Copiii citesc!

Absolventă a Liceul Pedagogic “Iosif Vulcan” - Oradea, specializarea învăţător, promoţia 1991, și a Facultății de Psihologie din cadrul Universității “Spiru Haret”, Bucureşti, specializarea psihologie, promoţia 2009.

SCOALA CU CLASELE I-VIII MIRON POMPILIU STEI ()

În acest articol vreau să împărtășesc colegilor un exemplu de bună practică pentru stimularea gustului pentru lectură al micilor cititori. Am reușit acest lucru pe parcursul anului școlar care tocmai s-a încheiat datorită colaborării cu Grupul Editorial Art, care ne-a oferit în fiecare lună câte o carte, la preț promoțional, și posibilitatea înscrierii în Clubul de lectură. Cărțile propuse s-au dovedit a fi extrem de atractive pentru copiii, cu subiecte actuale și o grafică deosebită. Sunt realmente foarte încântată de această colaborare și de faptul că elevi mei au început să citească din plăcere și cu mult entuziasm.

Lectura, în ultimii ani, așa cum am putut constata cu toții, a început să piardă teren în favoarea emisiunilor TV, a calculatorului și a jocurilor video. Fără a subestima valoarea educativă a  acestora, utilitatea folosirii lor în procesul instructiv-educativ atunci când sunt utilizate cu responsabilitate, nu putem totuși să nu subliniem faptul că cititul este cel mai important instrument al muncii intelectuale, un instrument fără de care cunoașterea, în orice domeniu, nu ar fi posibilă. Este datoria noastră, a dascălilor de a-i atrage pe elevii noștri pe acest tărâm fascinant care este lumea cărților, de a le stimula gustul pentru lectură încă de la cele mai fragede vârste.

În acest an școlar, având clasa a III-a, am avut ocazia de a fi contactată de un grup editorial (este vorba de Grupul Editorial Art), care mi-a propus colaborarea într-un proiect intitulat sugestiv „Clubul de lectură”. Ideea acestui proiect este evident aceea de a-i face pe copii să citească, cei de la editură venind în sprijinul nostru cu câte o carte la preț promoțional în fiecare lună, un jurnal de lectură oferit gratuit pentru fiecare titlu și un carnețel de cititor în care copiii, după ce au citit cartea, pot să completeze ceea ce le-a plăcut, ceea ce nu le-a plăcut la cartea respectivă, să-i acorde un rating de la 1 la 5 stele, să precizeze dacă ar recomanda-o și altora și să-și lipească un autocolant reprezentând eroul principal al cărții. Cărțile sunt foarte bine selecționate, au subiecte actuale și plac foarte mult micilor cititori. În plus s-a lansat și un site dedicat acestui proiect, http://sieucitesc.ro , un site unde copiii pot ineracționa cu alți cititori și pot participa la diferite concursuri, făcându-se astfel apel și la noile tehnologii pentru a face și mai atractiv acest proiect.

Vreau să vă spun că ideea a prins foarte bine la clasa mea și că s-a realizat o adevărată competiție între copii, fiecare dorind să fie primul care termină de citit cartea lunii respective. Bucuria din ziua în care sosea coletul cu cărțile era fără margini și cred că nu exagerez dacă o compar cu bucuria pe care o au copiii atunci când deschid darurile de Crăciun.  Părinții m-au sprijinit în totalitate și sunt de asemenea foarte încântați de faptul că deși mulți copiii aproape că nu citeau deloc înainte și nu știau ce cărți să le mai ofere pentru a-i determina să citească, acum, după cum mi-au mărturisit unii dintre ei, „nu mai lasă cartea din mână până când nu o termină”. Întâlnirile cu membrii clubului au avut loc lunar și fiecare copil a avut posibilitatea să citească sau să povestească celorlalți colegi pasajul preferat, să completeze împreună exercițiile sau jocurile din „Jurnalul de lectură” dedicat cărții din luna respectivă sau să afle și alte lucruri interesante despre autor sau personajul preferat. Dintre titlurile propuse aș dori să amintesc doar câteva dintre cele care s-au bucurat de cel mai mare succes: „Un urs pe nume Paddington” de Michael Bond, „James şi piersica uriaşă” de Roald Dahl, „Cel mai mare Gulliver” de Gellu Naum sau „Ursuleţul Winnie Puh” de A. A. Milne. La întâlnirile noastre au putut participa și ceilalți elevi din clasă, chiar dacă nu au fost membri ai clubului și i-am încurajat să împrumute de la colegii lor cărțile care li s-au părut mai interesante.

În concluzie, modalități de a-i determina pe copiii să citească există. Trebuie doar s-o găsim pe cea mai potrivită nevoilor actuale și demersul nostru va fi încununat de succes. Eu mă bucur enorm că am găsit-o și că pot spune ferm: „Copiii citesc!

Cuvinte cheie:
Accesări: 637