Proiecte literare care dau sens lecturii

Învățarea și lectura sunt două fațete ale cunoașterii. Lectura deschide ferestre către lumi nevăzute, iar învățarea transformă fiecare pagină într-o etapă interesantă a călătoriei spre cunoaștere, modelând mintea și caracterul. Lectura, fereastră deschisă spre infinit, ne prezintă lumi, destine, valori și modele de urmat. Învățarea transformă fiecare experiență într-o treaptă spre devenire, este arta de a transforma cunoașterea în lumină, iar experiența în înțelepciune. Aflați în acest univers al cărții, elevii înțeleg lumea, se înțeleg pe ei înșiși mai bine și receptează modele existențiale și de comportament. Când lectura se împletește  cu învățarea prin proiecte, experiența educațională capătă profunzime, devenind un spațiu euristic, al dialogului și al creației.

Învățarea prin proiect oferă fiecărui elev șansa de a participa activ la propriul proces de formare, de a colabora, de a pune întrebări, de a căuta răspunsuri și de a construi sens împreună cu ceilalți. Literatura a devenit astfel o experiență interdisciplinară, în care lectura, reflecția și creativitatea se împletesc armonios, rezultatul acestei împletiri fiind produsele autentice și colaborative  ale elevilor.

O parte din nevoile educaționale identificate la elevi se regăsesc printre cele 10 nevoi umane din decalogul lui Solomon Marcus. Amintim aici aceste nevoi, explicate în decalogul său: nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar; nevoia de împrospătare; nevoia de întrebare și de mirare; nevoia de îndoială și de suspiciune; nevoia de greșeală și de eșec; nevoia de joc, nevoia de identitate; nevoia de omenesc și de omenie; nevoia de cultură și nevoia de transcendență.

Toamna trecută, prima săptămână de școală, am dedicate-o activităților de literație: vizita la biblioteca școlii, prezentarea manualelor și a cărților de vacanță, atelier de lectură și scriere creativă. Pe parcursul anului școlar elevii au vizitat și alte biblioteci, BJT și BCUT cu prilejul Zilei Culturii Naționale și al „Școlii Altfel”.

La bibliotecă, elevii au observat cartea ca obiect cultural. Răsfoind DEX-ul, au înțeles că termenii carte și bibliotecă au o multitudine de sensuri care interacționează: de la scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum până la scrisoare și chiar ordin emis de o autoritate, document, dovadă, hotărâre, fără a omite sensul pe care încă  îl utilizăm frecvent și anume învățătură, știință, cultură și expresiile formate cu acest termen: Ai carte, ai parte, a vorbi ca din carte, a se pune pe carte, cum scrie la carte, om de carte etc.; bibliotecă: de la obiect de mobilier cu rafturi special amenajat pentru păstrarea cărților până la instituție de cultură care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor.  Elevilor le sunt cunoscute componentele cărții -coperte, cotor, sumar, subsol, indice sau index- prezentate și puse în discuție de doamna bibliotecar,  fiind familiarizați cu aceste noțiuni în cadrul unității de învățare „Cartea- obiect cultural”, încă din clasa a V-a.

Biblioteca a devenit pentru noi toți și, în special, pentru elevi, un spațiu al lecturii.

Prin aceste vizite, elevii s-au convins că scriitorii nu sunt „un nume adunat pe-o carte”, lăsată moștenire generațiilor ce vor veni. Biblioteca este receptată ca un spațiu al descoperirii și al dialogurilor interculturale, al întâlnirii cu scriitorii contemporani, vii și interesanți prin ideile pe care ni le transmit prin cărțile publicate. Ea nu este doar un imens depozit de cărți și periodice care ar putea să te strivească la propriu și la figurat.

Elevii au înțeles că biblioteca reprezintă o comunitate vie, în care cărțile creează legături între generații și sunt ,,moștenirea” cea mai de preț a umanității. Aici regăsim umanul și omenescul în toată diversitatea sa și elevii au înțeles că o carte nu înseamnă doar pagini tipărite. Ea poate deveni obiect artistic. Au admirat cartea-veioză, cartea- liliput, cartea-zmeu, cartea-borcan. Așadar, lectura poate îmbrăca forme surprinzătoare, creative, artistice.

Experiența acestor vizite le-a schimbat reprezentarea despre bibliotecă și despre patrimoniul cultural.

Citind, am aflat că, printr-o comparaţie fericită, sistemul organizat al limbii e alăturat sistemului de aranjare a cărţilor în bibliotecă, după anumite criterii : culoarea pânzei în care au fost legate volumele (Eminescu în pânză roşie, Delavrancea în pânză galbenă etc.), alfabetic, tematic, cronologic -după anul apariției sau după epocă, pe domeniu – științe literatură, artă, religie, filozofie, istorie, folclor, după colecție/ editură – pentru a păstra unitatea vizuală a colecțiilor, după autor, după limba în care este scrisă cartea ( franţuzeşte, nemţeşte, latineşte, româneşte),  după formatul cărţii (in folio, în 4˚, in 8˚, în 16˚ ), după valoare : manuscrise, ediţii de lux, ediţii princeps etc.

Ce am realizat și ce au învățat/ cu ce au rămas elevii din proiectul și activitățile  realizate?

Pe parcursul atelierelor de lectură și scriere creativă dedicate romanului Platanos, am citit, am analizat și am discutat împreună despre destinele personajelor, încercând să le înțelegem motivațiile, frământările și alegerile. Prin dezbateri, jurnale de lectură, recenzii, creații artistice și argumentări pentru acordarea simbolică a Premiului Nobel pentru Omenie, am descoperit că fiecare personaj poartă propria luptă interioară. Sisinel, Platanos sau Emirul din Bagdad nu sunt personaje perfecte, ci oameni aflați în căutarea sensului, a prieteniei și a propriei identități. Tocmai aceste conflicte interioare ale hibrizilor vegetali și nu numai,  îi apropie de cititorii de gimnaziu și transformă lectura într-o experiență profund umană. Elevii au experimentat trăiri interioare autentice și profunde la transformarea lentă dar sigură a celor câțiva adolescenți în hibrizi vegetali, deveniți ,,statici”, cu rădăcini solide, înfipte în solul special pregătit în centrul experimental/ fosta tabără de pe malul râului din manualul de clasa a-VIII-a.

Întâlnirea cu scriitoarea Doina Ruști, vizitele la biblioteci și realizarea cărții digitale „Platanos în stiluri celebre” au completat această experiență de învățare. Elevii noștri, membrii clubului de lectură Ex libris din Timișoara, au înțeles că adevărata putere a personajelor nu constă în succesul lor exterior, ci în capacitatea de a rămâne sensibile, de a ierta, de a dărui și de a se schimba. Activitățile desfășurate ne-au ajutat să privim literatura mai mult decât pe un simplu obiect de studiu, chiar ca pe o oglindă a vieții, în care fiecare cititor poate regăsi propriile întrebări și propriile răspunsuri despre omenie, reflectându-și personalitatea și găsind modele vii. Elevii au reinterpretat romanul Platanos prin desen, pictură și inteligență artificială.

Rezultatul principal îl constituie cartea digitală, „Platanos în stiluri celebre”, în care secvențe relevante din romanul semnat de doamna Doina Ruști sunt ilustrate în maniera artistică inspirată de Vincent Van Gogh, Claude Monet, Rembrandt,  Grigorescu, N. Tonitza, H. Matisse, S. Dali, cubism,  fauvism, expresionism, suprarealismul urban abstract etc. (online.fliphtml5.com/japqe/Proiect-BDWK/)

Prin această activitate creativă, membrii cercului de lectură „Ex libris” din Timișoara au descoperit că inteligența artificială nu totdeauna este un adversar și, utilizată cu multă atenție și discernământ, a devenit un instrument creativ fiind folosită responsabil. Arta și literatura  comunică prin limbaje diferite, dar transmit aceleași valori.
„Am învățat că lectura nu se termină odată cu ultima pagină.” (Radu B.)
„Biblioteca este locul unde începe prietenia cu cărțile.” (Robert C.)
„Doamna Doina Ruști ne-a arătat că literatura schimbă oamenii la propriu și la figurat.” (Patricia C.)
„Omenia este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o din romanul Platanos și, per ansamblu, literatura studiată.” (Andrada H.)
„Lectura și interpretarea sunt două aripi ale aceluiași zbor către a știi.” (Sofia C.)

Competențe transversale dezvoltate prin activitățile proiectului: comprehensiune, comunicare corectă orală și scrisă, creativitate, colaborare, competențe digitale, gândire critică, învăță să înveți.

Alte competențe dezvoltate:

• sensibilitate artistică;
• hermeneutică;
• competența de literație
• educație civică și morală;
• învățare pe tot parcursul vieții.

Obiective urmărite pe parcursul etapelor proiectului:

1. dezvoltarea competenței de lectură și comprehensiune;
2. cultivarea creativității literare și artistice;
3. familiarizarea cu patrimoniul cultural și bibliotecile timișorene;
4. valorificarea instrumentelor digitale în promovarea lecturii;
5. realizarea unor produse colaborative.

Pentru ca demersul didactic să fie eficient, metodele aplicate, interactive, îi implică pe elevi în activități ce vizează dezvoltarea competențelor de literație. Pentru explorarea textelor am aplicat metode moderne precum: lectura pe roluri/ dramatizarea fragmentelor citite, jurnalul cu intrare dublă, conversația euristică, metoda cubului. Pentru cea de-a treia metodă, aplicată la clasele a V-a și a VII-a,  elevii organizați pe 6 grupe, au primit  câte o cerință aferentă fiecărei fațete a cubului:

1. Analizează: Care sunt principalele calități ale prietenului din text?
2. Argumentează: De ce credeți că protagonistul îl consideră prieten adevărat?
3. Compară: Comparați prietenul din text cu un prieten real sau imaginar al vostru.
4. Descrie: Cum îl puteți descrie pe prietenul vostru/ prietenul protagonistului folosind adjective potrivite? Definiți prietenia printr-o viziune proprie.
5. Asociază: Ce alte texte (literare, cântece, filme) vorbesc despre prietenie?
6. Aplică: Ce gesturi de prietenie ați putea face într-o situație concretă (ex. un coleg nou la școală)?

Elevii au recitit anumite fragmente pentru a răspunde și au prezentat concluziile.
Fixarea cunoștințelor s-a realizat prin discuții și răspunsuri la întrebări precum
Care este mesajul principal al textului?
Cum putem recunoaște un prieten adevărat?

La această vârstă, cuprinși de fervoarea căutărilor vor să înţeleagă lumea şi să se înţeleagă pe sine. Precum la Eliade, a înțelege, înțelegere, să înțeleg, sunt cuvintele-cheie care deschid universuri. Menirea omului este de a găsi un sens existenţei, de a fi el însuşi un purtător de semnificaţie. Înțelegerea este rezultatul interpretării, cele două noțiuni fiind sinonime. Interpretare înseamnă descifrare, decodare, decriptare a sensurilor şi semnificaţiilor. Sensul reprezintă înţelesul de bază, fundamental, iar semnificaţiile sunt conotaţii speciale ale sensului. Un text este, deci „un complex ”de semnificaţii, „o structură”, „un sistem de semnificaţii”. Citind, înțelegem lumea și pe noi înșine.

Sensul  trebuie recuperat, găsit, interpretat, explicat. A înțelege înseamnă a descoperi, dar şi a atribui un sens. Înţelegera echivalează cu pătrunderea „intenţiei” textului. Procesul cognitiv presupune interiorizare, coparticipare, substituire, cuprindere. Înţelegerea textului presupune o „pre-judecată”(în sensul bun al cuvântului), „o lectură orientată, precondiţionată de o recunoaştere. Textul spune şi presupune propriul său sens. Ideea este general admisă în hermeneutică, inclusiv în cea românească.” (HIL, pg.13)

Spre deosebire de Mircea Eliade, care „găseşte”„cheia înţelegerii” în sensuri multiple, A. Marino privilegiază sensul literal al textului deoarece acesta „exploatează din plin toate proprietăţile sensului etimologic. Exemplul simbolic : literatura < littera. […] etymologia = interpretatio, ea oferă în planul hermeneuticii noastre cea mai edificatoare experienţă originară şi semnificativă a cuvintelor. În acelaşi timp, se dă o lovitură mortală divagaţiilor, accepţiilor personale etc. Etimologia trimite invariabil la etimonul cuvântului, respectiv la sensul său fundamental, esenţial, propriu. Sens etimologic = sens adevărat, exact, conform unei vechi tradiţii atestate nu numai în cultura europeană. Sensurile etimologice spun totdeauna lucruri esenţiale despre definiţia şi fiinţa literaturii. Ele instituie sensuri primordiale. Totdeodată sensurile etimologice au şi alte avantaje hermeneutice : sunt mai limpezi, mai pure, mai concise. Adevărate capete de serie, ele indică în același timp direcţia de dezvoltare semantică (şi deci de interpretare) cu mai multă claritate.”

Proiectul „Dialoguri cu scriitorii contemporani” a transformat lectura într-o experiență autentică de viață. Elevii au devenit mai implicați, mai curioși și mai sensibili la valorile umane. Au receptat și afectiv literatura simțind povestea, romanul, paginile de narațiune mai aproape de sufletul și mintea lor. Vizitele în biblioteci, întâlnirea cu scriitoarea Doina Ruști, publicarea în revista școlii și realizarea cărții digitale au demonstrat că literatura depășește granițele manualului devenind astfel un spațiu al dialogului dintre generații, dintre tradiție și tehnologie, dintre carte și viață.

Digiportofoliul descris până acum, cu povești și evenimente despre omenie din cărți, din bibliotecă și din viața reală, reprezintă mărturia unui parcurs educațional în care lectura, creația, biblioteca și întâlnirea cu autorii, prin dialog viu,  au contribuit la formarea unor tineri cititori empatici, creativi și responsabili, pentru care omenia este o temă de studiu și totodată, un model și un mod de a fi în lume.

Ca o reflecție la ceea ce am realizat cu clasa, drumul dinspre citire spre înțelegere presupune fluență, expresivitate, atenție. Un ritm potrivit și o lectură conștientă îndreaptă atenția elevului dinspre decodarea cuvintelor, unul câte unul,  spre sensul întreg al textului. Fluența și comprehensiunea sunt cele două fațete inseparabile ale unei lecturi eficiente. Pentru dezvoltarea celor două dimensiuni, metodele de literație cele mai accesibile, la îndemâna profesorilor, sunt: lectura pe roluri, reluarea lecturii pe fragmente, dramatizarea unor texte/ fragmente dialogate, cronometrul lecturii, hărți conceptuale, jurnalul dublu, întrebări predictive și discuții postlectură.