Toate articolele din categoria: Managementul clasei
Managementul clasei de elevi din perspectivă normativă. Pedepse și recompense
Dimensiunea normativă joacă un rol însemnat în viața indivizilor și a structurilor sociale, prin urmare este unul dintre factorii care își pune semnificativ amprenta asupra vieții psihologice şi sociale şi care produce modificări importante la nivelul comportamentului copiilor. Recompensele sunt considerate inofensive – nu au cu ce dăuna educaţiei, ci dimpotrivă, stimulează un comportament dezirabil, deci sunt chiar recomandate. Mulţi părinţi, cu bune intenţii, conştientizând răul pe care il fac pedepsele pe timp ȋndelungat, au renunţat la acestea, dar au păstrat recompensele, convinşi fiind că sunt ȋn regulă.
Articol integral →Fenomenul de bullying și de cyberbullying. Strategii de intervenție la nivelul grupului de elevi
Prezentul articol propune o incursiune analitică în microcosmosul relațional al grupului de elevi, investigând mecanismele subtile care guvernează fenomenul de hărțuire în plan fizic și virtual. Depășind viziunea tradițională, adesea limitată la sancționarea izolată a „agresorului” – demers care tratează simptomul, nu cauza – studiul pledează pentru o schimbare de paradigmă către justiția restaurativă. Accentul este translatat strategic de la individ către ecosistemul clasei, urmărind restructurarea arhitecturii socio-afective a colectivului. Sunt explorate modalități concrete de intervenție centrate pe activarea „spectatorului martor”/ „bystander intervention”, transformând majoritatea tăcută într-un factor de protecție activ. În paralel, articolul subliniază imperativul alfabetizării emoționale în mediul digital, esențială pentru dezvoltarea unei etici a prezenței online, capabilă să contracareze dezinhibiția toxică specifică spațiului virtual.
Articol integral →Cauzele eșecului școlar și identificarea unor măsuri de prevenire a acestuia de către profesorii de limba și literatura română (Studiu)
Unii elevi sunt implicați, au dorința de a învăța și de a se perfecționa, alții depun un efort pentru a ține pasul, însă există și elevi care pur și simplu renunță mult prea repede deoarece cred că nu vor reuși niciodată să aibă rezultate satisfăcătoare la limba și literatura română. Elevii nu trebuie să renunțe atunci când se confruntă cu dificultăți, ci trebuie învățați să găsească soluții și astfel să remedieze problemele cu care se confruntă. Elevii cu o orientare defetistă tind să atribuie eșecurile unor inadecvări personale. Adesea, aceștia nu prea se așteaptă să aibă reușite și tind să renunțe ușor și să evite provocările. Este recomandat ca ei să facă față frustrărilor și eșecului în mod constructiv, în sensul că trebuie să învețe din fiecare situație, problemă cu care se confruntă.
Articol integral →Când un tată își frământă mâinile și spune „Copilul meu e tot ce am pe acest pământ…”, simți că te prăbușești tu, ca profesor de sprijin, cu toată psihopedagogia ta cu tot
Activitatea profesorilor itineranți și de sprijin nu mai este doar despre copiii cu cerințe educaționale speciale, elevii cu dificultăți de învățare și/ sau copiii cu handicap integrați în învățământul de masă. Rolul de a fi manageri de caz servicii psihoeducaționale, atribuit profesorilor de sprijin prin Ordinul 1985/2016 (ordin comun al Ministerului Educației, Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Familiei și Solidarității Sociale) publicat în Monitorul Oficial al României 1019/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilităţi și/sau cerințe educaționale speciale impune o abordare integrată și complexă asupra contextului situațional în care elevul cu cerințe educaționale speciale își duce viața de zi cu zi. Astfel, profesorul de sprijin este pus în situația de a nu mai fii profesor, ci de a gestiona contexte cotidiene de dezvoltare educațională și psihosocială a elevului beneficiar.
Articol integral →Modalități de atenuare a dificultăților de acomodare școlară prin management didactic optim. Exemple de bune practici
Perioada preșcolară debutează cu grupa mică, unde începutul de an îi găsește atât pe copil și pe părinte, cât și pe cadrul didactic în postura de a se adapta noii etape ce se deschide în fața lor. Grupa mică este la început greu de gestionat, mai ales dacă cei mici veniți la grupă nu au provin dintr-o grupă antepreșcolară, dacă aceștia nu au avut contacte prea multe și variate cu altcineva în afara membrilor apropiați din familie, sau, așa cum se întâmplă în comunitatea unde lucrez eu, copiii trăiesc cu o teamă, o traumă constantă de abandon, ei fiind lăsați, periodic, în grija rudelor.
Articol integral →Împuternicirea elevilor de liceu
Educația reprezintă un pilon important al oricărei societăți, presupunând o transmitere de cunoștințe și formare de priceperi și deprinderi de la o generație la alta, influențând în mod direct dezvoltarea economică, culturală, socială, politică a unei țări. În plus, aceasta implică o învățare formală, manifestată în cadrul școlii, dar și una informală care se realizează în familie, comunitate sau la locul de muncă. Educația înseamnă putere, cheia pentru o societate prosperă, care oferă numeroase oportunități, stimulând creativitatea, inovarea, responsabilitatea. Prin educație de calitate, indivizii se simt împuterniciți, întrucât au acces la cunoștințe și la un context de formare a abilităților necesare pentru piața muncii, iar astfel aceștia devin capabili să ia decizii informate și să aibă un impact pozitiv asupra societății.
Strategii de depășire a concepțiilor și rolurile profesorului în organizarea unei situații de învățare
Cunoștințele anterioare sunt adesea neconcordante cu teoriile științifice și acționează ca factori perturbatori în însușirea noului concept, denaturându-l. În aceste condiții, se impune ca profesorul să aibă simultan în vedere deconstrucția concepțiilor (reprezentărilor) existente și formarea reprezentărilor noi. Însă, unii dintre elevi au nevoie de mai mult timp pentru ca reprezentările lor să evolueze științific (Illeris, 2014). Anumite reprezentări pot fi uşor de depăşit și asta pentru pentru că elevilor le lipseşte o informaţie. Sunt însă și situaţii dificile, în care, chiar dacă informaţia este accesibilă, elevii nu ştiu să opereze cu aceasta, raţionând prin schimbarea punctului de vedere (Bocoș, 2013).
În literatura francofonă sunt prezentate două strategii de depășire a concepțiilor: (1) prin activarea conflictului socio-cognitiv și (2) prin căutarea limitelor concepțiilor. Aceste strategii sunt prezentate și în literatura autohtonă din domeniul pedagogiei (Bocoș, 2013) și din domeniul didacticii (Ciascai, 2001).
Comunicare educațională. Limbajul violent – manifestare deviantă la elevi
Se aud tot mai multe voci care acuză că limbajul generaţiilor de vârstă şcolară pare să se deterioreze şi nu doar în sensul sărăciei de limbaj, ci şi în sensul utilizării limbajului ca mijloc de agresiune. În mediul şcolar actual, de obicei, regulamentele şi programele existente vizează mai ales manifestări ale violenţei fizice, consecinţele acesteia fiind imediat sesizate şi cu un grad mai ridicat de vizibilitate, având, prin urmare, un impact mai puternic. Nu trebuie uitat nici faptul că limbajul violent poate fi un prim pas spre violenţa fizică şi că poate afecta grav echilibrul emoţional al celui agresat, cu atât mai mult cu cât efectele nu sunt uneori perceptibile imediat, ci apar pe termen lung, de multe ori în formă agravată.
Modalități de exprimare a emoțiilor la vârsta preșcolară
În copilărie, emoțiile parcurg o cale progresivă de dezvoltare, transformându-se şi acumulând un conținut mai bogat, dar și forme complexe de manifestare, sub influența condițiilor sociale de viață și de educație pe care copilul le-a experimentat, până la acel moment. Este cunoscut faptul că, un copil poate trece cu uşurinţă de la o stare negativă la una pozitivă şi invers, dacă întâlneşte un factor potrivit, care să declanşeze schimbarea. El poate fi „o furtună” sau „un cer senin” într-un interval scurt de timp, fără să acumuleze resentimente. Emoţiile pe care acesta le resimte sunt exprimate prin cuvinte („ Sunt supărat/ă!”, „ Sunt bucuroasă!”), dar mai ales prin gesturi (încrucişarea braţelor, plecarea capului, lovirea cu picioarele, retragerea sau ridicarea braţelor deasupra capului, în semn de protejare). În procesul educativ este foarte important să urmărim asimilarea de către copil a două aspecte esențiale: înțelegerea reală, la nivelul lui, a unor anumite fapte şi întâmplări din lumea înconjurătoare, la care el poate fi martor şi atitudinea sa corectă față de ele.
Articol integral →Blocaje în comunicare și… cum le putem limita influența
Datorită diversității situațiilor în care poate fi realizat şi a unicității ființei umane, niciun act de comunicare nu este repetabil. Sunt extrem de multe variabile ce influențează atât modul în care este emis un mesaj cât şi modul în care este decodat, înțeles, perceput de receptor. În condițiile în care a scrie şi a vorbi reprezintă în sine acţiuni relativ simple, impedimentul principal al comunicării constă tocmai în înţelegerea corectă a conţinutului transpus prin aceste acțiuni. Oamenii sunt unici şi diferiţi în acelaşi timp, definiţi de experiență, pregătire, caracter, iar diferențele majore de personalitate sunt cele care provoacă această dificultate. Un gest, un cuvânt, o expresie pot fi interpretate în mod diferit, pot căpăta înţelesuri distincte pentru persoane diferite sau pentru aceeași persoană, în momente diferite. Decodarea mesajelor este un proces prin care receptorul face efort pentru a descifra ceea ce transmite emiţătorul. Acest proces poate fi influențat de o multitudine de factori: conceptele vehiculate, gradul de inteligibilitate a discursului emiţătorului pentru receptor, atenţia pe care o acordă receptorul pentru mesajul transmis de emiţător, nevoia pe care o are acesta faţă de informaţia vehiculată în comunicare, canalul prin care se realizează, mediul în care are loc, relaţia dintre cei doi, capacitatea emiţătorului de a-şi adapta discursul la capacitatea de înţelegere a receptorului, influența unor factori perturbatori precum sunete exterioare, zgomote, voce scăzută, folosirea unor concepte/ cuvinte necunoscute pentru receptor, gradul de interes al acestuia pentru actul respectiv etc.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei