Cum înveți „fără să înveți”, prin timpul liber

Pentru că școala își propune să formeze oameni pentru societate, indiferent de formele și nivelurile lor de calificare, acțiunile întreprinse prin timpul liber vin ca un test, dar și ca o lecție. Vernon Sanders Law  spunea că „experiența este cel mai dur profesor, pentru că întâi îți dă testul și apoi îți spune care era lecția”. Astfel, modul cum alegem să ne petrecem timpul liber contribuie, conștient sau nu, semnificativ la dezvoltarea noastră – o idee care ne îndreaptă cu gândul și spre expresia populară „a avea școala vieții”  așa cum o întâlnim adesea în limbajul comun și pe care, prin programele naționale ale Ministerului Educației o întâlnim acum și în mediul școlar sub denumirea de „școala altfel”.
Dacă programul național „Școala altfel” urmărește să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul preșcolarilor și elevilor, prin activități inițiate și dirijate de către profesor, timpul liber și felul în care alegem să-l petrecem ne aparține. Asta nu înseamnă, că indiferent de ce alegem – plimbări, drumeții, excursii, activități sportive de orice tip, concerte, spectacole și lista este lungă, nu suntem puși în situația de a aplica în cazuri concrete multe dintre cunoștințele și abilitățile dobândite în școală, chiar dacă aceste cunoștințe au fost dobândite într-un cadru formal sau nonformal.

Până la urmă, putem spune că am învățat cu adevărat atunci când în contexte reale, în care viața ne împinge, aplicăm ceea ce știm și găsim soluții la probleme atunci când le întâmpinăm. Altfel spus, prin timpul liber înveți fără să înveți. Și când spunem timp liber, aceasta este o noțiune mult mai plăcută urechii și sufletului, întrucât timpul liber este asociat cu activități recreative care aduc plăcere și satisfacții. Și chiar dacă mai apar și momente neprevăzute, care te pun în fața unor situații inedite, acestea au un impact și mai mare asupra dezvoltării personale contribuind la stima de sine prin încredere, determinare și responsabilitate – calități esențiale pentru succesul personal și profesional.

Și pentru că spuneam anterior că alegerile ne aparțin atunci când decidem felul în care ne petrecem timpul liber, aceste alegeri sunt însă influențate de o serie de factori precum: un hobby, o nevoie, tipul de personalitate a fiecărui individ, setul de valori și convingeri, intervalul de timp alocat, posibilitățile materiale și financiare ș.a.

Într-o lume în care timpul pare că s-a comprimat, în care stresul zilnic acționează constant și sigur, iar lumea digitală ne împinge la sedentarism, timpul liber poate deveni inaccesibil. Iar asta este o capcană periculoasă pe care nu trebuie să o lăsăm să se întâmple.

La nivelul comunității școlare, în calitatea noastră de profesor, formator de „caractere”, avem datoria de a insufla elevilor noștri dragostea pentru frumos, pentru natură, pentru oameni, organizând activități extracurriculare (în timpul liber) care să contribuie la dezvoltarea elevilor noștri a unor abilități și deprinderi cât mai variate, în concordanță cu tipul și specificul activităților propuse. Educația se realizează pe tot parcursul vieții, iar organizarea unor activități extracurriculare proiectate țintit, în funcție de tipul și forma învățării, pe parcursul anilor de școală, nu constituie doar un element esențial în formarea și  dezvoltarea personală și socială a copiilor și elevilor ci și un factor stimulativ, declanșator, catalizator de percepții,  descoperire și evoluție pentru viața lor de tineri și adulți.

Dintre principalele caracteristici ale activităților extracurriculare ce susțin eficiența și randamentul lor în învățare, amintim:

1. Diversitatea activităților – activitățile pot fi extrem de variate, în tematici pluri, trans și interdisciplinare, de la ateliere de arte plastice, muzică, dans, teatru, sport, la cluburi de robotică, fizică-chimie, etc. la excursii, vizite la muzee, case memoriale, palate și castele, ș.a..
2. Atractivitatea contextelor nonformale de învățare – accentul se pune pe învățarea prin experiențe directe, personale și interacțiuni sociale ceea ce elimină presiunea învățării în sala de clasă favorizând astfel explorarea creativității și cunoștințelor individuale dar și colaborarea;
3. Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale – participarea la astfel de activități contribuie semnificativ la dezvoltarea spiritului de echipă, a abilităților de comunicare, a empatiei și a încrederii în sine;
4. Flexibilitate – activitățile propuse pot fi adaptate pentru a răspunde unei palete largi de nevoi și așteptări (educație ecologică, educație rutieră, prim ajutor, voluntariat, etc.) și organizate în timp și spațiu în funcție de relevanță și disponibilități;
5. Promovarea sănătății fizice și mentale – prin activitățile recreative (fără a ne rezuma strict la activități sportive), participanții își mențin sănătatea fizică și se asigură relaxarea și bunăstarea mentală;
6. Comunitate și socializare – prin aceste programe, se oferă cadrul prielnic în care elevii pot interacționa, dezvolta prietenii, colabora și consolida relații, creându-se astfel sentimentul de apartenență la un grup sau o comunitate.

Cât privește tematica activităților ce pot fi propuse și organizate ca activități extracurriculare, aceasta, așa cum am menționat anterior, este una extrem de variată, profesorului revenindu-i sarcina de a identifica și selecta cea mai potrivită alternativă în concordanță cu nevoile și posibilitățile grupului său de elevi. Pot fi organizate tabere școlare pe diferite teme, ateliere de pictură, sculptură, concursuri culinare, cluburi de lectură, excursii educaționale, cursuri de dans, teatru, muzică și sport și multe alte exemple pe care le-am mai menționat deja. Toate acestea se constituie în oportunități de descoperire și dezvoltare personală deoarece elevii iau contact cu viața reală, fac conexiuni cu informațiile deja asimilate, dobândesc noi cunoștințe și, poate cel mai important, își descoperă abilități, pasiuni sau hobby-uri de care poate nu erau conștienți, conturându-se astfel personalitatea și, de ce nu,  poate chiar traseul profesional al viitorului absolvent.

Dar și după terminarea anilor de școală, organizarea timpului liber poate reprezenta un test și o provocare, deoarece valorificarea timpului liber în mod constructiv poate fi o sursă infailibilă pentru evoluția și dezvoltarea personală a fiecăruia, indiferent de vârstă, și totodată, prilej de combatere a comportamentelor compulsive, anxietate sau burnout– fenomene tot mai des întâlnite în secolul vitezei pe care îl traversăm acum.

Pentru exemplificare, o să amintesc o astfel de activitate de  petrecere (ghidată) a timpului liber în natură, activitate de tip drumeție, organizată la Schitul Locurele, de la Lainici, în Parcul Național Defileul Jiului – arie protejată de interes național. Activitatea a fost un bun prilej de a face mișcare în aer liber, întrucât traseul a fost lung (s-au parcurs aprox. 12 km pe jos) de a identifica și recunoaște marcajele traseului montan, a admira peisajele impresionante și de a cunoaște mai în detaliu elementele zonei de potențial turistic natural (Munții Gropul, poienița de mușețel, pădurile de fag, monumentele naturii Sfinxul Lainici și Stâncile Rafailă) dar și antropic (mănăstirea Lainici și Schitul Locurele). S-au prezentat informații în legătură cu importanța ocrotirii naturii și ce putem face fiecare dintre noi pentru a o proteja.

Activitatea s-a dovedit provocatoare, nu doar pentru elevi, ci și pentru profesorii implicați, deoarece majoritatea preferă activități relativ statice, confortabile, unii dintre participanți dorind chiar să renunțe la traseul propus, considerând că este prea lung și obositor. Dar, prin motivații constante și încurajări permanente, am ajuns la destinația propusă și satisfacția a fost peste așteptări – toți participanții declarând în unanimitate, la final, că a fost o activitate foarte frumoasă pe care doresc să o mai repete.

Exemplul dat vine să întărească ideea că deși o acțiune este primită cu reticență sau îndoială, aceasta se poate dovedi ulterior deosebit de plăcută și captivantă… trebuie doar să încerci!

În concluzie, cu implicare și dăruire, cu imaginație și curaj, putem iniția și derula activități de petrecere a timpului liber dintre cele mai atractive și interesante, cu impact asupra formării elevilor noștri sau cel puțin memorabile, bine păstrate în caseta de amintiri.

Bibliografie

1.Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea, Iaşi.

2.Raţă, G. (2007), Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi.