Performanța nu este întâmplătoare. Reflecții asupra ingredientelor care construiesc excelența școlară

de 8 iunie 2026

A urmat studiile Facultății de Matematică din cadrul Universitatea din București, pe care a absolvit-o în anul 1997, secția cu cercetare în limba franceză, cu media 9,33. Din anul 1997, este profesor de matematică și și-a dedicat întreaga carieră formării elevilor și promovării performanței școlare. În prezent, își desfășoară activitatea la Colegiul Național Gheorghe Lazăr. A fost implicată permanent în pregătirea elevilor de excelență, activând atât în centre naționale de excelență, cât și în programe private dedicate performanței în matematică. De-a lungul anilor, a participat la numeroase concursuri și olimpiade școlare, atât în calitate de profesor coordonator, cât și de autor de probleme. Elevii pe care i-a pregătit au obținut constant premii și mențiuni la etapa națională a Olimpiadei de Matematică și la numeroase alte competiții de prestigiu. Activitatea sa profesională include publicarea unui număr semnificativ de articole și materiale de specialitate în domeniul matematicii, precum și lucrări dedicate managementului educațional, managementului organizațional și asigurării calității în educație. Și-a completat pregătirea academică prin absolvirea unui master în management și a unui master în domeniul calității în cadrul Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București. Dincolo de activitatea didactică, este pasionată de poezie, de arta plastică privită din perspectivă curatorială, precum și de muzică și dans. Consideră că educația, cultura și creativitatea reprezintă repere esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărei generații și încearcă să transmită aceste valori prin tot ceea ce face.

Colegiul Național Gheorghe Lazăr (Bucureşti)

În spațiul educațional românesc, performanța este adesea analizată prin prisma rezultatelor: medii mari la examene, premii la olimpiade, concursuri câștigate sau statistici care plasează anumite școli în vârful clasamentelor naționale. Deși aceste rezultate sunt importante, ele reprezintă doar partea vizibilă a unui proces mult mai complex. În spatele fiecărui succes se află o construcție educațională realizată în timp, prin contribuția unor factori care acționează simultan și care, împreună, creează condițiile necesare apariției performanței.

Experiența profesională desfășurată în cadrul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București mi-a oferit oportunitatea de a observa direct modul în care excelența poate fi construită și menținută de-a lungul generațiilor. Rezultatele remarcabile obținute constant de elevii acestei instituții nu reprezintă efectul unui singur factor și nici produsul exclusiv al selecției școlare. Ele sunt consecința unei culturi organizaționale solide, în care elevii, profesorii, părinții și conducerea școlii contribuie, fiecare în mod specific, la dezvoltarea unui climat favorabil performanței.

În literatura de specialitate, numeroși autori evidențiază influența profesorului asupra progresului elevilor. John Hattie (2014) consideră că unul dintre cei mai importanți predictori ai succesului școlar îl reprezintă calitatea actului didactic și impactul intervențiilor profesorului asupra învățării. La rândul său, Michael Fullan (2016) subliniază rolul leadershipului educațional și al culturii organizaționale în construirea școlilor performante. Experiența practică demonstrează însă că nici profesorii foarte bine pregătiți și nici elevii foarte talentați nu garantează, în mod automat, performanța. Aceasta apare atunci când există un context educațional care permite valorificarea deplină a potențialului uman.

Un prim ingredient al succesului îl reprezintă, fără îndoială, calitatea populației școlare. Elevii care aleg Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” se remarcă prin nivelul ridicat al pregătirii academice, prin motivația pentru învățare și prin disponibilitatea de a investi timp și efort în propria dezvoltare. Totuși, simpla prezență a unor elevi foarte buni nu este suficientă pentru a genera performanță durabilă. Potențialul are nevoie de un mediu care să îl stimuleze, să îl valorifice și să îl transforme în rezultate concrete.

La fel de importantă este calitatea corpului profesoral. În matematică, performanța presupune mult mai mult decât transmiterea unor conținuturi curriculare. Profesorul devine mentor, model intelectual, ghid și partener al elevului într-un proces de formare care se desfășoară pe termen lung. Pregătirea profesională, experiența didactică, capacitatea de adaptare și preocuparea pentru perfecționare continuă reprezintă elemente esențiale ale acestui proces.

Din experiența mea, unul dintre factorii despre care se vorbește insuficient atunci când analizăm succesul unei instituții școlare este autonomia profesională a profesorului. Educația nu poate funcționa eficient prin aplicarea mecanică a unor rețete universale. Fiecare clasă are particularitățile sale, fiecare generație de elevi vine cu propriile provocări, iar profesorul trebuie să poată lua decizii profesionale adaptate contextului concret în care lucrează.

În cadrul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, profesorii beneficiază de încredere și de libertatea necesară pentru a-și exercita profesia la nivelul expertizei lor. Această autonomie nu înseamnă absența responsabilității, ci dimpotrivă, presupune asumarea unor standarde ridicate și a unor obiective ambițioase. Posibilitatea de a alege metodele de predare, strategiile de lucru, proiectele educaționale și activitățile complementare creează premisele unei educații autentice și eficiente.

Consider că această libertate profesională reprezintă unul dintre motivele pentru care mă regăsesc în această comunitate școlară. Profesorul este tratat ca specialist al domeniului său, iar expertiza sa este respectată. Într-un asemenea climat, energia profesională poate fi direcționată către ceea ce contează cu adevărat: dezvoltarea elevilor și construirea performanței.

În strânsă legătură cu autonomia profesorului se află rolul conducerii școlii. În dezbaterile educaționale se vorbește frecvent despre managementul școlar, însă mai rar despre impactul concret pe care acesta îl are asupra activității profesorilor și asupra rezultatelor elevilor. Din perspectiva mea, unul dintre cele mai importante merite ale unei conduceri eficiente este capacitatea de a crea condițiile în care profesorii și elevii pot performa.

La Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, managementul educațional contribuie la construirea unui climat bazat pe încredere, respect și colaborare. Profesorii sunt susținuți în inițiativele lor, proiectele educaționale sunt încurajate, iar activitățile care aduc valoare elevilor beneficiază de sprijin instituțional. Conducerea școlii nu urmărește substituirea rolului profesorului, ci consolidarea condițiilor care permit acestuia să își desfășoare activitatea la cel mai înalt nivel profesional.

Un aspect pe care îl consider esențial este disponibilitatea de a oferi sprijin atunci când acesta este necesar. Fie că este vorba despre participarea la concursuri, dezvoltarea unor proiecte educaționale, organizarea unor activități culturale sau rezolvarea unor situații administrative complexe, profesorii și elevii găsesc deschidere și disponibilitate pentru identificarea soluțiilor potrivite. Această formă de leadership generează stabilitate, încredere și apartenență, elemente fără de care performanța nu poate deveni durabilă.

Un alt factor definitoriu al succesului îl reprezintă bogăția oportunităților educaționale oferite elevilor. Una dintre cele mai mari erori pe care le putem face este să asociem performanța exclusiv cu studiul intensiv al disciplinelor academice. Experiența demonstrează că elevii care obțin rezultate remarcabile au nevoie și de contexte în care să își dezvolte creativitatea, inteligența emoțională, capacitatea de comunicare și competențele sociale.

Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” oferă numeroase astfel de oportunități. Teatrul lăzărist, devenit deja o tradiție a instituției, contribuie la dezvoltarea încrederii în sine, a expresivității și a capacității de gestionare a emoțiilor. Pentru elevii care participă la concursuri și olimpiade și care lucrează la un nivel intelectual foarte ridicat, astfel de activități reprezintă o formă de echilibru și dezvoltare personală.

La acestea se adaugă cluburile de robotică, cercurile de limbi străine, activitățile culturale, proiectele științifice, dezbaterile și numeroasele inițiative interdisciplinare care transformă școala într-un spațiu de dezvoltare completă. În mod indirect, toate aceste activități contribuie și la performanța academică, deoarece dezvoltă perseverența, creativitatea, flexibilitatea cognitivă, capacitatea de colaborare și reziliența.

Într-o perioadă în care educația este adesea redusă la indicatori și statistici, consider important să reamintim că performanța autentică este un fenomen profund uman. Ea nu apare exclusiv din inteligență și nici exclusiv din muncă. Apare atunci când elevii se simt valorizați, profesorii se simt respectați, iar instituția școlară reușește să creeze un mediu în care fiecare persoană își poate valorifica potențialul.

Din această perspectivă, performanța observată în cadrul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” nu reprezintă o întâmplare și nici rezultatul unui singur factor. Ea este expresia unui ecosistem educațional construit în timp, în care elevii, profesorii, părinții și conducerea școlii contribuie la realizarea unui obiectiv comun. Calitatea populației școlare, profesionalismul cadrelor didactice, autonomia profesorului, leadershipul educațional, infrastructura modernă și diversitatea oportunităților de dezvoltare formează împreună ingredientele unui succes durabil.

Bibliografie

Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Iași: Polirom.

Fullan, M. (2016). The New Meaning of Educational Change. New York: Teachers College Press.

Hattie, J. (2014). Visible Learning and the Science of How We Learn. London: Routledge.

Iucu, R. B. (2018). Managementul și gestiunea clasei de elevi. Iași: Polirom.

Joița, E. (2006). Instruirea constructivistă. București: Aramis.

 

Cuvinte cheie:
Accesări: 257