Toate articolele din categoria: Educație incluzivă
Intersecționalitatea în predarea limbii și literaturii române – experiențe didactice în cadrul proiectului Erasmus+ „Teaching Across Intersections”
În școala contemporană, elevii vin cu experiențe de viață foarte diferite, cu moduri distincte de a se raporta la învățare și cu identități sociale și culturale variate. În acest context, profesorul are nevoie de situații de învățare care să valorizeze diversitatea și să creeze contexte în care fiecare elev să se simtă implicat și ascultat.
Intersecționalitatea oferă un cadru util pentru înțelegerea acestei diversități, explicând modul în care identitatea unei persoane este influențată simultan de factori precum genul, vârsta, mediul social, cultura sau diverse vulnerabilități. În cadrul proiectului Erasmus+ „Teaching Across Intersections” (2022–2025), această perspectivă a fost valorificată prin activități educaționale care pun accent pe incluziune, participare activă și reflecție critică.
Valențele psihopedagogice ale asistenței de sprijin în integrarea școlară și socială a elevilor cu CES (Studiu)
Educația incluzivă reprezintă o paradigmă modernă ce provoacă instituțiile de învățământ preuniversitar de masă la o reevaluare și valorificare strategică a resurselor disponibile, cu precădere a celor umane, în scopul facilitării accesului și participării echitabile la actul educațional pentru toți subiecții comunității locale. Demersul investigativ de față își propune să analizeze comparativ eficiența intervenției profesorului itinerant și de sprijin în diminuarea disparităților cognitive și adaptative. Cercetarea vizează, pe de o parte, elevii cu cerințe educative speciale (CES) integrați în școli incluzive care beneficiază de curriculum adaptat și suport specializat și, pe de altă parte, elevii cu CES din unități școlare lipsite de asistența unui profesor de sprijin.
Articol integral →Demotivarea școlară la elevii de etnie rromă din mediul rural românesc: cauze, consecințe și direcții de intervenție
Abandonul școlar în rândul copiilor rromi din România reprezintă una dintre cele mai persistente și complexe provocări cu care se confruntă sistemul educațional național. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS, 2020), rata de cuprindere școlară în rândul populației de etnie rromi este semnificativ mai scăzută decât media națională, iar diferența devine și mai accentuată în mediul rural, unde accesul la servicii educaționale este limitat și resursele școlilor sunt reduse.
Articol integral →Cauzele eșecului școlar și identificarea unor măsuri de prevenire a acestuia de către profesorii de limba și literatura română (Studiu)
Unii elevi sunt implicați, au dorința de a învăța și de a se perfecționa, alții depun un efort pentru a ține pasul, însă există și elevi care pur și simplu renunță mult prea repede deoarece cred că nu vor reuși niciodată să aibă rezultate satisfăcătoare la limba și literatura română. Elevii nu trebuie să renunțe atunci când se confruntă cu dificultăți, ci trebuie învățați să găsească soluții și astfel să remedieze problemele cu care se confruntă. Elevii cu o orientare defetistă tind să atribuie eșecurile unor inadecvări personale. Adesea, aceștia nu prea se așteaptă să aibă reușite și tind să renunțe ușor și să evite provocările. Este recomandat ca ei să facă față frustrărilor și eșecului în mod constructiv, în sensul că trebuie să învețe din fiecare situație, problemă cu care se confruntă.
Articol integral →Modalități de atenuare a dificultăților de acomodare școlară prin management didactic optim. Exemple de bune practici
Perioada preșcolară debutează cu grupa mică, unde începutul de an îi găsește atât pe copil și pe părinte, cât și pe cadrul didactic în postura de a se adapta noii etape ce se deschide în fața lor. Grupa mică este la început greu de gestionat, mai ales dacă cei mici veniți la grupă nu au provin dintr-o grupă antepreșcolară, dacă aceștia nu au avut contacte prea multe și variate cu altcineva în afara membrilor apropiați din familie, sau, așa cum se întâmplă în comunitatea unde lucrez eu, copiii trăiesc cu o teamă, o traumă constantă de abandon, ei fiind lăsați, periodic, în grija rudelor.
Articol integral →Mobilitățile Erasmus+, oportunități de dezvoltare pentru elevii cu nevoi speciale într-un cadru educațional incluziv internațional
Programul Erasmus+ oferă un cadru valoros de dezvoltare pentru elevii cu nevoi educaționale speciale, contribuind semnificativ la formarea competențelor acestora într-un context educațional internațional și profund incluziv. Principalul obiectiv al acestor mobilități este de a asigura accesul echitabil la educație, experiențe interculturale și formare profesională pentru elevii care, din cauza dizabilităților sau altor dificultăți, întâmpină bariere în participarea la programe educaționale convenționale. În acest context, Erasmus+ vizează promovarea incluziunii sociale, reducerea inegalităților educaționale și îmbunătățirea perspectivelor de integrare profesională pentru acești elevi.
Articol integral →Răspunsul la Intervenție: modelul educațional care poate reduce eșecul școlar în România
Acest articol analizează critica modelul actual de sprijin educațional din România, implementat prin Legea învățământului preuniversitar 198/2023, și propune adoptarea modelului RTI (Response to Intervention) ca alternativă viabilă pentru reducerea eșecului școlar. Prin comparația cu implementarea RTI din Finlanda și SUA, se demonstrează că modelul românesc actual transformă o abordare inițial flexibilă și nebirocratică într-o „caricatură ultra-birocratică și centralizată”. RTI propune o intervenție pe trei niveluri (universal, țintit, intensiv) care permite sprijinul timpuriu al elevilor cu dificultăți fără necesitatea diagnosticării formale sau a etichetării CES, deci fără a-i stigmatiza. Studiul evidențiază principalele diferențe între modelul finlandez și cel românesc, subliniind că implementarea autentică a RTI în România necesită transformări profunde: regândirea cadrului legal, formarea profesorilor, flexibilitate curriculară reală și schimbarea mentalităților. Concluzia subliniază că România poate construi un sistem educațional proactiv, care sprijină timpuriu elevii în dificultate, transformând școala dintr-un mecanism de selecție într-una cu adevărat incluzivă.
Articol integral →Conceptul de educație incluzivă – integrarea elevilor cu CES în învățământul de masă
O viziune asupra educației incluzive apare la Conferința de la Salamanca din 1994: „educația incluzivă încorporează principiile universal valabile ale unei pedagogii sănătoase, centrate pe copii. Din aplicarea acestor principii beneficiază toți copiii dintr-o comunitate școlară. Această pedagogie pleacă de la premisa că diferențele dintre oameni sunt normale, că învățământul trebuie să se adapteze la aceste diferențe și la cerințele specifice care derivă din ele.”
Articol integral →Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în educația preșcolară: perspective internaționale, provocări și soluții pentru sistemul românesc
Educația incluzivă reprezintă un deziderat fundamental al sistemelor moderne de învățământ, având la bază principiul că toți copiii, indiferent de particularitățile sau dizabilitățile lor, au dreptul la educație de calitate în mediul obișnuit. Conceptul de incluziune școlară presupune adaptarea școlii la diversitatea nevoilor elevilor, considerând diferențele dintre copii ca fiind normale și valoroase, mai degrabă decât obstacole de depășit. Acest principiu a fost declarant încă din Declarația de la Salamanca (UNESCO, 1994) și întărit de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006), care promovează accesul egal la educație incluzivă. Învățământul preșcolar (educația timpurie, de regulă 3 6 ani) este o etapă crucială în dezvoltarea copilului și oferă oportunități timpurii de socializare și învățare. Integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în grădinițe obișnuite a devenit o temă tot mai importantă atât în plan internațional, cât și în România.
Articol integral →Evaluarea și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor
Verbul „a învăța” este adesea asociat cu școala, însă procesul de cunoaștere începe încă de la naștere și continuă pe tot parcursul vieții. În acest context, învățarea devine un parteneriat real între cadrul didactic și elev, bazat pe comunicare, adaptabilitate și sprijin constant.
Trăim într-o societate în continuă schimbare, iar școala are misiunea de a oferi fiecărui copil șansa de a-și construi un viitor. Evaluarea și dezvoltarea socio-emoțională reprezintă o componentă fundamentală a procesului educațional, esențială pentru toți copiii, indiferent de mediul școlar sau social în care aceștia se află. Dezvoltarea socio-emoțională, susținută încă de la vârste fragede, alături de cea cognitivă, asigură o formare completă și armonioasă a personalității copilului.
Ministerul Educaţiei