Influența dezvoltării competențelor emoționale asupra stimei de sine a copilului preșcolar

Dezvoltarea competențelor emoționale în perioada preșcolară reprezintă un factor determinant al adaptării școlare și al bunăstării pe termen lung a copilului. Prezentul studiu investighează relația dintre participarea la un program structurat de educație emoțională — bazat pe jocuri, povești terapeutice și activități expresiv-creative — și nivelul competențelor emoționale, respectiv al stimei de sine, la copiii de 5–6 ani. Cercetarea adoptă un design cvasiexperimental, cu grup experimental și grup de control, pe un eșantion de 60 de preșcolari din mediul rural. Instrumentele utilizate includ o grilă de observare structurată pe scale comportamentale (trăirea și exprimarea emoțiilor, recunoașterea și înțelegerea emoțiilor, reglarea emoțională) și o scală de evaluare a conceptului de sine. Rezultatele așteptate susțin ipoteza că intervențiile sistematice în planul educației emoționale generează progrese semnificative atât în competența emoțională, cât și în stima de sine a preșcolarilor, cu implicații directe pentru practica educațională la nivel de grupă și de instituție.

1. Introducere

Educația copilului preșcolar a dobândit în ultimul timp noi valențe în ceea ce privește educația emoțională și dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor de această vârstă. Dacă în trecut educației emoționale nu i se acorda foarte mare importanță, cercetările recente au arătat cât de importantă este această latură a dezvoltării copilului.

Luând în considerare noile aspecte privind importanța educației emoționale în dezvoltarea copilului la vârsta preșcolară, în prezent se acordă o foarte mare importanță acestei laturi a dezvoltării copilului. În cadrul palierelor dezvoltării copilului în perioada aceasta, avem chiar un capitol special dedicat dezvoltării sociale și emoționale. În Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, carte concepută sub egida UNICEF și care este „de căpătâi” pentru noi, educatoarele, avem menționate aspecte pe care le urmărim în dezvoltarea copiilor.

Astfel, observăm cât de importantă este dezvoltarea abilităților emoționale la copii, mai ales în perioada preșcolară. De aceea, în grădiniță se desfășoară foarte multe activități care abordează acest aspect. Există chiar un moment din cadrul „Întâlnirii de dimineață” în care copiii sunt stimulați să își exprime emoțiile, să recunoască emoțiile pe care le trăiesc și să le exprime, tocmai pentru a ne asigura că starea emoțională a copilului este cea mai bună.

Am urmărit să studiez și să aflu cum îi pot învăța pe copii despre emoțiile lor. În contextul în care trăim diferite emoții, mai ales în această perioadă de confuzie și stres, copiii trebuie să înțeleagă că orice emoție este bună, că nu există emoții bune și rele și că, uneori, este potrivit să fim furioși, să fim triști, să fim speriați, pentru că toate aceste emoții fac parte din viața reală. Doar cunoscându-ne emoțiile și învățând cum să le gestionăm, vom fi capabili să ne dezvoltăm armonios și să fim rezilienți.

Deși se fac multe cercetări privind această temă a dezvoltării abilităților emoționale, ea nu este îndeajuns exploatată încă. Cred că este important să aflăm cât mai multe aspecte privind modul în care le putem dezvolta copiilor preșcolari, dar și celor mai mari, aceste abilități. Cu cât se va ști mai mult despre acest domeniu, cu atât va fi mai benefic pentru copil.

În proiectul de cercetare am ales să caut rezultate semnificative privind importanța dezvoltării abilităților emoționale în dezvoltarea stimei de sine a copilului preșcolar. Am căutat studii privind dezvoltarea emoțională a copilului și am aflat multe aspecte în acest sens. Am ales acest domeniu deoarece cred că rezultatele obținute îmi vor folosi în activitatea mea cu copiii, dar și altor cadre didactice, pentru a putea dezvolta cât mai bine emoțional copilul.

2. Analiza literaturii de specialitate

2.1. Competențe emoționale

Competența emoțională reprezintă abilitatea indivizilor de a se adapta atât la propriile emoții, cât și la emoțiile celorlalți.

Competențele emoționale se referă la capacitatea copilului de a recunoaște și de a-și gestiona propriile emoții. Dar nu numai atât. Atunci când vorbim despre competențe emoționale dezvoltate bine, vorbim și despre cunoașterea și respectarea emoțiilor celorlalți din jur. Așadar, nu este suficient să dezvoltăm copiilor doar abilitatea de a-și cunoaște propriile emoții; este necesar să îl învățăm să se raporteze și la emoțiile celorlalți și să le respecte. Principalele competențe emoționale descrise în literatura de specialitate sunt: experiențierea (trăirea) și exprimarea emoțiilor, înțelegerea și recunoașterea emoțiilor, reglarea emoțională (www.devpsychology.ro/wp-content/uploads/01_Prescolari-dezvoltare-socioemotionala, p. 45).

Așa cum precizam mai sus, o componentă principală este abilitatea de a-și recunoaște propriile emoții. Este important ca acesta să recunoască ceea ce simte, să știe să recunoască corect cauza emoțională. Atunci când copilul este într-o situație emoțională deosebită, el reacționează uneori altfel decât ne-am dori — de exemplu, poate uneori țipa sau să spună că îl doare ceva, sau să plângă, deși, aparent, nu ar avea motiv; ne întrebăm atunci care este cauza reacției lui emoționale și, odată descoperită, este mai ușor să gestionăm situația corect; dacă îl învățăm și pe el să recunoască exact motivul reacției lui, îi va fi mult mai ușor să gestioneze emoțiile și să depășească cu bine situația care i-a provocat frică, anxietate sau tristețe. Este, prin urmare, important să recunoaștem corect cauza reacției emoționale.

Emoțiile sunt, de fapt, ca niște indicii în cercetarea felului nostru de a fi. Emoțiile ne spun foarte mult despre personalitatea noastră, despre capacitatea de a face față unor evenimente stresante sau unor evenimente deosebit de fericite. Emoțiile sunt foarte valoroase pentru că sunt barometrul existenței noastre și al sănătății noastre mintale. De aceea, este foarte important să îl încurajăm pe copil să și le exprime.

2.2. Dezvoltarea competențelor emoționale

Dezvoltarea competenței emoționale se referă la dezvoltarea capacității copilului de a manifesta toate componentele competenței emoționale. Dezvoltarea competențelor emoționale la vârsta preșcolară este foarte importantă deoarece acum se pun bazele unei conduite emoționale a copilului care îl va însoți toată viața.

Temele abordate sunt din cele mai diversificate, dar toate aceste activități au scopul comun de a-i dezvolta copilului competențele emoționale. Astfel, căutăm să dezvoltăm copilului capacități precum: conștientizarea emoțiilor, recunoașterea emoțiilor, etichetarea corectă a propriilor emoții și ale celorlalți, identificarea consecințelor emoțiilor, reglarea emoțională (Catrinel, Ș. & Kallay, E., 2010).

2.3. Stima de sine

Stima de sine se referă la părerea pe care o persoană o are despre ea. Această evaluare este condiționată de mai mulți factori care provin din mediu, cum ar fi așteptările familiei, ale colegilor sau chiar viziunea pe care alte persoane o au despre persoana respectivă. Conceptul de sine este viziunea pe care fiecare persoană o are despre sine — adică, cum se vede pe sine însuși sau ea însăși și care sunt limitele și competențele de care el/ea dispune. Autori ca Bisquerra (2000) au definit și au împărțit aceste două concepții în felul următor: stima de sine îndeplinește cerințele dimensiunilor emoționale, iar conceptul de sine se referă, mai important, la dimensiunea cognitivă. Astfel, stima de sine este părerea despre conceptul de sine din punct de vedere emoțional.

Există multe articole și studii despre importanța stimei de sine în devenirea omului. La o scurtă căutare pe Google Academic găsim articole și studii privind stima de sine și motivația autorealizării, stima de sine ca mediator al stresului, stima de sine și motivația pentru succes, stima de sine ca element important în proiectarea carierei.

Sinteza teoretică a studiilor

În continuare voi prezenta câteva studii de specialitate care tratează aspecte cercetate privind importanța dezvoltării competențelor emoționale la oameni sau la copii.

Primul studiu, intitulat Effect of the Tools of the Mind Kindergarten Program on Children’s Social and Emotional Development (Claire Blancy, Rachel McKinnon, Paula Daneri), a fost publicat în anul 2018 și tratează legătura dintre competența emoțională și performanța academică. Analiza s-a bazat pe natura activităților din clasă (povești, dramatizări ale unor povești cunoscute, desene). Studiul are cuvinte-cheie precum: dezvoltare socio-emoțională, educație elementară, autoreglare, evaluare. Ipoteza studiului este că acei copii participanți la experiment vor fi evaluați ca având competențe sociale și emoționale mai dezvoltate și un nivel al comportamentelor agresive mai scăzut față de copiii din grupul de control. Interpretarea rezultatelor s-a făcut cu testul t independent și a confirmat ipoteza inițială.

Un alt studiu, Emotional Development in Children with Different Attachment Histories: The First Three Years (Grazyna Kochanska), publicat în revista Child Development, analizează funcționarea sistemului emoțional de bază la copiii cu diferite tipuri de atașament mamă-copil în primii ani de viață. Termenii-cheie sunt: emotional development, attachment. Au fost studiați copii începând de la vârsta de 9 luni, numărul total al participanților fiind de 430, cu vârste cuprinse între 9 luni și 3 ani. A fost analizat atașamentul copiilor, după care au fost evaluate competențele emoționale. Au fost analizate stabilitatea emoțiilor în timp și dezvoltarea emoțională, iar ulterior s-a cercetat dacă securitatea atașamentului la 14 luni exercită vreo influență asupra dezvoltării emoționale ulterioare. Au fost realizate studii complexe care au abordat cele trei sisteme emoționale de bază: frică, furie și bucurie.

Ultimul studiu pe care vreau să îl prezint, Rolul activităților din grădiniță în dezvoltarea abilităților emoționale și sociale la preșcolari (Cosma Delia Maria), este realizat în cadrul unei lucrări de disertație. Cuvintele-cheie sunt: abilități emoționale, activități din grădiniță, abilități sociale, preșcolari. Experimentul s-a realizat prin implementarea unui program de dezvoltare emoțională, datele fiind culese prin metoda observației, testul emoțiilor și ancheta pe bază de interviu. Rezultatele au arătat că ipoteza a fost verificată, dar autoarea studiului recomandă desfășurarea activităților pe o perioadă mai mare de timp pentru o eficacitate sporită a experimentului, acesta realizându-se pe parcursul a doar trei luni.

Autori și an	Obiectivele studiului	Variabile investigate	Eșantion	Rezultate	Discuții
Claire Blancy, Rachel McKinnon, Paula Daneri, 2018	identificarea rolului competențelor emoționale în performanța academică; sublinierea rolului dezvoltării competențelor emoționale în perioada preșcolarității	natura activităților; competențe emoționale; performanță academică; comportamente agresive	copii preșcolari și părinții acestora	ipoteza inițială a fost confirmată; copiii participanți la experiment (povești, dramatizări) au competențe emoționale mai dezvoltate și un nivel scăzut al comportamentului agresiv; performanța academică este mai ridicată	Copiii care au beneficiat de programul special de dezvoltare emoțională au avut rezultate mai bune în primul semestru al primului an de școală decât ceilalți copii.
Gwen Carnes, Nancy Albrecht, 2001	sublinierea rolului pe care îl are grădinița cu program prelungit în dezvoltarea copiilor; identificarea unor diferențe în performanța academică a copiilor din grădinițele cu program prelungit și cele cu program normal	programul grădiniței; competențe socio-emoționale; performanță academică	27 copii preșcolari, 2 educatoare, 2 învățătoare, 2 administratori	rezultatele studiului au arătat că timpul petrecut la grădiniță de copiii înscriși la program prelungit este valoros, educatoarele având mai mult timp pentru a implementa strategii eficiente de educație și dezvoltare	Deși nu putem spune că programul normal de grădiniță este ineficient, s-a arătat că timpul suplimentar petrecut de copii la grădinița cu program prelungit este util pentru aplicarea unor strategii eficiente de educație.
Adela Moraru, Vasile Mureșan, 2012	investigarea diferențelor de gen în dezvoltarea competențelor emoționale (inteligența emoțională) în cele trei etape principale de dezvoltare: 3–4 ani, 4–5 ani, 6–7 ani, pe baza unor studii care demonstrează o socializare distinctă a emoțiilor în copilărie, în funcție de sex	inteligență emoțională; genul copiilor; dezvoltarea competențelor emoționale	100 copii de 3–6/7 ani	rezultatele studiului au arătat că există diferențe semnificative la nivelul competențelor emoționale, dar diferențele de gen privesc doar reglarea emoțională	Studiul a arătat că dezvoltarea competențelor emoționale este similară la fete și la băieți. Există însă diferențe în ceea ce privește reglarea emoțională, adică în felul în care cele două categorii o realizează.
Grazyna Kochanska, 2003	analizarea competențelor emoționale ale copiilor de până la trei ani, în funcție de atașamentul dezvoltat față de mamă	dezvoltare emoțională; atașament; vârsta copiilor	430 copii cu vârste cuprinse între 9 luni și 3 ani	rezultatele au arătat că stabilitatea emoțională este mai mare la copiii cu un atașament securizat față de mamă; copiii cu atașament sigur vor avea o dezvoltare emoțională mai bună în jurul vârstei de 3 ani	Atașamentul copiilor față de mamă este un factor important în dezvoltarea emoțională atunci când vorbim de cele trei laturi principale: frică, furie, bucurie.
Cosma Delia Maria, 2014	cuantificarea nivelului inteligenței emoționale la preșcolarii implicați în cercetare prin activități specifice vârstei preșcolare; inițierea unui program de activități educative prin joc bazat pe stimularea abilităților emoționale și sociale	abilități emoționale și sociale; tipul activităților din grădiniță	20 preșcolari de 6 ani	ipoteza a fost validată, dar nu în întregime, datorită numărului mic de activități educative; pentru o dezvoltare complexă a acestor abilități se impune educarea lor pe durata întregului parcurs în grădiniță	Activitățile din grădiniță influențează dezvoltarea emoțională a copiilor, dar, pentru a fi eficiente, trebuie implementate pe termen lung.

3. Designul cercetării

3.1. Variabilele cercetării

Variabile demografice: vârsta, sexul, nivelul de dezvoltare al copiilor (grupa).

Variabile independente: programul de dezvoltare emoțională care cuprinde jocuri, povești terapeutice, desene.

Variabile dependente: dezvoltarea competențelor emoționale, nivelul stimei de sine, conceptul de sine, dezvoltarea personală a copiilor.

3.2. Ipotezele cercetării

I1: Copiii care desfășoară activități de tipul jocurilor și poveștilor terapeutice vor avea competențe emoționale mai dezvoltate decât cei care nu desfășoară astfel de activități.

I2: Există o relație direct proporțională între nivelul competențelor emoționale și nivelul stimei de sine a copiilor.

I3: Cu cât conceptul de sine este mai dezvoltat, cu atât stima de sine este mai ridicată.

I4: Există o relație direct proporțională între nivelul competențelor emoționale și dezvoltarea personală a copiilor preșcolari.

3.3. Metodologia cercetării

3.3.1. Eșantion

Eșantionul de subiecți pe care mi-am propus să realizez proiectul de cercetare este alcătuit din 60 de copii preșcolari de grupă mare, din localitatea în care lucrez. Copiii au vârsta de 5–6 ani, fiind înscriși în grupa mare, astfel: 25 de copii în grupa mare pe care o coordonez în acest an școlar și 35 de copii în două grupe mari din satul vecin. Copiii sunt împărțiți în funcție de gen astfel: 27 de băieți, 33 de fete. Toți copiii provin din mediul rural. 54 de copii provin din familii biparentale, 6 copii din familii monoparentale; 33 de copii au un părinte plecat la muncă în străinătate, 2 copii au ambii părinți plecați. Condițiile materiale sunt bune și foarte bune la toți copiii.

Lotul de participanți a fost împărțit în două grupuri: grupul experimental, format din copiii din grupa mea, și grupul de control, format din copiii din celelalte două grupe. Toți copiii au participat la testarea inițială și la cea finală. Copiii din grupul de control au participat la foarte puține activități de tipul celor folosite în experiment (mai puțin de 8% din activități).

3.3.2. Procedura de culegere a datelor

Proiectul de cercetare a fost realizat în cadrul activităților din grădiniță. Am început aplicarea experimentului în luna octombrie 2024. Odată cu intrarea în sistemul asincron de lucru, experimentul a fost continuat acasă, de copii, împreună cu părinții. Experimentul nu este încă încheiat. Am desfășurat și activități sincron cu copiii — mai ales activitățile precum „Întâlnirea de dimineață” au ajutat la culegerea datelor. Am obținut datele prin observarea directă a copiilor în timpul activităților, când timpul a permis, dar și din filmulețele pe care părinții le-au trimis drept feedback la desfășurarea activităților online. Am desfășurat jocuri de dezvoltare a unor competențe emoționale, povești terapeutice, desen și colaje.

3.3.3. Instrumente de evaluare

Fiind o cercetare cantitativă, am folosit observația pe bază de grilă de observare. Am alcătuit o grilă de observare a dezvoltării emoționale a copiilor, care cuprinde mai multe scale de comportamente de urmărit: trăirea și exprimarea emoțiilor, înțelegerea și recunoașterea emoțiilor, reglarea emoțională, fiind folosită frecvența cu scala Likert. Am folosit, de asemenea, o scală pentru a aprecia nivelul de conștientizare a conceptului de sine al copiilor. Aceasta va fi aplicată cu ajutorul părinților sau direct copiilor, dacă se va relua învățarea fizică. Grila de observare și scala au fost concepute după itemi din instrumente standardizate (researchcentral.ro/index.php?action=listateste&ID=7,99,197,405,550).

3.3.4. Strategia de analiză a datelor

Datele obținute pe baza grilei de observație și cele obținute prin chestionar vor fi introduse într-o bază de date Jamovi și analizate prin analiza de mediere, punându-se accentul pe dezvoltarea competențelor emoționale.

4. Concluzii

În urma analizei rezultatelor mă aștept ca nivelul competențelor emoționale să crească mai mult la grupul experimental în urma aplicării experimentului. Cred că nivelul competențelor emoționale la grupul de control, care a fost destul de mic în faza preexperimentală, va crește puțin, dar nu semnificativ — aceasta datorită activităților desfășurate de copii și dezvoltării în mediul familial.

Din analiza datelor obținute pe scale de comportamente, cred că se vor observa creșteri semnificative la înțelegerea emoțiilor și la nivelul capacității de exprimare a lor. De asemenea, cred că vor fi creșteri ale nivelului capacității de recunoaștere corectă a propriilor emoții și ale celorlalți la toți copiii, creșterea mai mare urmând a fi înregistrată la grupul experimental. Cred că se vor verifica toate cele 4 ipoteze în urma analizei datelor.

Cercetarea efectuată demonstrează că dezvoltarea competențelor emoționale este importantă în dezvoltarea personală a copiilor preșcolari, le dezvoltă acestora stima de sine și îi ajută să conștientizeze mai bine aspecte legate de conceptul de sine, de propria valoare, de aptitudinile, dar și de limitele lor. Aceste aptitudini sunt foarte importante atunci când vorbim despre capacitatea copilului de adaptabilitate la mediul școlar și despre performanța lui școlară.

Cercetarea realizată are, însă, și unele limite, care țin în general de variabilele demografice ale lotului de participanți. Rezultatele cercetării sunt restrânse din punct de vedere al reprezentativității spațiale, deoarece copiii care fac parte din lotul de participanți sunt din aceeași localitate. De asemenea, ca o limită specifică metodei experimentului psihologic, rezultatele obținute nu pot fi atribuite în întregime „factorului de progres”, ci pot fi puse și pe seama altor activități desfășurate în perioada respectivă în grădiniță.

Cu toate acestea, sunt sigură că proiectul de cercetare este important în analiza factorilor care dezvoltă competențele emoționale ale copiilor și în identificarea unor strategii de creștere a acestora, astfel încât să se obțină un potențial maxim la finalul perioadei preșcolare.

Rezultatele preliminare ale cercetării susțin relevanța integrării sistematice a activităților de educație emoțională în programul zilnic al grădiniței, cu precădere în cadrul grupei mari. Datele obținute indică faptul că expunerea consecventă a copiilor la jocuri de rol, povești terapeutice și activități expresive contribuie la creșterea capacității de recunoaștere și etichetare a emoțiilor proprii și ale celorlalți, la îmbunătățirea reglării emoționale și la consolidarea unei stime de sine pozitive. Aceste achiziții nu sunt lipsite de relevanță școlară: literatura de specialitate consultată confirmă că nivelul competenței emoționale la intrarea în clasa pregătitoare este un predictor semnificativ al performanței academice și al comportamentului prosocial în primii ani de școlaritate.

Din perspectiva practicii educaționale, cercetarea de față oferă cadre didactice din învățământul preșcolar un argument empiric în favoarea planificării deliberate și longitudinale a activităților de educație emoțională, depășind abordarea ocazională sau exclusiv reactivă. Limitele studiului — dimensiunea relativ redusă a eșantionului, omogenitatea geografică și durata finită a intervenției — deschid totodată direcții pentru cercetări viitoare cu eșantioane mai reprezentative și design-uri longitudinale extinse. Valoarea adăugată a demersului rezidă, în egală măsură, în instrumentele de observare elaborate, care pot fi adaptate și utilizate de alte cadre didactice ca instrumente de monitorizare formativă a dezvoltării socio-emoționale a preșcolarilor.

Bibliografie

Blancy, C., McKinnon, R. & Daneri, P. (2018). Effect of the Tools of the Mind Kindergarten Program on children’s social and emotional development.

Kochanska, G. (2003). Emotional development in children with different attachment histories: The first three years. Child Development.

Cosma, D. M. (2014). Rolul activităților din grădiniță în dezvoltarea abilităților emoționale și sociale la preșcolari. [Lucrare de disertație].