Categorii și itemi de evaluare utilizați la disciplina matematică

Procesul complex al evaluării didactice include o serie de operații specifice, ce include pașii de urmat pentru a putea ajunge la emiterea unei judecăți de valoare  cu privire la nivelul de cunoștințe, competențe și abilități asumate de către cel evaluat. Se începe cu operația de măsurare, care asigură baza obiectivă a evaluării, urmează apreciere, adică exprimarea, unei aprecieri asupra evoluției elevului, decizia privind scopul și finalitatea procesului de evaluare.
Experiența didactică a fiecărui cadru didactic a demonstrat necesitatea folosirii unei game bogate și variate de itemi, proiectați și implementați în concordanță cu obiectivele/competențele  vizare, scopul instrumentului de evaluare ce include itemii, tipul de evaluare, nivelul și caracteristicile clasei de elevi.

Practica și teoria evaluării cuprinde abordări din perspective diferite ale criteriilor de clasificare a itemilor, fiecare dintre acestea subliniind  importanța și efectul la nivelul evaluării performanțelor educaționale.

Un prim criteriu de clasificare a itemilor este legat de tipul de comportament cognitiv generat pentru obținerea răspunsului (Stoica, 2001, p.33)

• Itemi care impun selectarea unui răspuns din mai multe variante oferite: sunt concepute variante de răspuns corecte și incorecte, elevul având sarcina de a identifica răspunsul corect; impun formularea răspunsului sau eventuale instrucțiuni foarte clare și detaliate, în așa fel încât să poată fi identificat răspunsul corect.
• Itemi care impun construirea, redactarea răspunsului corect de către persoana evaluată: permit contribuția proprie a fiecărei persoana evaluate la elaborarea răspunsului; enunțul sau formatul itemului are dimensiuni variabile de la o simplă definiție la forme ample ale tipul eseului.

Una dintre clasificările cele mai folosite în practica elaborării itemilor și testelor de evaluare are în vedere criteriul asigurării obiectivității în evaluarea elevilor. Din această perspectivă pot exista itemi obiectivi, itemi semiobiectivi și  itemi subiectivi. Fiind categoriile de itemi cei mai uzuali în evaluarea formativă și sumativă de la clasă, și nu numai, vom realiza o detaliere a acestor itemi din perspectiva variantelor existente și a elementelor principale ce pot fi evaluate cu ajutorul acestor itemi.

Itemi obiectivi

• Itemi cu alegere duală – noțiuni, definiții, clasificări, date factuale, relații cauzale între diferite fenomene și procese.
• Itemi de tip asociere, împerechere, sau de tip pereche – pun în evidență asocieri de tipul cauză-efect, termen-definiție, reguli-exemple, eveniment-date sau date-eveniment, funcții-exemple sau explicații.
• Itemi cu alegere multiplă – la nivel minimal pot evalua diverse principii, terminologie, reguli, funcții, metode sau procese, iar la nivel maximal (competențe complexe)  interpretări de fenomene, cauze, efecte, argumente pentru diferite fenomene, interpretare cauză-efect.

Itemii semiobiectivi

Datorită faptului că solicită din partea elevilor formularea unor răspunsuri propria, parțiale sau totale, îi plasează pe aceștia într-o situație cognitivă sau cu un grad de complexitate mai mare comparativ cu itemii obiectivi și pot testa o gamă mai largă de capacități intelectuale și rezultate ale învățării

• Itemi cu răspuns scurt – capacitatea de a sintetiza sub formă de simbol, propoziție, frază cuvânt, număr sau combinații diferite concept, procese fenomene..
• Itemi de completare, text lacunar sau perforat – corelațiile efectuate de către elevi între elementele consemnate în test, care exprimă definiții, concepte, fenomene, materiale vizuale, procese și lacunele care apar pentru completarea corectă a enunțului întrebării.
• Itemi de tip întrebare structurată – capacitatea de a sintetiza, de a formula ipoteze, soluții pentru diferite probleme, studii de caz, de a argumenta diverse conexiuni între fenomene procese și relații.

Itemii subiectivi

Sunt cei care pun accentul pe originalitatea elevului, creativitatea și capacitatea sa de personalizare a cunoștințelor. Deși par relativ ușor de construit, există exigențe stricte în formularea corectă a cerinței și a baremului de corectare, pentru a preveni subiectivitatea profesorului care conduce la evaluarea necorespunzătoare, arbitrară, și la punerea elevului în situația de a fi nedreptățit.

• Itemi de tipul rezolvare de probleme și situații problemă – capacitatea de generalizare, explorare, reformulare, adaptare; permit formularea și testarea ipotezelor, selectarea și descrierea metodei/metodelor de rezolvare, aplicarea metodei/ metodelor în context concrete; permit interpretarea rezultatelor; ca să poată fi realizați de către aceștia trebuie să înțeleagă foarte bine problema cercetată.
• Itemi  de tip eseu structurat și nestructurat – asigură exprimarea total personală, în scris, interpretarea datelor și informațiilor; utilizarea în mod adecvat a limbajului și stilului personal; interpretarea informațiilor și exprimarea coerentă a unui punct de vedere personal.

Ca o concluzie sintetică comună tuturor specialiștilor în evaluare, menționăm „legătura indestructibilă dintre itemii de evaluare, tehnicile de evaluare și instrumentele de evaluare, orice instrument fiind alcătuit din itemi care solicit tehnici diferite și /sau specific de declanșare/prezentare/redactare a răspunsurilor”.

Bibliografie
1. Evaluarea cadrelor didactice din perspectiva contextelor profesionale didactice și a inspecției școlare – Gabriel Leahu, Emil Lazăr, Marin Manolescu. Editura Casa Corpului Didactic Bacău, 2020