Toate articolele din categoria: Competența de literație
Lectura refuzată și laboratorul de literație: strategii de depășire a blocajelor de receptare la gimnaziu. O analiză a 36 de ore de activitate documentată în spațiul CDI
Articolul analizează experiența documentată pe parcursul a 36 de ore de activitate remedială și non-formală desfășurată în spațiul bibliotecii școlare/CDI cu grupe de elevi din clasele V–VII aflați în risc de abandon școlar. Lucrarea chestionează mitul conform căruia fluiditatea sau viteza de citire reprezintă unicul criteriu de succes în literație, demonstrând că adevărata barieră rezidă în blocajele de înțelegere inferențială și în anxietatea față de evaluare. Sunt prezentate date calitative privind impactul tehnicilor de lectură ghidată (Studiu de caz: „Cartea fără copertă”) și utilizarea designului modular al spațiului în deblocarea interesului pentru lectură.
Articol integral →De la Gutenberg la eReader și mai departe. Cum mai citim în 2026? Studiu de specialitate privind evoluția obiceiurilor de lectură în contextul digitalizării
În martie 2012, publicam în Revista iTeach articolul „De la Gutenberg la eReader”. Pornisem atunci de la una dintre disputele care însoțeau tot mai des dezvoltarea tehnologiei: va reuși cartea electronică să înlocuiască, într-o zi, cartea tipărită? Internetul devenise deja parte din viața noastră, eBook-urile câștigau teren, iar dispozitivele portabile de lectură promiteau să schimbe felul în care ne raportăm la carte.
Am ales atunci să privesc această schimbare pornind chiar de la istoria cărții. De la Gutenberg și revoluția produsă de tiparul cu litere mobile, am ajuns la cartea electronică, bibliotecile virtuale și eReader. În fond, fiecare schimbare de suport a provocat, la vremea ei, întrebări, reticențe și dispute între tradițional și modern. Articolul din 2012 pornea de la două perspective aproape opuse. Pe de o parte, exista de ani buni avertismentul că „dispare cartea”; pe de altă parte, răspunsul liniștitor al lui Umberto Eco – „Nu sperați că veți scăpa de cărți!”. Întrebarea nu era, de fapt, dacă oamenii vor înceta să citească, ci dacă obiectul pe care îl numim carte își va schimba forma.
Biblioteca școlară
Articolul propune o incursiune în istoria și statutul actual al bibliotecii școlare, pornind de la definiția sa legală conform Legii bibliotecilor nr. 334/2002 și ajungând la transformările determinate de resursele educaționale deschise și de cartea electronică. Trasează evoluția suporturilor de scriere, de la tăblițele de lut la e-reader, și readuce în atenție fenomenul bibliobuzului, mijloc de democratizare a accesului la lectură atât în trecutul recent al României, cât și în prezent, în special în mediul rural. Este analizată și diversitatea atitudinilor copiilor față de lectură, precum și rolul bibliotecarului și al cadrului didactic în orientarea elevilor spre cărți potrivite intereselor lor. Articolul se încheie cu o serie de soluții concrete – cercuri de lectură, recenzii, lansări de carte, spații de lectură atractive, reviste școlare – menite să sporească vizibilitatea bibliotecii școlare în rândul „nativilor digitali”. Textul îmbină perspectiva istorică cu una practică, oferind cadrelor didactice repere pentru repoziționarea bibliotecii ca spațiu viu al școlii contemporane.
Articol integral →Strategii didactice interactive pentru antrenarea interesului pentru lectură în rândul elevilor de liceu
Prezentul articol investighează criza contemporană a lecturii la nivelul învățământului liceal și propune o reconfigurare a demersului pedagogic prin intermediul strategiilor interactive. Într-o cultură marcată de digitalizare și consum rapid de informație, metodele tradiționale de predare-învățare a literaturii își dovedesc adesea limitele. Lucrarea analizează fundamentele psihopedagogice ale motivației pentru lectură la adolescenți și propune un set de modele metodologice axate pe interactivitate, transdisciplinaritate și învățare experiențială, menite să transforme lectura dintr-o obligație academică într-un act conștient de auto-dezvoltare.
Articol integral →Proiecte literare care dau sens lecturii
Învățarea și lectura sunt două fațete ale cunoașterii. Lectura deschide ferestre către lumi nevăzute, iar învățarea transformă fiecare pagină într-o etapă interesantă a călătoriei spre cunoaștere, modelând mintea și caracterul. Lectura, fereastră deschisă spre infinit, ne prezintă lumi, destine, valori și modele de urmat. Învățarea transformă fiecare experiență într-o treaptă spre devenire, este arta de a transforma cunoașterea în lumină, iar experiența în înțelepciune. Aflați în acest univers al cărții, elevii înțeleg lumea, se înțeleg pe ei înșiși mai bine și receptează modele existențiale și de comportament. Când lectura se împletește cu învățarea prin proiecte, experiența educațională capătă profunzime, devenind un spațiu euristic, al dialogului și al creației.
Articol integral →Importanța activităților de educare a limbajului realizate prin povestirile educatoarei în învățământul preșcolar
Activitățile de educare a limbajului reprezintă o componentă fundamentală a educației timpurii, având un rol decisiv în dezvoltarea comunicării, a gândirii și a personalității copilului preșcolar. Dintre modalitățile specifice de realizare a acestora, povestirea educatoarei ocupă un loc privilegiat datorită valorii sale formative complexe. Prin intermediul povestirilor, copiii își îmbogățesc vocabularul, își dezvoltă exprimarea orală, capacitatea de ascultare activă, imaginația și competențele socio-emoționale. Articolul evidențiază fundamentele psihopedagogice și metodice ale utilizării povestirii în grădiniță și relevanța acesteia în raport cu curriculumul pentru educație timpurie (2019).
Articol integral →Educația media în școala contemporană – competențe pentru un mediu informațional complex
Articolul de față explorează rolul educației media în formarea unor consumatori și creatori responsabili de informație, cu aplicație directă în activitatea didactică. Pornind de la competențele pe care le implică alfabetizarea mediatică – identificarea surselor credibile, recunoașterea dezinformării, utilizarea etică a mediilor digitale – autoarea argumentează că profesorul contemporan este, în același timp, un formator de competențe media și un facilitator al rezilienței informaționale a elevilor. Articolul propune, de asemenea, un exemplu concret de integrare a educației media în domenii tehnice, respectiv în activitățile de lăcătușărie generală, demonstrând că gândirea critică față de sursele de informare nu este apanajul exclusiv al disciplinelor umaniste, ci o competență transversală, necesară în orice domeniu profesional. Concluzia subliniază că școala reprezintă spațiul privilegiat de formare a rezilienței informaționale, iar competențele dobândite de elevi în clasă sunt transferabile în viața cotidiană și în exercițiul profesiei.
Articol integral →Să prindem drag de citit și de gândit (un pic mai mult). Studiu de caz privind dezvoltarea literației la clasa a III-a
Articolul de față descrie un model practic de dezvoltare a literației la clasa a III-a, implementat într-un context educațional vulnerabil, în care elevii prezintă niveluri foarte variate de decodare și comprehensiune. Pornind de la evaluarea inițială cu instrumente standardizate și de la principiile didacticii lecturii, prezentăm un set de metode și rutine – Banca de cuvinte, Sfoara pentru înșirat evenimente, Pânza de povești, Afișul poveștii, Cuvintele-lanternă ș.a. – integrate sistematic în ora de limba și literatura română. Abordarea valorifică texte literare și nonliterare variate, organizatori grafici și lucrul în grupuri mici, urmărind dezvoltarea concomitentă a abilităților de decodare și a comprehensiunii profunde. Rezultatele retestării după patru luni de aplicare consecventă arată progrese vizibile ale elevilor, atât la nivel de performanță, cât și de motivație și identitate de cititor.
Articol integral →Dezvoltarea gândirii critice prin receptarea textului literar: Un studiu de caz la clasa a IV-a
Perfecționarea continuă a actului didactic nu se poate realiza în absența unui dialog profesional autentic între practicieni. Cercurile pedagogice rămân, în peisajul educațional românesc, principalul instrument instituțional prin care cadrele didactice din învățământul primar își validează, ajustează și îmbogățesc repertoriul metodologic. Activitatea desfășurată la Cercul Pedagogic al Învățătorilor, cu elevii clasei a IV-a, a reprezentat un cadru propice pentru explorarea modului în care receptarea textului literar poate deveni vehicul al gândirii critice, nu doar al înțelegerii de suprafață. Textul suport ales -„Noi vrem să ne unim cu țara” de Vasile Poenaru, nu este unul neutru din punct de vedere afectiv și axiologic. Tocmai această încărcătură valorică permite depășirea nivelului reproductiv al lecturii și angajarea elevilor în operații cognitive de rang superior: analiză, sinteză, evaluare. Premisa de la care am pornit este simplă, dar cu implicații metodologice profunde: nu este suficient ca elevul să definească concepte; el trebuie să le operaționalizeze, să le transfere în contexte noi și să emită judecăți argumentate. Trecerea de la „a defini” la „a face” constituie, de altfel, miza centrală a competențelor-cheie din curriculumul național.
Articol integral →Literatura și educația media – parteneri în ecuația gândirii critice
După mai bine de douăzeci de ani la catedră, am înțeles că adevărata menire a profesorului de limba și literatura română nu se oprește la predare și evaluare; ea trebuie să contribuie la formarea unor oameni capabili să gândească singuri. Trăim într-o lume în care informația ne înconjoară din toate direcțiile, pe ecrane, în rețelele sociale, în știri, în reclame, și tocmai de aceea, una dintre misiunile noastre esențiale este să cultivăm gândirea critică.
Conceptul de media literacy, definit de UNESCO ca fiind „abilitatea de a accesa, analiza, evalua și crea mesaje media într-o varietate de forme”, completează perfect obiectivele educației literare. Conform programei școlare pentru disciplina Limba și literatura română, gândirea critică, discernământul și autonomia intelectuală fac parte dintre competențele generale urmărite la nivel liceal. În acest context, rolul profesorului de română este acela de a forma cititori de texte, dar mai ales interpreți ai realității.
Ministerul Educaţiei