Modalități de atenuare a dificultăților de acomodare școlară prin management didactic optim. Exemple de bune practici

Perioada preșcolară debutează cu grupa mică, unde începutul de an îi găsește atât pe copil și pe părinte, cât și pe cadrul didactic în postura de a se adapta noii etape ce se deschide în fața lor. Grupa mică este la început greu de gestionat, mai ales dacă cei mici veniți la grupă nu au provin dintr-o grupă antepreșcolară, dacă aceștia nu au avut contacte prea multe și variate cu altcineva în afara membrilor apropiați din familie, sau, așa cum se întâmplă în comunitatea unde lucrez eu, copiii trăiesc cu o teamă, o traumă constantă de abandon, ei fiind lăsați, periodic, în grija rudelor.

Așadar, iată-ne în prima săptămână de grădiniță, cu grupa mică, ce are un efectiv de douăzeci de copii, fiecare cu un profil psihopedagogic diferit, fiecare o mică ființă cu nevoi și așteptări diferite, un colectiv destul de bogat și variat, pe care educatoarea trebuie să îl ghideze spre formarea unui grup ce are cel mai important ingredient într-o relație umană: factorul încredere.

Noi, adulții, suntem mereu foarte atenți și selectivi în a acorda încrederea noastră celor din jur – suntem ființe independente și capabile să alegem și să administrăm propriile nevoi și interese. Nu putem spune că un copil de trei ani este capabil de a fi asemenea unui adult, așadar necesitățile sale și felul cum i se va câștiga încrederea țin foarte mult de ideea cadrului didactic de a gestiona situația în care se află, chiar înainte de preluarea grupei mici.

Eu am testat pe propria piele, ca să zic așa, niște practici eficiente de a atenua șocul școlarizării, sau instituționalizării preșcolarilor mici. În primul rând, am hotărât ca înscrierea lor la grupa mică să se realizeze printr-o mică incursiune a mea în comunitate, unde, împreună cu mediatorul școlar (pentru că școala mea este într-o comunitate rromă), petrec vreo câteva ore bune în sat, pe ulița principală – după ce primesc de la evidența populației lista copiilor care pot fi înscriși la grădiniță – întrebând efectiv, dacă acești copii sunt acasă, cerând să îi văd, în curte, apoi luând actele pentru înscriere. Cel mai important moment este cel în care mă prezint și invit copiii micuți, cei ce vor fi la grupa mică, să vină să mă vadă la grădiniță, dacă vor și sunt curioși, chiar de anul de dinaintea celui de așa-zis debut.

Pot spune că cei mici țin minte primele contacte cu mine în comunitate. Sunt chiar copii ce spun până la grupa mare că mai știu când erau ei mici și am fost la ei cerându-le părinților să îi aducă la grădiniță.

De asemenea, pentru o bună trecere peste șocul de început de an, las adulții să stea o vreme cu copiii ce întâmpină dificultăți, îi las pe copii să stea cât doresc – chiar dacă asta înseamnă ca, la început, o săptămână să stea mai puțin decât orele de program – îi încurajez să vină chiar și cu jucării sau cărți, obiecte reconfortante. Cel mai mult sunt atentă la starea lor emoțională – încerc să îi ajut și să le înțeleg și ghidez trăirile și stările.

Pentru a le câștiga copiilor încrederea, le acord timp. Nu le voi invada spațiul personal, îi las să fie cât mai liberi în a se manifesta vizavi de relația cu mine și, când zic liberi, mă refer la posibilitatea de a fi reci și distanți, chiar puțin implicați în ceea ce privește contactul cu mine, dar voi muta mereu accentul pe construirea de relații de prietenie cu colegii sau pe consolidarea relațiilor deja existente. Copiii din această comunitate pot avea o relație deja solidă de joc și prietenie cu alți copii din grupă, datorită locuirii în proximitate a unora cu ceilalți.

Sprijin și încurajez comunicarea, ajut unde sunt dificultăți și copilul se face greu înțeles. La început, urmărim un scenariu didactic adaptiv, vizând mai mult echilibrarea emoțională a celor mici, smulși oarecum din familia lor, aduși în mediul nou – deci exersăm mai mult reguli de a te proteja de pericole, reguli de a conviețui și reguli de a reuși să manevrezi cărți, jucării și materiale.

Deși toate începuturile au părți dificile, pot spune că la grupa mică, în ciuda provocărilor de toate felurile, a consumului energetic imens al educatoarei, satisfacțiile reușitelor ce se adaugă zilnic, sunt ca niște guri mari de oxigen, iar faptul că reușești să stabilești niște relații solide cu cei mici este minunat.

Mai departe, voi enumera zece sfaturi pe care le-am extras din propria experiență vizavi de adaptarea celor mici la grădiniță:

1. Încă de la început să fii consecvent, fiecare lucru pe care-l vei prezenta într-o anumită formă, trebuie să se continue pe aceeași linie, fără schimbări bulversante.

2. Copiii funcționează foarte bine pe bază de rutine și pe program zilnic, denumește-le fiecare etapă, explică-le ce facem, cum și de ce.

3. Pune accentul întotdeauna pe trăirile afective echilibrate, în relație cu alții, cu sine sau cu jucăriile, obiectele și mediul  educațional.

4. Urmărește, cât poți, fiecare copil, evită clișeele și etichetele, fiecare tipar este unic, e ceva ce trebuie descoperit în timp, niciun copil nu e avantajat dacă îl vom încadra după două-trei interacțiuni într-o anumită tipologie; folosește tipologiile ca aliații tăi în a sesiza și a crea echilibru între nevoile copilului și capacitatea ta de a le soluționa, așa încât să nu dezavantajezi niciun copil al grupei.

5. Toți copiii au nevoie de timp de adaptare, de flexibilitate și de spațiu.

6. Deși există copii mai adaptați emoțional care este posibil să îți sară în brațe din prima zi, să nu îi uiți pe cei care nu vor să se desprindă din brațele mamei, pe cei care stau singuri cu jucăria într-un spațiu pe care-l vor doar al lor.

7. Nu uita că este dificil ca, la trei ani, să fii pus într-o relație de conviețuire măcar cinci ore pe zi cinci zile pe săptămână, cu alți 19 copii, care fiecare are alte nevoi, fiecare poate se grăbește, merge într-o direcție în care s-ar putea intersecta cu tine, dorește aceeași jucărie, are nevoie de aceeași atenție și mai are câteodată și stare de agitație, de la trezitul de dimineață, care acum este obligatoriu, deși somnul era așa de bun.

8. Acordă-le celor mici libertatea de a alege, de a fi ei înșiși, singurele îngrădiri fiind regulile de siguranță, care nu pot fi încălcate pentru a fi toată lumea bine.

9. Pe lângă copii, construiește relații solide cu adulții, ce îi reprezintă, dăruiește-le timp și răbdare, comunică și împărtășește, stagnări, regrese sau progrese, totul trebuie rezolvat prin cooperare.

10. Ca un ultim punct – trebuie să rămâi pozitiv în atitudine și solid în decizii, urmând interesul superior al grupei, fără a știrbi ceva din individualitățile atât de minunate care îi reprezintă pe fiecare din cei mici, cântă, dansează, inventează cântece, euritmii, jocuri de muzică și mișcare și simte-te bine, cât mai bine după prima lună de grădiniță, se poate spune că s-a spart gheața, ai deja parte de o doză considerabilă de încredere, pentru a porni motoarele spre călătoria fascinantă a grupei mici.

Pot spune că ce te așteaptă an de an la grupă este ca un cadou surpriză – nu poți să știi dinainte ce ai primit, descoperi treptat și poți doar să fii bucuros când, despachetând fiecare părticică din darul minunat, realizezi că da, este o binecuvântare să fii la grupă și să ai parte de mulți ochi mici ce te privesc însoțiți de zâmbete largi sau timide, precum și de fețișoare serioase, dar toți, absolut toți fiind parte din aventură – a ta de a crește profesional, a lor de a deveni ființe umane adulte într-o zi, pentru care baza solidă a acestor primi ani de educație asigură debutul existențial.