Toate articolele din categoria: Inteligență socială
Influența dezvoltării competențelor emoționale asupra stimei de sine a copilului preșcolar
Dezvoltarea competențelor emoționale în perioada preșcolară reprezintă un factor determinant al adaptării școlare și al bunăstării pe termen lung a copilului. Prezentul studiu investighează relația dintre participarea la un program structurat de educație emoțională — bazat pe jocuri, povești terapeutice și activități expresiv-creative — și nivelul competențelor emoționale, respectiv al stimei de sine, la copiii de 5–6 ani. Cercetarea adoptă un design cvasiexperimental, cu grup experimental și grup de control, pe un eșantion de 60 de preșcolari din mediul rural. Instrumentele utilizate includ o grilă de observare structurată pe scale comportamentale (trăirea și exprimarea emoțiilor, recunoașterea și înțelegerea emoțiilor, reglarea emoțională) și o scală de evaluare a conceptului de sine. Rezultatele așteptate susțin ipoteza că intervențiile sistematice în planul educației emoționale generează progrese semnificative atât în competența emoțională, cât și în stima de sine a preșcolarilor, cu implicații directe pentru practica educațională la nivel de grupă și de instituție.
Articol integral →Evaluarea și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor
Verbul „a învăța” este adesea asociat cu școala, însă procesul de cunoaștere începe încă de la naștere și continuă pe tot parcursul vieții. În acest context, învățarea devine un parteneriat real între cadrul didactic și elev, bazat pe comunicare, adaptabilitate și sprijin constant.
Trăim într-o societate în continuă schimbare, iar școala are misiunea de a oferi fiecărui copil șansa de a-și construi un viitor. Evaluarea și dezvoltarea socio-emoțională reprezintă o componentă fundamentală a procesului educațional, esențială pentru toți copiii, indiferent de mediul școlar sau social în care aceștia se află. Dezvoltarea socio-emoțională, susținută încă de la vârste fragede, alături de cea cognitivă, asigură o formare completă și armonioasă a personalității copilului.
Socializarea și dezvoltarea socio-emoțională prin joc la vârsta preșcolară
Procesul de socializare a copilului preșcolar reprezintă o componentă fundamentală a dezvoltării umane, constituind baza asupra căreia se construiesc ulterior toate relațiile sociale și competențele de integrare în comunitate. În contextul educației timpurii, socializarea transcende simpla acumulare de comportamente sociale, devenind un mecanism complex prin care copilul își construiește identitatea, învață să navigheze în sistemul de relații interpersonale și internalizează valorile culturale ale societății în care trăiește. Jocul emerge în acest context ca vehiculul principal prin care se realizează această transformare evolutivă, reprezentând nu doar o activitate recreativă, ci un laborator social autentic în care copilul experimentează roluri, testează limite, dezvoltă empatie și învață să coopereze cu ceilalți. Analiza relației dintre joc și socializare la vârsta preșcolară devine astfel esențială pentru înțelegerea mecanismelor prin care copilul trece de la o existență predominant egocentrică la o funcționare socială adaptativă, proces care se desfășoară într-un continuum dinamic între influențele familiale verticale și interacțiunile orizontale cu grupul de egali.
Articol integral →Program pentru dezvoltarea socio-emoțională și formarea imaginii de sine la preșcolari
În cadrul programului educațional prezentat, accentul s-a pus pe educaṭia socială, emoṭională ṣi ȋmbunǎtǎṭirea stimei de sine a preṣcolarilor de grupă mijlocie, folosind diverse metode, mijloace ṣi materiale antrenante. Scopul acestui program este de a modela comportamentul copiilor, astfel încât să se adapteze ṣi integreze social eficient. Intenṭiile sunt de a ajuta copiii să relaṭioneze mai uṣor cu cei din jur, să iniṭieze acṭiuni din proprie iniṭiativă, să-ṣi exprime mai uṣor propriile temeri, să ceară ṣi să ofere ajutor colegilor, să-ṣi dezvolte abilitǎṭile de comunicare ṣi relaṭionare interpersonală. Astfel prin implementarea acestui program, copilul va dobândi încredere în forṭele proprii, se va integra mai bine în societate.
Articol integral →Împuternicirea elevilor de liceu
Educația reprezintă un pilon important al oricărei societăți, presupunând o transmitere de cunoștințe și formare de priceperi și deprinderi de la o generație la alta, influențând în mod direct dezvoltarea economică, culturală, socială, politică a unei țări. În plus, aceasta implică o învățare formală, manifestată în cadrul școlii, dar și una informală care se realizează în familie, comunitate sau la locul de muncă. Educația înseamnă putere, cheia pentru o societate prosperă, care oferă numeroase oportunități, stimulând creativitatea, inovarea, responsabilitatea. Prin educație de calitate, indivizii se simt împuterniciți, întrucât au acces la cunoștințe și la un context de formare a abilităților necesare pentru piața muncii, iar astfel aceștia devin capabili să ia decizii informate și să aibă un impact pozitiv asupra societății.
Dezvoltarea socio-emoțională a elevilor din ciclul primar prin intermediul activităților desfășurate în cadrul proiectului eTwinning Game is life itself
Viața socio-emoțională și afectivă reprezintă acea structură dinamică a personalității definită printr-un set de capacități, dispoziții, caracteristici care îi permit omului să-și mobilizeze energia creând oportunități de a obține rezultate pozitive, reflectând relațiile cu Sinele și cu cei din proximitate. Școlarul mic întâmpină dificultăți în ceea ce privește relaționarea cu ceilalți, înțelegerea și exprimarea emoțiilor. Dezvoltarea inteligenței emoționale vizează perceperea corectă a emoțiilor celorlalți și exprimarea acestora, folosirea informațiilor emoționale pentru a transmite gânduri sau mesaje, înțelegerea cauzelor sau a consecințele emoțiilor, folosirea emoțiilor într-o manieră constructivă. Pentru a favoriza o bună adaptare socială și menținerea unei bune sănătăți mentale, copiii trebuie învățați să recunoască ceea ce simt pentru a putea vorbi despre emoția pe care o au, trebuie să învețe cum să facă o disociere între sentimentele interne și exprimarea externă și nu în ultimul rând, să învețe să identifice emoția unei persoane din expresia ei exterioară pentru a putea să răspundă corespunzător la nevoile celorlalți.
Articol integral →Arta de a vorbi frumos – premisă de conviețuire socială armonioasă
„Dacă ar trebui să renunţ la toate darurile mele cu excepţia unuia, m-aş hotărî să-l păstrez pe cel al vorbirii, căci el m-ar ajuta să le recuperez pe toate celelalte”, deoarece, încă Socrate afirma că „fără comunicare, practic, nu există relaţii între oameni”. „Comunicarea înseamnă putere, iar cei care îi stapânesc modul de utilizare pot schimba modul în care percep lumea și modul în care sunt ei însiși percepuți de lume”, susținea Anthoni Robbins. O comunicare de succes necesită un respect reciproc și o cunoaștere profundă a partenerului de discuție, de aceea, dacă vrem să convieţuim social în armonie, respect reciproc, pace, prietenie şi bunăvoinţă, trebuie să cultivăm atât copiilor, generației în creștere, cât și nouă înşine trăsături pozitive, calitativ superioare ale omului. În acest scop trebuie să vorbim frumos, să nu tolerăm un limbaj nepotrivit în public, să formăm o opinie publică sănătoasă care admite numai un limbaj cuviincios, civilizat, educat…
Articol integral →Particularitățile vârstei adolescentine și alexitimia
La vârsta căutării propriei identități, autocunoaşterea este o preocupare. Descoperirea diferențelor individuale de personalitate, a calităților, ceea ce îl motivează să-și descopere talentele, dar şi alte informaţii valoroase care pot genera succesul în atingerea planurilor de dezvoltarepresonală și profesionă reprezintă un interes pentru adolescenți. Procesul de autocunoaştere debutează în preadolescenţă acesta confruntându-se cu propriul eul. Preadolescentul analizează asemănările şi deosebirile dintre ceea ce este şi ceea ce ar trebui să facă pentru a evolua la un moment dat, selectează acomodează, asimilează modele comportamentale, norme sociale din mediul social. Adolescentul are predispoziția organismică de a se cunoaște şi de a se autoevalua în raport cu reușitele sale şi ale altora. Cunoaşterea sinelui se manifestă prin relaţionare, comunicare, prin cunoştinţele acumulate, competențele formate în şcoală, în facultate, pe parcursul vieţii.
Articol integral →Strategii de dezvoltare a competențelor-cheie evaluate prin intermediul testelor PISA
PISA este acronim pentru „Programme for International Student Assessment” și constă într-un program internațional de evaluare standardizată a elevilor, inițiat de către Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Finalitatea este aceea ca, prin prisma rezultatelor, sistemele de învățământ să anticipeze cât mai precis dacă elevii noștri sunt pregătiți să obțină un loc de muncă în secolul XXI. Ele nu sunt concepute precum testele tipice de la clasă; ele au menirea să evalueze gândirea critică, rezolvarea de probleme și metaemoția.
Ministerul Educaţiei