Strategii de depășire a concepțiilor și rolurile profesorului în organizarea unei situații de învățare

Cunoștințele anterioare sunt adesea neconcordante cu teoriile științifice și acționează ca factori perturbatori în însușirea noului concept, denaturându-l. În aceste condiții, se impune ca profesorul să aibă simultan în vedere deconstrucția concepțiilor (reprezentărilor) existente și formarea reprezentărilor noi. Însă, unii dintre elevi au nevoie de mai mult timp pentru ca reprezentările lor să evolueze științific (Illeris, 2014). Anumite reprezentări pot fi uşor de depăşit și asta pentru pentru că elevilor le lipseşte o informaţie. Sunt însă și situaţii dificile, în care, chiar dacă informaţia este accesibilă, elevii nu ştiu să opereze cu aceasta, raţionând prin schimbarea punctului de vedere (Bocoș, 2013).
În literatura francofonă sunt prezentate două strategii de depășire a concepțiilor: (1) prin activarea conflictului socio-cognitiv și (2) prin căutarea limitelor concepțiilor. Aceste strategii sunt prezentate și în literatura autohtonă din domeniul pedagogiei (Bocoș, 2013) și din domeniul didacticii (Ciascai, 2001).

Activarea, organizarea și valorificarea unui conflict socio-cognitiv la nivelul clasei de elevi îi permite profesorului să identifice pozițiile elevilor față de noul conținut al învățării, dar și să faciliteze formarea de legături între cunoștințele anterioare și conceptul nou (figura 1):

Referitor la cea de-a doua strategie, profesorul poate apela la organizarea şi valorificarea unui conflict interior, provocând o contradicţie empirică menită a cerceta limitele validităţii ideilor şi reprezentărilor funcţionale într-un cadru limitat, dar şi pentru a înlocui ideile eronate cu modele ştiinţifice adecvate (figura 2):

În încercarea de a transforma concepțiile elevilor, Giordan (1989) precizează rolurile profesorului în organizarea unei situaţii de învăţare. Didacticianul prezintă „Modelul alosteric”, un model fundamentat pe mișcarea raționalistă, ai cărei pionieri sunt Socrate și Platon. Denumirea modelului provine dintr-o sintagmă inspirată din domeniul biochimiei. Procesul de învățare este comparat cu structura și acțiunea specifică a enzimei alosterice, o enzimă vitală pentru viață care își modifică forma și funcția în raport de condițiile de mediu în care se găsește (Giordan, 2009). „Modelul alosteric” se înscrie în paradigma socioconstructivistă și este considerat de către specialiștii din domeniul științelor educației un model relevant pentru practica didactică (Ciascai, 2018).

Întrucât completează modelul constructivist, în cadrul căruia factorii de mediu sunt minimizați, accentul fiind plasat pe capacitățile cognitive, modelul alosteric propune luarea în considerare a învăţării noilor concepte ca pe un proces conflictual, situat în prelungirea cunoștințelor dobândite anterior (Giordan & De Vecchi, 1987).

În învățarea noilor cunoștințe, concepțiile acționează ca o grilă de lectură interpretativă (sunt reținute doar informațiile concordante cu concepția, informațiile contradictorii fiind ignorate). Concepțiile eronate persistă chiar și în situații de învățare multiple, realizate la diferite vârste școlare, generând blocaje în înțelegerea cunoștințelor (Giordan, 2009). Aceste blocaje pot fi depășite prin organizarea unor situații optime de învățare și prin efortul propriu al educabilului (figura 3):

Analiza modelului indică faptul că demersul didactic este centrat pe elev, iar profesorul își asumă roluri noi, relevante în contextul mutațiilor epistemologice referitoare la accesul la cunoaștere și a accesului permanent la resursele tehnologice.

Referințe
Astolfi J.P. & Develay M. (1989). La didactique des sciences. Paris: PUF.
Bocoş, M.-D. (2013). Instruirea interactivă: repere axiologice şi metodologice. Iași: Polirom.
Ciascai, L. (2001). Introducere în didactica ştiinţelor. Didactica disciplinei “Ştiinţe”. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă.
Ciascai, L. (2018). De la Didactică la Didactica științelor. Studii și cercetări. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Giordan, A. (1989). „Vers un modèle didactique d’apprentissage allostérique”. Dans N. Bednarz & C. Garnier (Dir.), Construction des savoirs: obstacles et conflits (pp. 240-257). Montréal: Éditions Agence d’ARC.
Giordan, A (2009). Les conceptions des apprenants. Dans J. Houssaye (Dir.), La pédagogie: une encyclopédie pour aujourd’hui (5ème édition, pp. 259-274). Paris: ESF.
Giordan, A. & De Vecchi, G. (1987). Les origines du savoir. Des conceptions des apprenants aux concepts scientifiques. Neuchatel: Delachaux & Niestlé.
Illeris, K. (2014). Transformative Learning and Identity. Journal of Transformative Education, 12(2), 148-163. doi:10.1177/15413446145