Toate articolele din categoria: A învăța să înveți
Mnemonice vs. fițuici
Elevul contemporan trebuie să facă față unor provocări diverse, supraabundența informațiilor, multitaskingul, lipsa de motivație a învățării, convingerea inutilității memorării unor concepte anacronice, toate conducând către plictiseală, iritare, dezinteres, ce afectează individul dar și colectivitatea, procesul învățării, randamentul, implicând nu rareori eșecul. Există cercetări în domeniul îmbunătățirii și consolidării memoriei, însă cele mai importante sunt tehnicile mnemonice prin care învață cu ușurință date ce trebuie memorate pe de rost. Acestea nu trebuie nicidecum generalizate, ci numai în contextul memorării unor termeni complecși, a căror reținere este esențială și sigură prin apelarea la un mod atractiv, precum în scopul memorării unor date istorice, a unor concepte din terminologie specifică unei discipline, nume de personaje etc.
Articol integral →Rezolvarea de probleme
Problemele, întâlnite în matematica școlară, reprezintă factorul decisiv în învățarea matematicii și calea principală prin care se verifică modul și gradul în care s-au asimilat noțiunile de teorie. Competența elevilor de a rezolva probleme este, de multe ori, criteriul după care sunt selectați la un examen, cum ar fi testele naționale, bacalaureatul, admiterea la facultate. Problemele au un puternic rol informativ, cu ajutorul lor se evidențiază rolul matematicii în viața curentă, respectiv putem avea calcule, măsurări, aplicații în fizică, tehnică, inginerie.
Termenul de problemă nu este clar delimitat și precizat, în limba germană avem „pro-ballein” care înseamnă „înaintea unei bariere”, „obstacol care stă în cale”, ce poate fi interpretat și ca o dificultate teoretică sau practică a cărei rezolvare presupune investigare, tatonare, căutare, pe când în etimologia greacă a cuvântului „problemă” aceasta reprezintă o „provocare” la căutare și descoperirea soluției.
Reguli pentru gestionarea optimă a timpului în învățare
Timpul este una dintre cele mai valoroase resurse pentru omenire, însă adesea nu îl folosim eficient sau nu știm să îl prețuim. Ziua are același număr de ore pentru toată lumea, dar sunt persoane care reușesc să realizeze mai multe sarcini și să aibă și timp liber pentru ei. Acest lucru se întâmplă deoarece știu să își organizeze TIMPUL. În acest articol, am întrunit nouă reguli pentru gestionarea optimă a timpului în învățare, gândite ca sfaturi de urmat de către elevi. Deoarece emoțiile și învățarea sunt inseparabile, am punctat și câteva sfaturi pentru a-i ajuta pe elevi în gestionarea unor aspecte care țin de inteligența emoțională.
Articol integral →Competența de a învăța să înveți utilizând gadgeturile vremii actuale. Experiențe didactice digitale
Lucrarea prezintă aspecte concrete, din experiența didactică în învățământul primar, de utilizare a instrumentelor, aplicațiilor și platformelor digitale de către elevi, în diverse activități educative, formale și nonformale, dar mai ales în proiecte, inclusiv eTwinning. Sunt prezentate multe modele de bune practici, de realizări de produse digitale, de către elevi și cadrul didactic, în diferite demersuri, precizându-se disciplinele și scopul pentru care au fost create. Întreg conținutul lucrării este centrat pe sublinierea efectelor pozitive ale utilizării gadgeturilor în activități didactice inedite și creative, completând și întregind ideea referitoare la formarea și dezvoltarea competenței de „a învăța să înveți” cu bucurie și de a împărtăși și altora din ceea ce ai acumulat, o tendință a educației globale actuale.
Articol integral →Cartea, ușă între lumi
Experiențele pe care le trăim citind o carte (potrivită vârstei) scot la suprafață sau ne pun în situația unor emoții, cunoștințe pe care nu le putem ignora și atunci ele ne vor influența negreșit pentru mult timp sau pentru totdeauna. „Clubul de lectură” ne prilejuiește cunoașterea și cititul de cărți din literatură română sau universală pentru copii, cărți frumos legate și ilustrate. Alături de carte, editura trimite și un Jurnal de lectură. Acesta este foarte util construit. Îi îndeamnă pe copii să cerceteze cartea și altfel decât citind conținutul ei. Îi îndeamnă să își exprime ideile, sentimentele, pune întrebări haioase. Le cercetează gândurile și îi îndeamnă să le scrie pe câteva rânduri. Nu doar conținutul este cercetat. Sunt îndemnați să observe ilustrațiile, află date despre autor, cercetează cuvinte neobișnuite și se joacă cu ele, le solicită imaginația cerându-le alte soluții pentru anumite situații din carte.
Articol integral →Să învățăm să învățăm!
Cu toții ne-am întrebat, la un moment dat: de ce învățăm anumite lucruri de care nu ne vom folosi niciodată, sau foarte rar, pe parcursul vieții!? În calitate de cadru didactic, de multe ori, am fost întrebată de către elevi „De ce trebuie să învățăm atâtea obiecte, doar dăm examen numai la română și matematică?” La început, nu am avut tendința să le dau dreptate, însă cu timpul am înțeles că nu mulțimea obiectelor de studiat îi nemulțumește, ci pentru că nu li se explică de ce, în ce situații vor avea nevoie de cunoștințele dobândite la desen, muzică, educație tehnologică, limba franceză, fizică, matematică etc.
Articol integral →Mecanisme psihologice de demotivare a lecturii
Mecanismele psihice ce demotivează activitatea de lectură la elevii din clasele gimnaziale și liceale pot fi deconstruite fie prin intervenție educațională, de către profesorii de specialități filologice sau socio-umaniste, ori prin activități de psihoterapie sau intervenție psihologică clinică. Aceste demersuri se realizează prin restructurare cognitivă sau modelarea rațională. Ca psiholog cu atestare în domeniul psihologiei clinice și psihologiei educației, consilierii școlare și vocaționale în adevăratul sens al cuvântului (calificat și recunoscut profesional), am încercat să descopăr, cu resursele mele proprii de raționament, utilizând cunoștințele la care am avut acces, mai mult sau mai puțin limitate, care este adevăratul motiv pentru care elevii nu vor să citească.
Articol integral →Despre eroare
Atitudinea față de eroare/ eșec/ greșeală este, în pedagogie, la fel de puțin tolerantă ca cea pe care o manifestăm în spațiul public, în morală. Deși un examen critic sumar ne relevă faptul că orice existență este bazată, primordial, pe erorile pe care le facem, că eroarea este o componentă definitorie pentru om, ne-am obișnuit să manifestăm față de eroare doar respingere și intoleranță. Și, dacă putem accepta faptul că în anumite condiții, în viața adultă, eroarea este inacceptabilă prin efectele sociale dezastruoase, nu același lucru îl putem spune despre eroare în școală, care ar trebui privită ca un laborator al maturității în care eroarea ar trebui și permisă și încurajată.
Articolul de mai jos, care e urmarea unei reflecții personale în marginea experienței mele ca profesor, invită, dacă vreți, la o schimbare de mentalitate în sensul unei mai mari toleranțe în școală față de eroare, față de greșeală, atitudine care poate stimula nu doar motivația elevilor pentru învățare dar și efecte mai spectaculoase care țin de creativitate, de spirit antreprenorial etc.
Dascălul zilelor noastre, „șlefuitor de suflete” online?
Sintagma de „școală online” și-a făcut apariția în viețile noastre, profesori, elevi și părinți (pentru că și ei au fost cumva afectați) în urmă cu șase-șapte luni și parcă ne-a dat lumea peste cap! Da, putem fi mulțumiți că, bună sau rea, grea sau ușoară, permisivă sau nepermisivă, această modalitate ne-a permis, mai mult sau mai puțin, să găsim calea comună, între noi, profesorii și elevii noștri. A reușit să ne mențină conectați între noi, la materie! Dar … pentru că întotdeauna există un dar, oricât de mult aș vrea să cred că online-ul a rezolvat problema școlară, ei bine, nu! Primul lucru care mi-a lipsit, și poate cel mai important, a fost feedback-ul, acel moment când mă uitam în ochii elevilor mei, după ce le predasem o noțiune nouă și încercam „să dibuiesc” ce-i în mintea lor, cât au înțeles din ceea ce am discutat. Această conexiune inversă a fost imposibil să o stabilesc oricât m-aș fi străduit.
Libertatea de a-și organiza propria învățare i-a atras parcă pe mai mulți, alții însă au pierdut pentru că școala la distanță nu presupune, din păcate, gratuitate! Eforturile au fost făcute, dar nu cu efectul scontat. Câți copilași n-au rămas pe dinafara acestei „onlinizări”?
Astronomie practică în „Școala altfel”
Galileo Galilei spunea că „matematica este limba în care Dumnezeu a scris Universul”, iar astronomia este modalitatea prin care omul poate să citească toate tainele Universului. Chiar de la vârste fragede copiii sunt fascinați de cer și de corpurile cerești. Din păcate, astronomia nu mai este parte a curriculumului în multe sisteme de învățământ din lume, aceasta ajungând să fie practicată doar de către grupuri relativ restrânse de oameni (cercetători sau amatori). Deoarece conceptul de ”learning by doing” are un avantaj în învățare, am dezvoltat un exercițiu practic de astronomie, pe care îl desfășor cu elevii în fiecare an școlar. Planul acestei activități este prezentat detaliat în această lucrare și oferă un răspuns pertinent la întrebarea: „de ce trebuie să învăț matematică?”.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei