Cauzele eșecului școlar și identificarea unor măsuri de prevenire a acestuia de către profesorii de limba și literatura română (Studiu)

Unii elevi sunt implicați, au dorința de a învăța și de a se perfecționa, alții depun un efort pentru a ține pasul, însă există și elevi care pur și simplu renunță mult prea repede deoarece cred că nu vor reuși niciodată să aibă rezultate satisfăcătoare la limba și literatura română. Elevii nu trebuie să renunțe atunci când se confruntă cu dificultăți, ci trebuie învățați să găsească soluții și astfel să remedieze problemele cu care se confruntă. Elevii cu o orientare defetistă tind să atribuie eșecurile unor inadecvări personale. Adesea, aceștia nu prea se așteaptă să aibă reușite și tind să renunțe ușor și să evite provocările. Este recomandat ca ei să facă față frustrărilor și eșecului în mod constructiv, în sensul că trebuie să învețe din fiecare situație, problemă cu care se confruntă.

Analiza teoretică a temei

Eșecurile școlare au cauze diverse: unele vizează elevul, altele școala, familia sau factorii generali specifici educației. Factori care au ponderea cea mai mare sunt cei care vizează elevii.

În ceea ce privește cauzele ce țin de elev, pot fi menționate bolile organice, deficiențele fizice sau senzoriale, anumiți factori psihologici individuali. Unele malformații corporale sau deficiențe senzoriale pot da naștere unor complexe de inferioritate sau inhibiții ce pot genera o diminuare a potențialului intelectual sau diminuarea energiei psiho-nervoase. Atunci când nu se simt susținuți afectiv de către cei din jur, unii elevi devin suspicioși sau timorați în context școlar, așa că evită activitățile de grup, considerând că nu sunt doriți de către colegi. În astfel de cazuri, crizele de plâns, episoadele de agitație sau agresivitate verbală vor fi tot mai frecvente, iar tendința de izolare se va accentua.

Printre factorii psihologici individuali de origine endogenă care provoacă eșecul școlar pot fi menționați: deficiența mentală, tulburările din spectrul autist, hiperexcitabilitatea. Procesul de integrare și incluziune în care acești elevi cu dificultăți de învățare petrec câteva ore pe zi în clase este menit să-i pregătească pentru participarea la viața socială. Copiii cu dificultăți de învățare moderate tind să se descurce cât mai bine când li se oferă susținerea și instruirea suplimentară de care au nevoie. În asfel de cazuri, profesorii trebuie să apeleze la învățarea prin colaborare și activitățile de învățare de la colegi pentru a promova acceptarea lor.

Specificul activității didactice cu aceste categorii de elevi obligă profesorul la o reconsiderare a strategiilor didactice, din perspectiva practicării unor metode eficiente care să determine realizarea sarcinilor de învățare în clasă. Se va asigura accesibilitatea cunoștințelor, prin claritate, coeziunea prezentării acestora, simplitatea sarcinilor de învățare, cu accent pe obiectivele urmărite.

Deficiența mentală presupune o diminuare a funcțiilor congnitive, ceea ce duce la reducerea semnificativă a competenței sociale a elevului, care va face față cu dificultate cerințelor vieții cotidiene. Copiii cu tulburări din spectrul autist se caracterizează printr-o profundă interiorizare a ideilor și a sentimentelor proprii, gândire necritică, activități stereotipe, reacții bizare. Hiperexcitabilitatea este cea care provoacă adesea crize de impulsivitate și, uneori, chiar reacții de abandon școlar. Copiii hiperemotivi au tendința de a reacționa intens și disproporționat la unele evenimente curente. Excitabilitatea crescută îi determină pe unii elevi să fie irascibili și să acorde unor situații școlare valențe afective exagerate. În situații de conflict și de frustrare severe, acești elevi sunt predispuși la anumite stări depresive sau de șoc, care îi vor dezorganiza sau inhiba sub raport intelectual și volițional. Astfel de copii pot dezvolta o stare de insecuritate, anxietate atunci când părinții exercită o autoritate agasantă sau agresivă, care descurajează nevoia lor de comunicare sinceră cu părinții.

Factorii școlari care pot determina apariția insuccesului școlar sunt: rigiditatea ritmurilor de învățare, diferențele semnificative existente între profesori în ceea ce privește nivelul exigenței, abordările educative de tip exclusiv frontal ce presupun ignorarea particularităților psihologice individuale, numărul mare de elevi dintr-o clasă, eterogenitatea clasei de elevi, stilurile didactice deficitare, organizarea și funcționarea deficitară a zilei de școală.

Activitatea de înlăturare a eșecului școlar este mai dificilă decât cea de prevenire și constă în elaborarea unor strategii de abordare diferențiată și individualizată a elevilor care se confruntă cu eșecul școlar. Pentru a fi puse în aplicare aceste strategii, este recomandat ca particularitățile psihologice individuale ale elevilor să fie foarte bine cunoscute, pentru a fi identificate acele aspecte psihologice care permit realizarea unor dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăți școlare. Procesul de predare-învățare diferențiat se poate face ținând cont de ritmul intelectual al elevilor și abilitățile comunicaționale, stilul de lucru al acestora, rezistența la efortul de durată, nevoile lor cognitive.

În cazul elevilor predispuși la eșec școlar, un rol important îl au succesele și recompensele deoarece dezvoltă inițiativele acestora și le sporesc încrederea în propriile posibilități. Este important ca profesorul să dozeze dificultățile sarcinilor propuse elevilor, astfel încât aceștia să fie dispuși să le abordeze fără teamă.

De regulă, succesul școlar are o pronunțată dimensiune intelectuală și motivațională, acesta neputând fi obținut de către elevii care nu și-au dezvoltat judecata critică, nu au curiozitatea de a cerceta, de a afla detalii noi. Elevii dezinteresați de aspecte noi, cu o atitudine pasivă nu dispun de acele premise psihologice ce alcătuiesc baza activității intelectuale de învățare. În cazul copiilor cu nereușite școlare, este periculos și fenomenul suprasocilitării întrucât generează stări subiective penibile, specifice oboselii cronice. Aceștia trebuie să organizeze cât mai eficient timpul zilnic de lucru, să adapteze ritmul de muncă intelectuală, să alterneze activitățile abstracte cu cele recreative.

Limba și literatura română este o disciplină de învățământ ce are un rol important în contextul general al instruirii elevilor. Planificarea activității la acestă disciplină trebuie să aibă la bază anumite obiective specifice care să vizeze anumite măsuri ce se impun a fi luate în vederea însușirii cunoștințelor de bază. În acest context, al eșecului școlar, conceperea desfășurării lecției este indicat să aibă în vedere implicarea elevilor ce se confruntă cu dificultăți de învățare, care trebuie să fie permanent încurajați.

Profesorii de limba și literatura română (și nu numai) trebuie să adapteze conținutul la capacitățile intelectuale, emoționale, afective, niveului de educație, interesele elevilor din clasele la care predau. În general, este indicat ca profesorii de limba și literatura română:

• să asigure o atmosferă de lucru propice asimilării informațiilor;
• să informeze elevii asupra fenomenului literar românesc și universal;
• să utilizeze metode activ-participative;
• să esențializeze conținutul care ar trebui însușit de către elevi;
• să adapteze metodele la cerințele didactice ale instuirii elevilor;
• să dezvolte interesul pentru spectacolele de teatru, cu scopul lărgirii posibilităților de educație.

Reușita învățării depinde, într-o oarecare măsură, de ingeniozitatea cu care profesorul de limba și literatura română știe să concentreze pe parcursul activității întreaga capacitate de efort a elevilor. Acesta trebuie să capteze atenția elevilor și să determine dorința acestora de a asimila cunoștințele predate. Calitatea prezentării conținuturilor și a sarcinilor de învățare influențează procesul instructiv-educativ. Profesorii de română pot ajuta elevi să asimileze mai ușor cunoștințele prin confecționarea unor materiale didactice precum hărți literare, scheme, tabele sinoptice etc. Se recomandă, de asemenea, dialogul permanent, sugestiile și îndemnurile care-i pot ajuta pe elevi să nu renunțe atunci când se confruntă cu dificultăți.

Eșecul școlar poate fi prevenit printr-o serie de măsuri cu caracter general precum: asigurarea unor resurse materiale și umane corespunzătoare unui învățământ eficient, dotarea școlilor cu echipamente moderne, programe școlare adecvate, asigurarea unui climat școlar stimulator, stabilirea unui parteneriat între școală și familie, asigurarea în familie a unui cadru cultural adecvat, proiectarea unor acțiuni eficiente de orientare școlar-profesională. În planul instruirii, diferențele dintre elevi, oricât de variate ca natură și de mari ca număr, se exprimă prin comportamente instrucționale coerente și controlabile.

Problema asigurării reușitei școlare a elevilor devine mai ales o problemă de intensificare a ritmului învățării elevilor cu ritm scăzut de învățare, de corectare a erorilor și a lacunelor intrucționale anterioare și de prevenire a erorilor noi. Pedagogia modernă presupune străduiță din partea tuturor cadrelor didactice de a determina eficacitatea generală a instruirii, de a proiecta și desfășura procesul de învățământ astfel încât elevii să evolueze.

Concluzie

În vederea prevenirii eșecului școlar, se recomandă ca profesorii de limba și literatură română să aibă în vedere următoarele măsuri:

• Luarea în considerare a particularităților individuale ale elevilor și adaptarea conținutului în cazul elevilor care e confruntă cu dificultăți de învățare;
• Esențializarea cunoștințelor care ar trebui să fie însușite de elevi predispuși la eșec școlar;
• Asigurarea unui climat de interes, de motivație;
• Analiza săptămânală sau lunară a randamentului școlar, urmată de stabilirea unor măsuri care să ducă la prevenirea eșecului și la îmbunătățirea situației elevilor, diminuarea sau chiar eliminarea eșecului școlar;
• Realizarea unor activități didactice diferențiate;
• Dirijarea discretă a lecturii;
• Diminuarea prelegerilor sau înlocuirea acestora cu dezbaterile, care vor da lecțiilor un caracter activ, participative, atractiv;
• Realizarea unor meditații suplimentare cu elevii predispuși la eșec școlar.

Bibliografie

Bărboi, C., Ionescu, C., Lăzărescu, G. Negreț, I. (1983). Metodica predării limbii și literaturii române în liceu, București: Didactică și Pedagogică
Cosmovici, A., Iacob, L. (2005). Psihologie școlară, Iași: Polirom
Harwood, R., Miller, S., Vasta, R. (2010). Psihologia copilului, Iași: Polirom
Joiţa, E. (1998). Eficienţa instruirii, București: Didactică şi Pedagogică R.A.
Parfene, C. (1999). Metodica studierii limbii şi literaturii în şcoală, Iași: Polirom
Postelnicu, C. (2002). Fundamente ale didacticii școlare, București: Aramis Print srl