perspectivelor de dezvoltare în raport cu direcțiile europene actuale ale educației. Acest proces a fost susținut în mod consecvent prin Acreditarea Erasmus+ în domeniul Educației Școlare, cod 2020-1-RO01-KA120-SCH-095302, care a facilitat accesul constant al profesorilor la contexte europene de formare, colaborare și schimb de bune practici. Astăzi, experiența acumulată se reflectă în profilul unei instituții moderne și dinamice, în diversitatea și actualitatea ofertei educaționale și, mai ales, în deschiderea constantă către cele mai recente tendințe, metode și abordări promovate la nivel european.
Relevanța participării noastre la proiectele europene nu este confirmată doar de amploarea și continuitatea implicării, ci și de rezultatele obținute, care validează calitatea demersurilor inițiate și capacitatea instituției de a transforma oportunitățile europene în practici educaționale sustenabile, cu impact real asupra procesului de predare–învățare și asupra întregii comunități școlare.
Managementul educațional ca promotor al calității educației pe care o oferă școala
Societatea actuală se află într-o permanentă schimbare, e o societate în plină tranziție, un angrenaj în care fiecare instituție, fiecare comunitate trebuie să-și găsească locul potrivit tocmai pentru a nu fi eliminată din „competiție”. Vorbim tot mai mult despre calitate, despre servicii de calitate, despre produse de calitate. Fie că mergem la piață, la bancă sau la medic, vrem să fim tratați cu respect, avem pretenție la servicii profesionale, de calitate, ca să nu mai vorbim despre calitatea produselor de tot felul pe care le achiziționăm în fiecare zi.
Cum era și normal, acest concept, implementat pentru prima dată în sfera serviciilor, a ajuns și în mediul educațional. Odată cu societatea, și sistemele școlare se află într-o perpetuă schimbare, marea lor majoritate orientându-se spre un control voluntar și explicit. Schimbările petrecute în ultimii ani la nivel internațional și național au evidențiat necesitatea dezvoltării unui sistem de management și asigurare a calității specifice fiecărui sistem educațional.
Performanța nu este întâmplătoare. Reflecții asupra ingredientelor care construiesc excelența școlară
În spațiul educațional românesc, performanța este adesea analizată prin prisma rezultatelor: medii mari la examene, premii la olimpiade, concursuri câștigate sau statistici care plasează anumite școli în vârful clasamentelor naționale. Deși aceste rezultate sunt importante, ele reprezintă doar partea vizibilă a unui proces mult mai complex. În spatele fiecărui succes se află o construcție educațională realizată în timp, prin contribuția unor factori care acționează simultan și care, împreună, creează condițiile necesare apariției performanței.
Articol integral →Leader in Me – model de leadership educațional pentru dezvoltarea climatului socio-emoțional pozitiv
În contextul actual al educației, dezvoltarea competențelor socio-emoționale și a leadershipului personal devine o prioritate esențială pentru formarea elevilor. Articolul de față prezintă implementarea programului „Leader in Me” în cadrul Programului „Școala Încrederii”, în perioada 2022–2026 în școala noastră, la nivelul colectivului de elevi din ciclul primar, pe care îi îndrum. Școala Încrederii este un program dezvoltat şi implementat de Wellbeing Institute şi Mind Education în parteneriat cu Transylvania College din Cluj-Napoca, care își propune transformarea instituțiilor de învățământ în comunități ale încrederii, contribuției şi vitalității. Acesta a devenit un veritabil model de școală pentru instituțiile de învățământ din țara noastră, fiind inspirat din standardele de calitate din educația britanică, cu respectarea standardelor ARACIP și include procesul Leader in Me, aplicat la nivel internațional în peste 6000 de școli. În România, fiecare înstituție de învățământ preuniversitar care intră în program, va trece printr-un program de transformare care se întinde pe minimum 5 ani.
Articol integral →Portofoliul profesional al cadrului didactic: un instrument necesar, o soluție deja disponibilă
Articolul pornește de la o întrebare practică: cum poate fi documentată, în mod credibil și eficient, competența profesională a unui cadru didactic? Răspunsul propus este portofoliul profesional – și, în particular, portofoliul digital. Sunt prezentate componentele sale esențiale, avantajele formatului digital și un model funcțional deja existent în sistemul românesc de învățământ: platforma iTeach, dezvoltată de Institutul pentru Educație (București) în parteneriat cu Social IT.
Versiunea actualizată în septembrie 2026 prezintă și platforma Portofoliu.digital, dedicată portofoliului profesional în forma cerută de OM nr. 3.858/2026.
Quo vadis, domnule Trandafir?!
Învățământul contemporan pare să se îndepărteze tot mai mult de menirea sa esențială, transformându-se într-o veritabilă piață a imaginii, unde aparența ajunge să conteze mai mult decât conținutul. Școala, odinioară spațiu al reflecției, al formării caracterului și al acumulării culturii autentice, riscă să devină o vitrină atent decorată, menită să impresioneze privirea, nu să hrănească mintea. Într-o epocă dominată de vizual și de nevoia constantă de validare, activitățile educaționale au devenit dependente de fotografii, postări și prezentări spectaculoase, menite să demonstreze „performanța” instituției sau implicarea elevilor, sfârșind, astfel, prin a se confunda vizibilitatea cu valoarea, iar profunzimea cu impactul de moment. Un proiect nu mai este apreciat pentru ideile pe care le dezvoltă sau pentru gândirea critică pe care o stimulează, ci pentru cât de bine arată într-o imagine și cât de repede poate fi consumat de public. Această modă a transformării educației într-un spectacol vizual este, după părerea mea, inconsistentă și superficială.
Articol integral →Inteligența artificială: Perspective asupra învățării, predării și evaluării
Integrarea inteligenței artificiale generative în contextele educaționale este o transformare de substanță, ce reconfigurează organic învățarea, predarea și evaluarea. Prezentul articol analizează implicațiile acestei schimbări din patru perspective complementare: (1) caracterul reflexiv al IA ca „oglindă” a gândirii umane și testul de maturitate cognitivă pe care îl impune; (2) schimbări la nivelul proceselor cognitive și riscurile asociate angajamentului metacognitiv din ce în ce mai diminuat; (3) redefinirea semnificației competențelor specifice umane în raport cu capacitățile IA; și (4) necesitatea proiectării curriculare centrate pe om și redesignul evaluării pentru susținerea învățării autentice. Literatura de specialitate și rapoartele recente ale OECD relevă tensiunea dintre potențialul de personalizare a învățării la scară largă și riscul „mirajului falsei măiestrii” – fenomen prin care performanța aparentă maschează subdezvoltarea competențelor fundamentale. Articolul argumentează necesitatea unei abordări pedagogice intenționale, orientate spre procese și spre dezvoltarea competențelor transversale, socio-emoționale și metacognitive, ca răspuns la provocările și oportunitățile oferite de tehnologiile bazate pe inteligență artificială.
Articol integral →Sub semnul punctului. Despre evaluare, cifre și destine
S-a gândit cineva vreodată că un lucru atât de mic poate ajunge să ne organizeze viața? Că un simplu cuvânt poate ghida decizii, cariere, destine? Că, în lipsa lui, parcă nimic nu este complet și că nu te exprimi în totalitate dacă nu spui, răspicat, „punct”?
Domnia sa, punctul, nu este nicidecum o invenție recentă. Dimpotrivă, are o istorie respectabilă. Latinescul punctum înseamnă „înțepătură”, semn că nici strămoșilor noștri nu le era tocmai comod. Se pare că ideea de a fixa, de a marca, de a delimita a fost, încă de atunci, ușor dureroasă. Mai târziu, punctul a devenit unitate de măsură a supraviețuirii: mâncarea se procura pe puncte, iar lipsa lor se simțea imediat, nu doar în stomac, ci și în demnitate. Vremurile s-au schimbat, dar punctul a rămas, adaptabil, discret și omniprezent.
Modele de eficacitate educațională
Modelele de eficacitate educațională sunt cadre teoretice și practice folosite pentru a evalua și îmbunătăți performanța instituțiilor educaționale. Ele ajută la identificarea factorilor care contribuie la succesul academic al elevilor și la implementarea strategiilor pentru optimizarea acestor factori.
Edmonds (1979) a identificat următorii cinci factori care, în opinia sa, sunt corelaţi cu performanţele şcolilor eficiente: un management puternic şi atenţia acordată calităţii educaţiei; aşteptări mari privind performanţele tuturor elevilor; siguranţă şi ordine (mediu favorabil învăţării); accentul pus pe predarea disciplinelor de bază (citire, scriere, matematică); evaluările şi monitorizarea frecventă a progresului elevilor.
Răspunsul la Intervenție: modelul educațional care poate reduce eșecul școlar în România
Acest articol analizează critica modelul actual de sprijin educațional din România, implementat prin Legea învățământului preuniversitar 198/2023, și propune adoptarea modelului RTI (Response to Intervention) ca alternativă viabilă pentru reducerea eșecului școlar. Prin comparația cu implementarea RTI din Finlanda și SUA, se demonstrează că modelul românesc actual transformă o abordare inițial flexibilă și nebirocratică într-o „caricatură ultra-birocratică și centralizată”. RTI propune o intervenție pe trei niveluri (universal, țintit, intensiv) care permite sprijinul timpuriu al elevilor cu dificultăți fără necesitatea diagnosticării formale sau a etichetării CES, deci fără a-i stigmatiza. Studiul evidențiază principalele diferențe între modelul finlandez și cel românesc, subliniind că implementarea autentică a RTI în România necesită transformări profunde: regândirea cadrului legal, formarea profesorilor, flexibilitate curriculară reală și schimbarea mentalităților. Concluzia subliniază că România poate construi un sistem educațional proactiv, care sprijină timpuriu elevii în dificultate, transformând școala dintr-un mecanism de selecție într-una cu adevărat incluzivă.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei