Toate articolele din categoria: Rolul profesorului
Dincolo de calificativ: standardele naționale de evaluare și noua cultură a progresului școlar
Evaluarea reprezintă una dintre componentele fundamentale ale procesului educațional, întrucât oferă informații atât despre nivelul achizițiilor elevilor, cât și despre eficiența strategiilor didactice utilizate. În contextul transformărilor curriculare actuale, O.M.E.C. nr. 4.615 din 4 august 2026 privind aprobarea standardelor naționale de evaluare pentru învățământul primar și gimnazial introduce un cadru comun de referință destinat creșterii coerenței și relevanței procesului evaluativ. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 674 din 14 august 2026, iar standardele se aplică începând cu anul școlar 2026–2027.
Prezentul articol analizează rolul standardelor naționale de evaluare din perspectiva trecerii de la o cultură centrată predominant pe rezultatul punctual la una orientată spre competențe, criterii explicite, feedback și progres școlar. Sunt evidențiate implicațiile pentru activitatea cadrului didactic, în special în învățământul primar, precum și necesitatea corelării dintre competențele urmărite, obiectivele de învățare, activitățile didactice, sarcinile de evaluare și intervențiile remediale.
Studiu de caz privind impactul colaborării grădiniță-familie asupra progresului copilului preșcolar
Parteneriatul dintre grădiniță și familie reprezintă una dintre condițiile fundamentale ale dezvoltării armonioase a copilului preșcolar. În perioada educației timpurii, copilul își formează primele deprinderi de socializare, autonomie și relaționare, iar influențele exercitate de familie și de grădiniță sunt decisive pentru evoluția sa ulterioară. Prezentul articol își propune să evidențieze importanța colaborării dintre educatoare și părinți prin analiza unui studiu de caz realizat într-o grupă mijlocie din mediul rural. Cercetarea urmărește traseul unui copil de cinci ani care manifesta dificultăți de integrare socială și autonomie redusă, ilustrând modul în care un plan de intervenție elaborat în parteneriat cu familia a contribuit la progresul său. Rezultatele obținute demonstrează că implicarea activă a familiei și comunicarea constantă cu cadrul didactic au contribuit la îmbunătățirea semnificativă a comportamentului social, a autonomiei și a încrederii în sine a copilului.
Articol integral →Importanța activităților de educare a limbajului realizate prin povestirile educatoarei în învățământul preșcolar
Activitățile de educare a limbajului reprezintă o componentă fundamentală a educației timpurii, având un rol decisiv în dezvoltarea comunicării, a gândirii și a personalității copilului preșcolar. Dintre modalitățile specifice de realizare a acestora, povestirea educatoarei ocupă un loc privilegiat datorită valorii sale formative complexe. Prin intermediul povestirilor, copiii își îmbogățesc vocabularul, își dezvoltă exprimarea orală, capacitatea de ascultare activă, imaginația și competențele socio-emoționale. Articolul evidențiază fundamentele psihopedagogice și metodice ale utilizării povestirii în grădiniță și relevanța acesteia în raport cu curriculumul pentru educație timpurie (2019).
Articol integral →Educația media în școala contemporană – competențe pentru un mediu informațional complex
Articolul de față explorează rolul educației media în formarea unor consumatori și creatori responsabili de informație, cu aplicație directă în activitatea didactică. Pornind de la competențele pe care le implică alfabetizarea mediatică – identificarea surselor credibile, recunoașterea dezinformării, utilizarea etică a mediilor digitale – autoarea argumentează că profesorul contemporan este, în același timp, un formator de competențe media și un facilitator al rezilienței informaționale a elevilor. Articolul propune, de asemenea, un exemplu concret de integrare a educației media în domenii tehnice, respectiv în activitățile de lăcătușărie generală, demonstrând că gândirea critică față de sursele de informare nu este apanajul exclusiv al disciplinelor umaniste, ci o competență transversală, necesară în orice domeniu profesional. Concluzia subliniază că școala reprezintă spațiul privilegiat de formare a rezilienței informaționale, iar competențele dobândite de elevi în clasă sunt transferabile în viața cotidiană și în exercițiul profesiei.
Articol integral →Performanța nu este întâmplătoare. Reflecții asupra ingredientelor care construiesc excelența școlară
În spațiul educațional românesc, performanța este adesea analizată prin prisma rezultatelor: medii mari la examene, premii la olimpiade, concursuri câștigate sau statistici care plasează anumite școli în vârful clasamentelor naționale. Deși aceste rezultate sunt importante, ele reprezintă doar partea vizibilă a unui proces mult mai complex. În spatele fiecărui succes se află o construcție educațională realizată în timp, prin contribuția unor factori care acționează simultan și care, împreună, creează condițiile necesare apariției performanței.
Articol integral →Integrarea inteligenței emoționale în activitatea didactică (Studiu)
Competenţa emoţională este un ansamblul de capacităţi ce permit gestionarea/ canalizarea adecvată a energiei emoţionale, integrarea de succes în orice mediu social şi crearea unei cariere de rezonanţă. Eficienţa personală şi profesională pot fi obţinute prin dezvoltarea unor competenţe emoţionale specifice profesiunii didactice. În activitatea educațională, cadrele didactice trebuie să dețină abilități de comunicare extrem de bine dezvoltate, empatie, viziune, să își motiveze elevii și partenerii educaționali. Inteligența emoțională este factorul primordial care contribuie la realizarea unei activități de calitate, o comunicare pe orizontală, eficientă, care să reușească să inspire și motiveze ceilalți actanți educaționali.
Articol integral →Edictul rezilienței: între sclavia poleită și demnitatea orei 8
Oboseală cronică, oameni buni! Asta simt până în măduvă de fiecare dată când ajung acasă de la școală. Și mă bucur că mai sunt în stare să o simt și pe asta, în puținele momente de relaxare pe care mi le permit când îmi trag sufletul după ce ajung la domiciliu.
După orele în care trebuie să fiu cu mintea limpede indiferent de simțirile umane inerente condițiilor socio-economice actuale, ajung acasă și, culmea, tot de serviciu mă ocup (chiar dacă unii au impresia că să fii profesor înseamnă să stai câteva ore în fața copiilor și atât).
Despre copii, valoare și vizibilitate – olimpiadele și tăcuta pedagogie a descoperirii
Există în viața unui profesor momente care nu se așază în rutina evaluării, ci o depășesc, transformând-o într-o formă de reflecție profundă. Dincolo de bareme, punctaje și ierarhii, rămâne întotdeauna întâlnirea cu elevul – acea întâlnire esențială care dă sens întregului demers educațional. Din această perspectivă, poate mai detașată, dar niciodată mai puțin implicată, încep să înțeleg tot mai limpede că rolul nostru nu este doar acela de a măsura performanța, ci de a lărgi însăși definiția valorii.
Experiența din acest an, în calitate de profesor evaluator la olimpiade precum OLLR și OLAV, a fost mai mult decât un exercițiu profesional. A fost o incursiune în universul autentic al elevilor de astăzi, o formă de cunoaștere directă, nefiltrată de clișeele frecvente despre generații grăbite, superficiale sau dezinteresate. Dincolo de aceste etichete simplificatoare, se conturează o realitate mult mai complexă și mai profundă: există încă foarte mulți copii care învață cu sens, care caută, care gândesc, care creează.
Impactul reconfigurării identitare asupra angajamentului școlar la disciplina matematică. Studiu de specialitate bazat pe modelul nivelurilor logice Dilts
În peisajul educațional contemporan, marcat de o suprasaturare informațională, elevii se confruntă cu multiple distrageri, un deficit de concentrare și, adesea, cu o criză de sens în raport cu parcursul școlar. Adesea, decalajul dintre obiectivele curriculare și rezultatele obținute nu are la bază o lipsă de aptitudini cognitive, ci mai degrabă o serie de factori externi (mediul familial) sau anxietăți dezvoltate în raport cu performanța academică.
În acest context, cea mai mare provocare a unui profesor de matematică depășește sfera didactică, vizând direct motivarea intrinsecă și stimularea interesului pentru studiu. Prezentul studiu de specialitate își propune să exploreze modul în care Modelul Nivelurilor Logice, dezvoltat de Robert Dilts, poate fi utilizat ca instrument de intervenție pedagogică. Premisa de la care pornim este că dificultățile de învățare nu pot fi soluționate doar prin repetarea unor comportamente sau algoritmi (nivelul acțiunii), ci necesită o reconfigurare la nivelul Identității elevului, transformând rezistența în participare activă și asumată.
Managementul clasei de elevi din perspectivă normativă. Pedepse și recompense
Dimensiunea normativă joacă un rol însemnat în viața indivizilor și a structurilor sociale, prin urmare este unul dintre factorii care își pune semnificativ amprenta asupra vieții psihologice şi sociale şi care produce modificări importante la nivelul comportamentului copiilor. Recompensele sunt considerate inofensive – nu au cu ce dăuna educaţiei, ci dimpotrivă, stimulează un comportament dezirabil, deci sunt chiar recomandate. Mulţi părinţi, cu bune intenţii, conştientizând răul pe care il fac pedepsele pe timp ȋndelungat, au renunţat la acestea, dar au păstrat recompensele, convinşi fiind că sunt ȋn regulă.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei