Dezvoltare comunitară, un posibil opţional

Predarea unui curs opţional de Dezvoltare comunitară este un proces de facilitare comunitară pentru copii, fie ei elevi de gimnaziu, într-un sat izolat, fie liceeni într-un mare oraş, deoarece dezvoltă capacitatea acestora de comunicare şi obişnuinţa de a se întâlni şi a discuta în mod constructiv despre viaţa propriei comunităţi, dar şi un proces de facilitare a participării adulţilor la viaţa socială a comunităţii lor, prin intermediul copiilor.

În acelaşi timp, predarea acestui opţional în şcoli este şi un proces de facilitare a participării adulţilor la viaţa socială a comunităţii lor,  prin intermediul copiilor, deoarece poate dezvolta la adulţi valori şi atitudini, care îi fac să fie activi şi să coopereze în activităţi de interes comun.

Prezenţa activă a copiilor în comunitate poate duce la:

• creşterea colaborării dintre cetăţeni, printr-o viaţă comunitară mai activă;
• prin explorarea exemplelor pozitive, atât adulţii, cât şi copiii pot învăţa din propria lor experienţă;
• prezenţa copiilor şi discuţiile reprezintă o punte de comunicare, de motivare, dar şi de stârnire a energiilor adulţilor.

Obiective:

• Dezvoltarea capacităţiilor de receptare / identificare şi investigare a problemelor comunităţii locale;
• Implicarea elevilor în viaţa comunităţii prin participarea la activităţile acesteia;
• Însuşirea de către elevi a unui set de valori civice ce stau la baza unui capital social dezvoltat.

Teme propuse:

• Comunitatea locală – cunoaşterea vecinătăţii;
• Puterea publică şi administraţia locală ;
• Dezvoltarea locală / dezvoltarea comunitară;
• Interviul şi abordarea pozitivă;
• Elemente de planificare strategică;
• Rezolvarea conflictelor.

Mod de lucru:

• Copiii merg în comunitate, discută cu adulţii, pun întrebări;
• Copiii discută cu un număr sufficient de mare de adulţi, pentru ca dezbaterile ulterioare să devină o preocupare a comunităţii;
• Prezenţa repetată a copiilor în comunitate va duce la modelarea stării de spirit a comunităţii;
• Fiecare ieşire presupune o echipă de 2-3 copii, instruiţi de profesor cu privire la tema abordată, întrebări ce şi cum trebuie puse, cui, de ce, etc.;
• Pentru fiecare temă de dezbateri comunitare lansată trebuie să se aloce un timp sufficient şi în plus este nevoie şi pentru copii să se întălnească şi să analizeze diverse situaţii;
• Profesorul trebuie să pregătească comunitatea, astfel încât adulţii să fie pregătiţi să discute cu copiii (acest lucru se poate realize într-o şedinţă cu părinţii sau printr-un anunţ la biserică  într-o comunitare rurală şi printr-un anunţ în presă într-o comunitate urbană, etc.).

Metode specifice:

• Intâlniri cu bătrânii /veteranii de război pentru cunoaşterea istoricului comunităţii;
• Vizite în comunitate pentru realizarea unei hărţi a comunităţii;
• Culegere despre comunitate şi instituţii locale;
• Alegerea Consiliului clasei de elevi prin vot electoral;
• Culegere de poveşti de succes din comunitate;
• Intreprinderea unor acţiuni care să reprezinte mesaje positive către comunitate;
• Observarea/analizarea unor şedinţe publice (cu părinţii);
• Realizarea unor interviuri în comunitate;
• Cercetarea evoluţiei unui conflict avut loc în comunitate, şcoală sau în clasă;
• Elaborarea strategiei de rezolvare a unui conflict (joc de rol).

„Pentru a realiza lucruri mari trebuie să şi visăm, nu numai să facem; trebuie să şi credem, nu numai să plănuim.” (Anatole France)

Bibliografie:
Constantin Anghel, Cristina Olteanu. Şcoala şi comunitatea, un opţional ce poate fi la îndemâna oricui. Ed.Teocora, 2013, ISBN 978-606-632-128-0.