Toate articolele din categoria: Alfabetizare digitală
Utilizarea activităților de învățare interactive prin folosirea instrumentelor realizate cu ajutorul tehnologiei. Exemple de bună practică
În contextul evoluției tehnologice accelerate și al digitalizării învățământului, integrarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în educația muzicală și artistică a devenit o necesitate a sistemului educațional modern. Acest articol analizează modalitățile de implementare a învățării asistate de calculator (educație digitală) în disciplinele artistice, evidențiind atât oportunitățile oferite de instrumentele multimedia și resursele educaționale deschise (RED), cât și provocările pe care le presupune păstrarea unui echilibru între metodele tradiționale și cele digitale. Lucrarea explorează evoluția utilizării tehnologiilor digitale în educația artistică din România, cadrul legal aferent, precum și exemple concrete de bune practici în crearea și utilizarea resurselor educaționale digitale, subliniind importanța adaptării continue a procesului didactic la cerințele societății informatizate, fără a pierde din vedere specificul și autenticitatea experiențelor artistice directe.
Articol integral →Profesori și roboți. Cum și cât ajută agenții cu inteligență artificială?
Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri și rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare importantă își caută răspunsul: cine va modela caracterul și valorile generației viitoare – algoritmii reci și preciși sau profesorii care înțeleg nevoile, potențialul și sensibilitatea ființei umane?
Evoluția tehnologiilor digitale și emergența inteligenței artificiale (IA) au generat transformări semnificative în toate domeniile societății, inclusiv în educație. În ultimii ani, dezvoltarea modelelor lingvistice mari precum ChatGPT a intensificat dezbaterile privind potențialul acestor tehnologii de a revoluționa procesul educațional. Agenții IA educaționali, definiți ca sisteme software capabile să interacționeze autonom și să ia decizii în medii educaționale dinamice, reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare în acest domeniu.
Acest articol analizează potențialul și limitele utilizării agenților cu inteligență artificială în educație, cu accent pe potențialul acestora de a prelua rolul profesorilor. Prin analiza literaturii recente și a studiilor empirice, sunt trecute în revistă câteva aspecte privind agenți IA educaționali, funcționalitățile și impactul acestora asupra procesului de învățare. Deși agenții IA demonstrează capacități promițătoare în anumite aspecte ale predării, concluziile (preliminare) indică necesitatea unei abordări echilibrate, în care tehnologia completează și sprijină profesorul, mai degrabă decât să îl înlocuiască.
Pregătirea profesorilor în utilizarea instrumentelor Google pentru educație (flash-research data)
În mai 2015, o echipă de cercetători în educație de la Universitatea din București, Universitatea Politehnica și Institutul de Științe ale Educației au inițiat o investigație asupra formării cadrelor didactice în utilizarea instrumentelor Google pentru educație, cu scopul de a defini mai bine obiectivele, activitățile și așteptările practicienilor privind utilizarea TIC – în fond, pentru a susține cu dovezi demersurile sau deciziile de inovare în educație, pentru a conferi un suport (mai) concertat introducerii noilor tehnologii în activitatea didactică și pentru a direcționa aceste activități către o utilizare responsabilă, semnificativă și corect proiectată din punct de vedere pedagogic, utilă elevilor [1].
Articolul prezintă pe scurt acest demers și constituie o invitație la utilizarea datelor obținute prin investigație, oferind acces la baza de date și la prelucrările statistice primare.
Oportunitatea unui program de integrare a noilor tehnologii în educație
Potențialul noilor tehnologii pentru procesul educațional se întrezărește, doar, printre experiențe reușite ale unor cadre didactice, instituții și sisteme de învățământ, potențate de abordări teoretice promițătoare care propun inovații curriculare, încurajate de accesul din ce în ce mai facil la echipamentele TIC. O certitudine și o constantă rămâne nevoia de plasare a educației în contextul tehnologic actual și determinarea cu care practicienii educației fac apel, din ce în ce mai des, la aplicații, software, instrumente IT, Internet.
Astfel, noi programe naționale de integrare a TIC în educație nu pot fi decât salutare, cu condiția respectării unor principii evidențiate de experiențele ultimilor 10 ani, în principal cel referitor la abordarea integrată a tuturor componentelor cheie: politici educaționale, echipamente, conectivitate, conținut digital, formarea cadrelor didactice. Articolul trece în revistă, pe scurt, cateva elemente de oportunitate privind o posibilă intenție de lansare a unui program de ameliorare a educației prin introducerea TIC.
Ministerul Educaţiei