Importanța activităților de educare a limbajului realizate prin povestirile educatoarei în învățământul preșcolar

de 25 iunie 2026

Absolventă a Liceului Teoretic „Nicolae Cartojan”, Giurgiu, profil vocațional cu dublă specializare: învățător-educatoare. Examen de definitivare în învățământ promovat în anul 2019, cu media 10. În prezent, înscrisă la gradul II didactic. Permanent orientată către dezvoltarea sa profesionala, printre cursurile și atelierele urmate numărându-se cele organizate de Asociația „Atelierul de Cuvinte”, aplicația Twinkl, Sellification. Publicare în diverse reviste de specialitate, înscriere la diverse simpozioane cu articole de specialitate, publicare carte din colecția “„Ghidul educatoarei” cu titlul „Avantajele parteneriatului grădiniță-familie în învățământul preșcolar”. În prezent, își desfășoară activitatea profesională pe postul de educatoare de la Grădinița Nr 38 Ariel, București.

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 38 (Bucureşti)

Activitățile de educare a limbajului reprezintă o componentă fundamentală a educației timpurii, având un rol decisiv în dezvoltarea comunicării, a gândirii și a personalității copilului preșcolar. Dintre modalitățile specifice de realizare a acestora, povestirea educatoarei ocupă un loc privilegiat datorită valorii sale formative complexe. Prin intermediul povestirilor, copiii își îmbogățesc vocabularul, își dezvoltă exprimarea orală, capacitatea de ascultare activă, imaginația și competențele socio-emoționale. Articolul evidențiază fundamentele psihopedagogice și metodice ale utilizării povestirii în grădiniță și relevanța acesteia în raport cu curriculumul pentru educație timpurie (2019).

Dezvoltarea limbajului constituie una dintre finalitățile esențiale ale educației preșcolare. În perioada copilăriei timpurii au loc transformări spectaculoase la nivelul comunicării verbale, al achizițiilor lexicale și al structurării gândirii. Limbajul facilitează cunoașterea, socializarea și integrarea copilului în comunitate. Din această perspectivă, activitățile de educare a limbajului trebuie să ofere contexte variate și stimulative pentru exprimare și comunicare.

Povestirea educatoarei reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de realizare a obiectivelor specifice domeniului de dezvoltare a limbajului. Caracterul atractiv al poveștilor facilitează implicarea afectivă a copilului și transformă procesul de învățare într-o experiență semnificativă și durabilă.

Perspectiva constructivistă asupra învățării subliniază rolul limbajului în dezvoltarea proceselor cognitive. Jean Piaget consideră că dezvoltarea limbajului reflectă nivelul dezvoltării intelectuale, în timp ce Lev Vîgotski evidențiază rolul interacțiunilor sociale și al limbajului în formarea funcțiilor psihice superioare. Conform teoriei zonei proximei dezvoltări, adultul oferă sprijin cognitiv copilului prin intermediul comunicării și al interacțiunilor verbale.

În contextul educației timpurii, povestirea constituie un cadru favorabil pentru stimularea proceselor de analiză, sinteză, comparație și generalizare. Copilul urmărește firul narativ, stabilește relații cauzale și formulează interpretări personale asupra evenimentelor și comportamentelor personajelor.

Din punct de vedere metodic, povestirea educatoarei este o activitate planificată și organizată riguros. Selectarea textului trebuie să țină seama de particularitățile de vârstă, nivelul dezvoltării limbajului și interesele copiilor. Limbajul utilizat trebuie să fie expresiv, clar și accesibil. Desfășurarea activității presupune captarea atenției, prezentarea expresivă a conținutului, verificarea înțelegerii și valorificarea mesajului educativ. Intonația, ritmul vorbirii, mimica și gestica contribuie semnificativ la receptarea și înțelegerea mesajului.

În practica modernă, povestirea poate fi asociată cu suporturi vizuale, marionete, teatru de păpuși, imagini secvențiale sau resurse digitale, ceea ce crește gradul de implicare și motivația copiilor pentru învățare.

Povestirea educatoarei favorizează îmbogățirea vocabularului activ și pasiv. Copiii intră în contact cu termeni noi, expresii literare și structuri sintactice complexe. Prin repetare și utilizare în contexte variate, aceste achiziții sunt integrate treptat în limbajul curent. Repovestirea, conversația și formularea de răspunsuri la întrebări contribuie la dezvoltarea exprimării orale coerente. Copiii învață să formuleze propoziții corecte, să descrie situații și să relateze evenimente într-o succesiune logică. De asemenea, sunt dezvoltate capacitățile de ascultare activă și înțelegere a mesajului oral, esențiale pentru adaptarea la activitatea școlară.

Povestirile stimulează memoria, atenția, imaginația și creativitatea. Copiii formulează ipoteze, anticipează desfășurarea acțiunii și identifică soluții pentru situațiile-problemă întâlnite de personaje. Aceste procese contribuie la dezvoltarea gândirii logice și critice.

În plan socio-emoțional, poveștile facilitează înțelegerea emoțiilor și dezvoltarea empatiei. Personajele devin modele comportamentale, iar situațiile narative oferă oportunități pentru discutarea valorilor morale, a relațiilor interpersonale și a regulilor de conviețuire socială.

Curriculumul actual pentru educația timpurie promovează dezvoltarea integrată a copilului și încurajează utilizarea unor experiențe de învățare autentice și semnificative. Povestirea contribuie direct la dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii. Prin conținuturile sale, aceasta susține și celelalte domenii de dezvoltare: cognitiv, socio-emoțional, estetic și psihomotric. Povestirile pot fi integrate în proiecte tematice și activități interdisciplinare, oferind contexte complexe de învățare și explorare.

Povestirea educatoarei reprezintă una dintre cele mai valoroase activități de educare a limbajului în învățământul preșcolar. Importanța sa derivă din capacitatea de a susține simultan dezvoltarea limbajului, a gândirii, a imaginației și a competențelor socio-emoționale. Utilizată sistematic și creativ, povestirea contribuie la formarea unor deprinderi solide de comunicare și la dezvoltarea armonioasă a personalității copilului. Prin urmare, aceasta trebuie să ocupe un loc central în proiectarea și desfășurarea activităților educative din grădiniță.

Bibliografie

Ministerul Educației (2019). Curriculum pentru educație timpurie. București.

Bocoș, M. (2017). Instruirea interactivă. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Cerghit, I. (2006). Metode de învățământ. Iași: Polirom.

Cucoș, C. (2014). Pedagogie. Iași: Polirom.

Ezechil, L. (coord.) (2015). Laborator preșcolar. București.

Golu, P. (2015). Psihologia copilului. București: EDP.

Hohmann, M., Weikart, D. (2011). Educația timpurie în acțiune. București: DPH.

Joița, E. (2010). Pedagogie și elemente de psihologie școlară. București.

Neacșu, I. (2018). Pedagogie. Fundamente. Procese. Strategii. Iași: Polirom.

Oprea, C.L. (2009). Strategii didactice interactive. București: EDP.

Pânișoară, I.O. (2015). Profesorul de succes. Iași: Polirom.

Piaget, J. (2011). Psihologia copilului. București.

Stan, E. (2013). Managementul clasei. București.

Vîgotski, L. (1978). Mind in Society. Harvard University Press.

Vrasmaș, E. (2014). Educația timpurie. București.

 

Cuvinte cheie: educație timpurie, educarea limbajului, povestirea educatoarei, dezvoltarea limbajului, comunicare orală, vocabular activ și pasiv, competențe de comunicare, dezvoltare cognitivă, dezvoltare socio-emoțională, imaginație și creativitate, literatură pentru copii, preșcolaritate, metode didactice, Curriculum pentru educație timpurie, învățare prin poveste.
Accesări: 173