Toate articolele din categoria: Studiu de specialitate
Evaluarea stării de bine, nivelului de stres și oboselii profesionale în rândul cadrelor didactice (Studiu)
Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu de specialitate privind starea de bine, nivelul de stres și oboseala profesională în rândul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. Datele au fost culese printr-un chestionar structurat, aplicat prin Google Forms, cu 22 de itemi cuantificabili și deschiși. Au răspuns 61–62 de cadre didactice, în majoritate femei, cu vechime de peste 20 de ani în sistem. Rezultatele indică o discrepanță între resursele vocaționale și relaționale ale profesorilor, în special relațiile pozitive cu elevii, și presiunea generată de problemele administrative, de termene și de volumul de muncă. Articolul reliefează, de asemenea, creșterea percepută a oboselii în ultimii ani și dificultatea detașării de problemele profesionale în timpul liber. Sunt prezentate și măsurile propuse de respondenți: reducerea birocrației, echilibrarea normei didactice, suport specializat pentru gestionarea colectivelor de elevi și recunoaștere instituțională. Studiul oferă un punct de plecare pentru strategii de sprijin la nivelul școlii, cu implicații pentru calitatea predării și a învățării.
Lectura refuzată și laboratorul de literație: strategii de depășire a blocajelor de receptare la gimnaziu. O analiză a 36 de ore de activitate documentată în spațiul CDI
Articolul analizează experiența documentată pe parcursul a 36 de ore de activitate remedială și non-formală desfășurată în spațiul bibliotecii școlare/CDI cu grupe de elevi din clasele V–VII aflați în risc de abandon școlar. Lucrarea chestionează mitul conform căruia fluiditatea sau viteza de citire reprezintă unicul criteriu de succes în literație, demonstrând că adevărata barieră rezidă în blocajele de înțelegere inferențială și în anxietatea față de evaluare. Sunt prezentate date calitative privind impactul tehnicilor de lectură ghidată (Studiu de caz: „Cartea fără copertă”) și utilizarea designului modular al spațiului în deblocarea interesului pentru lectură.
Articol integral →Inteligența artificială generativă în orele de Informatică și TIC – oportunități, provocări și exemple de bune practici
Inteligența artificială generativă reprezintă una dintre cele mai importante inovații tehnologice care influențează educația contemporană. Aplicațiile bazate pe modele lingvistice de mari dimensiuni oferă profesorilor și elevilor posibilitatea de a personaliza procesul de învățare, de a genera rapid resurse educaționale și de a primi feedback imediat. În același timp, utilizarea acestor instrumente impune dezvoltarea gândirii critice, verificarea informațiilor și respectarea principiilor utilizării etice a tehnologiei.
Articolul prezintă modalități de integrare a inteligenței artificiale generative în orele de Informatică și TIC din învățământul gimnazial, valorificând experiența didactică acumulată în activitatea curentă și în cadrul opționalului Exploratori în lumea digitală. Sunt analizate exemple de activități didactice, scenarii de învățare și modalități prin care inteligența artificială poate deveni un instrument pentru dezvoltarea competențelor digitale și a gândirii algoritmice. De asemenea, este propus un studiu de caz care poate fi adaptat în practica școlară și completat cu rezultate obținute în urma aplicării unui chestionar și a unei fișe de observație.
Strategii didactice interactive de stimulare a exprimării orale la ciclul primar (Studiu)
Exprimarea orală reprezintă una dintre achizițiile fundamentale ale școlarității mici, deoarece susține atât participarea elevului la activitățile de învățare, cât și construirea relațiilor cu ceilalți. În ciclul primar, copilul trece treptat de la comunicarea spontană, puternic dependentă de experiența personală, la o comunicare organizată, adecvată situației, interlocutorului și scopului. În acest proces, școala are responsabilitatea de a crea contexte în care elevul să poată vorbi, asculta, formula întrebări, argumenta, povesti și negocia sensuri.
Tema studiului este relevantă pentru practica educațională deoarece exprimarea orală nu se dezvoltă suficient prin simpla solicitare de a răspunde la întrebări. Sunt necesare strategii didactice care să transforme elevul din receptor al mesajului în participant activ la construcția comunicării. Strategiile interactive oferă tocmai aceste contexte: elevii lucrează în perechi și grupuri, își asumă roluri, rezolvă situații-problemă, povestesc, argumentează și își ajustează discursul prin feedback.
„La ce îmi folosește matematica?” – percepțiile elevilor de liceu asupra utilității disciplinei (Studiu)
Prezentul studiu investighează percepțiile elevilor de liceu cu privire la utilitatea matematicii în viața cotidiană și la relevanța sa pentru traseul profesional. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 100 de elevi din clasele IX–XII ai unui liceu teoretic, provenind de la profilul real (Științe ale naturii) și profilul uman (Filologie), și a utilizat un design cantitativ și calitativ bazat pe un chestionar online. Rezultatele indică o atitudine preponderent moderată față de matematică: circa 43% dintre respondenți se situează într-o zonă de neutralitate afectivă, iar 70% recunosc importanța disciplinei, fără a-i atribui neapărat un rol esențial. Matematica este asociată cu preponderență unor contexte practice restrânse – gestionarea banilor și cumpărăturile –, în timp ce conexiunea cu alte domenii ale vieții cotidiene rămâne slab reprezentată în conștiința elevilor. La nivel profesional, 60% dintre respondenți anticipează că matematica le va fi utilă în carieră, cea mai frecvent menționată competență dezvoltată prin studiul acestei discipline fiind gândirea logică. Studiul oferă o imagine utilă practicienilor și factorilor de decizie din educație cu privire la decalajul dintre potențialul formativ al matematicii și percepția efectivă a elevilor asupra acestuia.
Articol integral →Studiu de caz privind impactul colaborării grădiniță-familie asupra progresului copilului preșcolar
Parteneriatul dintre grădiniță și familie reprezintă una dintre condițiile fundamentale ale dezvoltării armonioase a copilului preșcolar. În perioada educației timpurii, copilul își formează primele deprinderi de socializare, autonomie și relaționare, iar influențele exercitate de familie și de grădiniță sunt decisive pentru evoluția sa ulterioară. Prezentul articol își propune să evidențieze importanța colaborării dintre educatoare și părinți prin analiza unui studiu de caz realizat într-o grupă mijlocie din mediul rural. Cercetarea urmărește traseul unui copil de cinci ani care manifesta dificultăți de integrare socială și autonomie redusă, ilustrând modul în care un plan de intervenție elaborat în parteneriat cu familia a contribuit la progresul său. Rezultatele obținute demonstrează că implicarea activă a familiei și comunicarea constantă cu cadrul didactic au contribuit la îmbunătățirea semnificativă a comportamentului social, a autonomiei și a încrederii în sine a copilului.
Articol integral →Valențele psihopedagogice ale asistenței de sprijin în integrarea școlară și socială a elevilor cu CES (Studiu)
Educația incluzivă reprezintă o paradigmă modernă ce provoacă instituțiile de învățământ preuniversitar de masă la o reevaluare și valorificare strategică a resurselor disponibile, cu precădere a celor umane, în scopul facilitării accesului și participării echitabile la actul educațional pentru toți subiecții comunității locale. Demersul investigativ de față își propune să analizeze comparativ eficiența intervenției profesorului itinerant și de sprijin în diminuarea disparităților cognitive și adaptative. Cercetarea vizează, pe de o parte, elevii cu cerințe educative speciale (CES) integrați în școli incluzive care beneficiază de curriculum adaptat și suport specializat și, pe de altă parte, elevii cu CES din unități școlare lipsite de asistența unui profesor de sprijin.
Articol integral →Demotivarea școlară la elevii de etnie rromă din mediul rural românesc: cauze, consecințe și direcții de intervenție
Abandonul școlar în rândul copiilor rromi din România reprezintă una dintre cele mai persistente și complexe provocări cu care se confruntă sistemul educațional național. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS, 2020), rata de cuprindere școlară în rândul populației de etnie rromi este semnificativ mai scăzută decât media națională, iar diferența devine și mai accentuată în mediul rural, unde accesul la servicii educaționale este limitat și resursele școlilor sunt reduse.
Articol integral →Studiu de caz privind dezvoltarea potențialului creativ într-o grupă combinată din mediul rural
Prezentul articol descrie un studiu de caz desfășurat pe parcursul a șase săptămâni într-o grupă combinată de grădiniță din mediul rural, cu un grup de 12 copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Pornind de la premisa că jocul, exprimarea artistică și cooperarea reprezintă principalele resurse ale dezvoltării creativității în perioada preșcolară, studiul a urmărit identificarea modalităților prin care activitățile interactive contribuie la stimularea imaginației, a comunicării și a încrederii în sine. Metodele utilizate au inclus observația sistematică, povestirea creativă, activitățile artistico-plastice și jocul didactic. Rezultatele au evidențiat o participare mai activă a copiilor, o exprimare verbală mai bogată și o creștere a cooperării, inclusiv la copiii cu tendințe de retragere. Studiul confirmă că mediul educațional pozitiv și metodele centrate pe copil favorizează semnificativ dezvoltarea potențialului creativ în contextul grupei combinate din mediul rural.
Articol integral →Integrarea inteligenței emoționale în activitatea didactică (Studiu)
Competenţa emoţională este un ansamblul de capacităţi ce permit gestionarea/ canalizarea adecvată a energiei emoţionale, integrarea de succes în orice mediu social şi crearea unei cariere de rezonanţă. Eficienţa personală şi profesională pot fi obţinute prin dezvoltarea unor competenţe emoţionale specifice profesiunii didactice. În activitatea educațională, cadrele didactice trebuie să dețină abilități de comunicare extrem de bine dezvoltate, empatie, viziune, să își motiveze elevii și partenerii educaționali. Inteligența emoțională este factorul primordial care contribuie la realizarea unei activități de calitate, o comunicare pe orizontală, eficientă, care să reușească să inspire și motiveze ceilalți actanți educaționali.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei