Evaluarea stării de bine, nivelului de stres și oboselii profesionale în rândul cadrelor didactice (Studiu)

Absolventă a Universității din Pitești, Facultatea de Matematică-Informatică, cu următoarele specializări: specializarea Matematică, în anul 2008, cu lucrarea de licență „Forme Dirichlet”, specializarea Informatică, în anul 2009, cu lucrarea de licență „Coduri libere de prefixe”, specializarea Matematică aplicată, în anul 2010, cu lucrarea de disertație „Rezolvarea numerică a sistemelor de ecuații liniare”, specializarea MPSS, în anul 2015, cu lucrarea de disertație „Cuplaje perfecte în grafuri. Exemple”.
În anul 2019, a obținut gradul didactic I cu lucrarea metodico-științifică „Utilizarea principiilor de numărare la rezolvarea problemelor de Matematică în ciclul gimnazial”.

Liceul Ștefan Diaconescu, Potcoava (Olt)

Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu de specialitate privind starea de bine, nivelul de stres și oboseala profesională în rândul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. Datele au fost culese printr-un chestionar structurat, aplicat prin Google Forms, cu 22 de itemi cuantificabili și deschiși. Au răspuns 61–62 de cadre didactice, în majoritate femei, cu vechime de peste 20 de ani în sistem. Rezultatele indică o discrepanță între resursele vocaționale și relaționale ale profesorilor, în special relațiile pozitive cu elevii, și presiunea generată de problemele administrative, de termene și de volumul de muncă. Articolul reliefează, de asemenea, creșterea percepută a oboselii în ultimii ani și dificultatea detașării de problemele profesionale în timpul liber. Sunt prezentate și măsurile propuse de respondenți: reducerea birocrației, echilibrarea normei didactice, suport specializat pentru gestionarea colectivelor de elevi și recunoaștere instituțională. Studiul oferă un punct de plecare pentru strategii de sprijin la nivelul școlii, cu implicații pentru calitatea predării și a învățării.

1. Introducere și context

Prezentul studiu analizează dinamica stării de bine, a stresului ocupațional și a nivelului de extenuare profesională (burnout) în rândul personalului didactic.

Într-un sistem educațional aflat în continuă transformare, analiza factorilor de stres și a elementelor protectoare din mediul școlar devine esențială pentru fundamentarea unor strategii de suport instituțional.

Datele colectate prin intermediul chestionarului evidențiază o discrepanță majoră între nivelul ridicat de vocație și aprecierea interpersonală, pe de o parte, și presiunea birocratică și volumul excesiv de muncă, pe de altă parte.

2. Profilul demografic al eșantionului

Grupul de respondenți (N = 61–62) conturează profilul unui corp profesoral cu o vastă experiență, puternic feminizat și predispus, prin prisma structurii de vârstă, la provocări de adaptare și rezistență pe termen lung:

  • Distribuția pe genuri: O majoritate covârșitoare este reprezentată de genul feminin (93,4%), reflectând structura demografică tradițională a sistemului de învățământ preuniversitar. Genul masculin reprezintă doar 6,6%.
  • Structura de vârstă: Peste jumătate dintre profesori au vârsta de peste 50 de ani (53,2%), urmați de segmentul 41–50 de ani (37,1%). Doar 9,7% se încadrează în intervalele de vârstă mai tinere, ceea ce indică un fenomen accentuat de îmbătrânire a personalului didactic.
  • Vechimea în învățământ: Corelat cu structura de vârstă, 73,8% dintre respondenți au o vechime de peste 20 de ani în sistem, 19,7% au între 11 și 20 de ani, iar cadrele didactice la început de drum (sub 5 ani vechime) însumează doar 6,6%.
  • Nivelul de predare: Distribuția este echilibrată între învățământul liceal (39,3%), învățământul primar (26,2%) și cel gimnazial (24,6%), învățământul preșcolar acumulând 9,8%.

3. Analiza stării de bine profesionale

Indicatorii dedicați stării de bine evidențiază o puternică ancorare vocațională și relații interpersonale pozitive în interiorul comunității școlare. Profesorii manifestă o motivație intrinsecă solidă și beneficiază de un climat colectiv funcțional.

Centralizarea răspunsurilor pentru evaluarea stării de bine (pe o scală de la 1 la 5, unde 5 reprezintă acordul total):

Item 1 2 3 4 5
Mă simt motivat(ă) în activitatea didactică 6,5% 0% 29,0% 38,7% 25,8%
Relațiile cu elevii sunt pozitive 0% 1,6% 1,6% 46,8% 50,0%
Mă simt apreciat(ă) pentru munca depusă 3,2% 8,1% 38,7% 32,3% 17,7%
Simt sprijin din partea colegilor și conducerii 8,1% 14,5% 29,0% 29,0% 19,4%

Concluzie parțială: Pilonul cel mai puternic al stării de bine este reprezentat de relația cu elevii, unde 96,8% dintre respondenți au oferit calificative de 4 și 5 (acord și acord total).

Totuși, percepția privind aprecierea muncii și sprijinul din partea conducerii prezintă rețineri, acumulând ponderi semnificative în zona neutră (nota 3), fapt ce sugerează nevoia unei validări instituționale mai explicite.

4. Evaluarea nivelului de stres și a factorilor declanșatori

Spre deosebire de starea de bine, secțiunea dedicată stresului evidențiază o presiune critică asupra cadrelor didactice. Analiza itemilor plasează majoritatea răspunsurilor în zona superioară a scalei (calificative de 4 și 5):

Item 1 2 3 4 5
Volumul de muncă mă solicită excesiv 1,6% 1,6% 19,4% 33,9% 43,5%
Simt frecvent presiune legată de termene/responsabilități 3,2% 4,8% 16,1% 29,0% 46,8%
Problemele administrative îmi cresc nivelul de stres 1,6% 3,2% 19,4% 27,4% 48,4%
Gestionarea comportamentului elevilor este stresantă 1,6% 11,3% 27,4% 29,0% 30,6%
Mă simt copleșit(ă) de sarcinile profesionale 6,5% 14,5% 29,0% 33,9% 16,1%

Analiza factorilor de stres: Problemele administrative reprezintă cel mai sever factor de stres, generând un acord total (nota 5) din partea a 48,4% dintre profesori. Acesta este urmat imediat de presiunea termenelor-limită și a responsabilităților (46,8% acord total) și de volumul general de muncă (43,5% acord total).

Gestionarea comportamentului elevilor este percepută ca fiind moderat sau intens stresantă, fiind distribuită relativ uniform pe axa 3–4–5.

5. Extenuarea profesională (oboseală și burnout)

Efectele cumulate ale stresului se resimt direct în vitalitatea și rezistența psihoemoțională a profesorilor la sfârșitul orelor de program:

  • Epuizarea de la sfârșitul zilei: Un procent critic de 69,4% dintre respondenți declară că se simt epuizați la finalul zilei (35,5% acord, 33,9% acord total). Doar 11,3% manifestă un nivel scăzut de epuizare.
  • Oboseala emoțională: 61,3% dintre profesori simt oboseală emoțională din cauza activității didactice, fenomen asociat direct cu riscul instalării sindromului de burnout.
  • Dificultatea de detașare: Peste jumătate dintre cadrele didactice (53,3%) întâmpină dificultăți majore în a se detașa de problemele de la serviciu în timpul liber, ceea ce afectează calitatea refacerii fizice și psihice.
  • Evoluția istorică a fenomenului: O îngrijorare majoră o constituie dinamica în timp a oboselii: 79% dintre respondenți (nota 4 și 5) afirmă că nivelul lor de oboseală a crescut considerabil în ultimii ani, indicând o degradare progresivă a stării de bine.

6. Analiza calitativă a propunerilor și recomandări

Răspunsurile la întrebările deschise evidențiază în mod consensual aceleași surse de vulnerabilitate și oferă direcții clare de acțiune menite să îmbunătățească starea de bine din sistemul de predare.

Principalele măsuri identificate și propuse de cadrele didactice:

  • Reducerea drastică a birocrației: Diminuarea volumului de documente administrative și simplificarea procedurilor de raportare pentru a reda profesorilor timpul necesar proiectării didactice eficiente.
  • Echilibrarea volumului de muncă: Dimensionarea corectă a normelor didactice, reducerea numărului de ore destinate activităților colaterale și respectarea timpului de odihnă prin eliminarea presiunii termenelor nerealiste.
  • Suport specializat pentru gestionarea colectivelor de elevi: Asigurarea asistenței logopedice, prezența profesorilor de sprijin și a consilierilor școlari capabili să intervină în managementul situațiilor dificile sau în lucrul cu elevi cu cerințe educaționale speciale (CES).
  • Solidaritate și recunoaștere instituțională: Îmbunătățirea comunicării din partea conducerii unităților școlare, recunoașterea explicită a eforturilor depuse și stimularea sprijinului colegial ca factor major de protecție împotriva stresului.

Concluzii

Datele studiului conturează un corp profesoral care își găsește sursa principală de echilibru în relația cu elevii și în vocația didactică, dar care resimte tot mai greu presiunea sarcinilor administrative, a termenelor și a volumului de muncă. Pentru predare și învățare, mesajul este că timpul și energia cadrelor didactice sunt resurse pedagogice. Birocrația și suprasolicitarea reduc timpul disponibil pentru proiectarea didactică și pentru lucrul cu elevii, tocmai acolo unde profesorii își regăsesc cea mai mare satisfacție. Prin urmare, protejarea relației profesor–elev și sprijinul acordat în gestionarea colectivelor de elevi, inclusiv a celor cu cerințe educaționale speciale, devin condiții ale unei activități didactice de calitate.

La nivelul unității de învățământ, rezultatele indică nevoia unei comunicări mai clare din partea conducerii, a recunoașterii explicite a efortului depus și a încurajării sprijinului colegial, văzut de respondenți ca factor de protecție. La nivelul sistemului, direcțiile propuse (simplificarea procedurilor de raportare, dimensionarea realistă a normelor didactice, asigurarea resursei de sprijin: logoped, profesor de sprijin, consilier școlar) sugerează că starea de bine a profesorilor poate fi tratată ca prioritate de politică educațională, nu doar ca problemă individuală. Fiind realizat pe un eșantion restrâns, studiul nu permite generalizări, dar oferă repere concrete pentru cercetări viitoare și pentru măsuri de sprijin la nivelul școlii.

 

Cuvinte cheie:
Accesări: 36