Este omul măsura tuturor lucrurilor? O lecție de morală marca Star Trek

Dezvoltarea tehnologiei și apariția unor artefacte cu performanțe deosebite, unele care depășesc performanțele oamenilor, ne fac să ne întrebăm cum ar trebui să arate lumea morală de mâine și care ar trebui să fie legile morale care să guverneze această lume? Articolul de mai jos încearcă să depășească blocajul de comunicare ce s-a instalat între cei care sunt azi pro-tehnologie și cei care sunt împotriva ei, printr-o analiză a argumentelor ce apar într-un episod din bine-cunoscutul serial de televiziune, Star Trek. Episodul se numește „Măsura omului„ și oferă o lecție de morală care cred că ar trebui luată în considerare atunci când gândim proiectul moral al lumii de mâine, o lecție despre o lume incluzivă, care ne poate satisface pe toți de o manieră mai mult decât utilitaristă. Articol integral

Despre eroare

Atitudinea față de eroare/ eșec/ greșeală este, în pedagogie, la fel de puțin tolerantă ca cea pe care o manifestăm în spațiul public, în morală. Deși un examen critic sumar ne relevă faptul că orice existență este bazată, primordial, pe erorile pe care le facem, că eroarea este o componentă definitorie pentru om, ne-am obișnuit să manifestăm față de eroare doar respingere și intoleranță. Și, dacă putem accepta faptul că în anumite condiții, în viața adultă, eroarea este inacceptabilă prin efectele sociale dezastruoase, nu același lucru îl putem spune despre eroare în școală, care ar trebui privită ca un laborator al maturității în care eroarea ar trebui și permisă și încurajată.
Articolul de mai jos, care e urmarea unei reflecții personale în marginea experienței mele ca profesor, invită, dacă vreți, la o schimbare de mentalitate în sensul unei mai mari toleranțe în școală față de eroare, față de greșeală, atitudine care poate stimula nu doar motivația elevilor pentru învățare dar și efecte mai spectaculoase care țin de creativitate, de spirit antreprenorial etc. Articol integral

Între inerție și schimbare, o provocare asumată…

Una dintre probele propuse de Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița pentru selecția profesorilor metodiști de anul acesta a fost realizarea unui eseu, în care candidatul să prezinte idei semnificative despre schimbări posibile la nivelul procesului de învățământ, pentru formarea/dezvoltarea competențelor-cheie transpuse în documentele curriculare din România. Ideea de eseu mi s-a părut interesantă pentru că dă candidatului „o voce”. Ai ocazia, prin eseu, să analizezi niște probleme și ai posibilitatea să sugerezi niște soluții. Pe de altă parte, evaluarea unei astfel de probe este suspectată adeseori de o anumită subiectivitate, ceea ce face ca organizatorii de concursuri să o evite și să recurgă mai mult la probe sau itemi obiectivi, al căror rezultat să nu poată fi contestat. Această alegere, îl transformă, însă, pe candidat într-un număr, valoarea lui este doar statistică, iar rezultatul este amorf, nefertil, nu suscită niciun interes, nicio discuție, nicio îmbunătățire. De aceea apreciem ca lăudabilă decizia ISJ Dâmbovița de a depăși frica teribilă de contestații și de a propune o probă care să permită candidatului o exprimare personală, umană. Reperele sugerate de organizatori pentru realizarea acestui eseu au fost: – prezentarea a 5 idei semnificative despre schimbări posibile la specializarea pentru care se candidează; – argumentarea schimbărilor prin raportare la programa școlară și la documentele de referință pentru competențe-cheie elaborate la nivel european și, unde este cazul, la rezultatele evaluărilor internaționale; – prezentarea modalităților de realizare a consilierii cadrelor didactice inspectate pe pe problematica schimbărilor posibile la nivelul procesului de învățământ. Iar mai jos este rezultatul… Articol integral