Dezvoltarea emoțională la copii și tehnicile creative

Pe lângă faptul că școala este principalul furnizor de informații, aceasta trebuie să-și asume rolul de a dezvolta abilitățile de comunicare a copiilor și să-i pregătească eficient pentru întâmpinarea şi soluționarea situațiilor problemă ce vor apărea de- a lungul vieții. Asumarea responsabilităților, investigarea multilaterală a unei surse de informație, lucrul în echipă, empatia, optimismul sunt câteva lucruri pe care dascălul trebuie să se axeze. Viitorul om necesită abilități optime în vederea construirii unor relații armonioase cu societatea, cu familia sau cu diferite starturi sociale. De aceea, învățătorul este, alături de părinți, punctul de sprijin al unei dezvoltări personale, de cunoaștere și autocunoaștere a copilului, este factorul care contribuie la construcția conștiinței de sine pentru interacțiunea cu lumea exterioară.

Tehnicile creative folosite în clasa vizează procesul creativ şi nu produsul finit. Scopul activităților vor fi stabilirea unui climat pozitiv ce vor determina sentimentul de siguranță al copilului, comunicarea ca proces de formare a legăturilor între actanţi, exprimarea dorințelor. Totuși, cadrele didactice care vor utiliza metode creative de dezvoltare personala vor urma cursuri de perfecționare axate pe acest subiect. Fiecare învățător participa cu experiența proprie la îmbunătățirea metodelor active de aceea nu exista reguli stricte la impunerea acestora, flexibilitatea este cea mai importanta regula. Mai important este ca activarea cunoașterii sa fie prin ochii elevilor, informația sa fie transformata prin prisma necesitaților acestora pentru eficienta dezvoltării emoționale si cunoașterea lumii exterioare.

Un copil cu o dezvoltare armonioasa va manifesta încredere în sine și în activitățile pe care la va desfășura, ca urmare a susținerii constante din partea adulților, curiozitate afișând o deschidere spre cunoaștere, spre lucruri pozitive și care ii fac plăcere, intenționalitate dovedind eficienta în amânarea satisfacerii imediate a trebuințelor, autocontrol, capacitatea de a comunica și a coopera pentru a-și atinge scopurile.
Construirea unui caracter armonios depinde de factorii sociali şi de modul în care aceştia reuşesc să-i satisfacă anumite nevoi, înafară de condiţiile materiale mai contează şi securitatea fizică, psihică şi afectivă.

Joaca, aerul curat, o hrana sănătoasă și o dieta echilibrata, odihna, curățenia și afecțiunea sunt necesitați primare ale copiilor, aceștia sunt factori esențiali ai dezvoltării armonioase. Necesitățile unui copil sunt diverse, complexe și se dezvoltă împreună acesta.

În perioada școlară, copilul se integrează în grupul social, prima etapă fiind integrarea în clasă. Clasa, ca și microgrup stabilește o serie de reguli nescrise la copilul trebuie să se adapteze, acest lucru modificând regimul de viată al acestuia. Faptul că trece de etapa în care jocul se transformă în responsabilitate și este pus în fața faptului de a renunța la satisfacțiile imediate, copilul trebuie sa sa implice și să se organizeze pentru a obține finalitatea activităților sale.

Diferențele între copii apar în aceste momente când fiecare își valorifică trăsăturile de personalitate. O stimă de sine echilibrată, o baza stabilă a comunicării asertive sunt factori ce pot determina imaginea sa în societate. Importanța jocului este încă destul de mare, acesta fiind calea eficientă de a urma regulile impuse de către adulți, conduita elevului se centrează pe respectul față de sine și de ceilalți. Prin respectarea directivelor se dezvoltă spiritul de echipă și cinstea ca factori ai caracterului, se manifestă un interes sporit pentru neîncălcarea regulilor și de către alți membrii ai grupului.

Tehnicile creative îi ajută pe copii să își depășească sentimentele negative, să contacteze informații noi prin intermediul colegilor, să primească support emoțional de la grupul de contact. Prin jocuri creative dascălul stabilește o relație apropiată de copil, pentru ca acesta să se simtă în siguranță și să se desfășoare în voie. Scopul activităților se centrează pe comunicare, concept esențial în procesul de autocunoaștere și cunoaștere interpersonal, prin rolurile pe care le adopta elevul va interacționa cu mediul înconjurător și cu credințele celorlați din grup. Un obiect de atins este și modificarea comportamentului în funcție de interlocutor, contactul cu persoanele este diferit în funcție de context și copilul trebuie sa știe sa își definească atitudinea corespunzătoare.

Tehnicile creative se bazează pe modelaj, colaj, pictura, desen, teatru, basme, joc, marionete, dans si muzica. Pe lângă relaxare, aceste strategii dezvolta creativitatea, exprimarea fără limite a emoțiilor, a sentimentelor, a dorințelor și se pune accent pe dovedirea unei atitudini pozitive fata de restul grupului.

La formarea coeziunii grupului, sau a clasei ca întreg, se vor parcurge mai multe etape, prin care învățătorul își va pune amprenta proprie asupra personalității grupului. În prima fază se observa stadiul de formare, în care copii se vor baza mai mult pe lider. Acesta le va oferi sentimentul de siguranță dar în același timp va observa și va nota particularitățile fiecărui membru, astfel va putea elabora reguli stricte pentru fiecare în vederea obținerii unor rezultate satisfăcătoare.

După parcurgerea primei etape urmează furtuna, o fază caracterizată prin competiție și conflict la nivelul membrilor. Copii se lovesc de diversitate, de faptul că există și alte ideologii, culturi sau convingeri, un lucru destul de neobișnuit mai ales că trebuie să ajungă la un compromise în vederea atingerii obiectivelor grupului prin aportul individual. Din cauza conflictelor apar relații de rivalitate, se manifestă tendințele de retragere și de dominare. În cele din urmă, grupul va atinge faza de normare, moment în care se evidențiază coeziunea, apar sentimentele de apartenență la grup, vor exista împrejurări în care comunicarea va fi eficientă, vor fi schimburi de informații eficace iar ca rezultat creativitatea va atinge nivelul maxim.

După munca susținută, grupul va funcționa normal cu relații de loialitate, de sprijin și bazate pe intercunoaștere. De menționat faptul că nu toate clasele ajung la eficiență în comunicare și adaptare, însă depinde de învățător ca etapele să fie parcurse până la obținerea rezultatelor cerute. Copii se vor simți securizați, sentimentul de teamă dispare treptat iar membrii vor efectua cerințele cu soluții concrete atât la nivel individual cât și la nivel de grup. Direcția grupului va fi stabilită de scopurile comune, de faptul că elevii au vârste apropiate deci în mare vor avea aceleași interese, probleme sau preocupări. Coeziunea clasei este reglată și de numărul elevilor deoarece un număr mare de copii va aduce tot atâtea atitudini, comportamente sau informații.

Din punct de vedere a dezvoltării creativității, un grup închegat direcționat spre activități ce vizează acest aspect, va avea rezultate excelente la nivel de grup și la nivel individual. Influența va fi reciprocă, copilul este modelat de clasă iar clasa este individualizată de aportul fiecăruia, procesul creativ va avea două direcții date de cei doi factori: clasa și elevul.

Obiectivele vizate de dascăl în momentul alegerii activității respective se axează pe dezvoltarea capacității de comunicare – verbală și non-verbală, optimizarea procesului de autocunoaștere și cunoaștere interpersonală, construirea și dezvoltarea unor valori morale pozitive, depășirea blocajelor emoționale, experimentarea unor situații conflictuale în vederea prevenirii și acționării optime, extinderea domeniilor cognitive.

Învățătorul poate stabili strategiile de cunoaștere a problemelor elevilor în vederea ameliorării acestora. Tehnicile creative pot îmbunătăți comportamentul în caz de timiditate, probleme de integrare în grup, negativismul, nervozitatea, randamentul școlar slab, hiperactivitatea, probleme legate de stima sine scăzută.

Desenul și pictura

Studiul privind modul de interpretare al desenelor copiilor s-a dezvoltat de- a lungul timpului. Copilul reușește să se exprime prin intermediul picturii, activitatea în sine este foarte important deoarece implică și afectivitatea copilului.

Desenul este un mod de comunicare cu lumea exterioară, adulții pot regăsi în imagini trăirile, sentimentele și nevoile acestora. Prin activități ce implică acest tip de joc, învățătorul înțelege mesajul transmis fără a comunica direct cu elevul. Ca formă de exprimare, desenul povestește ce nu poate fi spus, transpune povestea ce încă nu s- a scris. Părinții împreună cu învățătorul pot determina anumite aspecte negative legate de dezvoltarea emoțională a copilului, desenul este un mijloc de identificare a problemelor din sânul familiei, probleme ce se manifestă în comportamentul acestuia. Până la vârsta de 7- 8 ani copilul transpune în desene realitatea văzută din punctul său de vedere , el nu redă fotografic sau captează mediul ci își prezintă informațiile legate de ce știu ei despre lume, deoarece acesta nu are construite elementele spațiale, detalii ce țin de spațiul real. Activitatea în sine este un mijloc de comunicare, este contextul perfect pentru a arăta relațiile construite cu familia, prietenii, frații, educatorii și influența acestora asupra sa.

Lucrarea este dovada inteligenței și a stabilității emoționale, modul de realizare a desenului, împreună cu gradul de perfecțiune, echilibrul, detaliile, culorile sunt elemente ce demonstrează acest aspect.

Modelajul

Modelajul activează mai multe simțuri copilului decât desenul deoarece implică imaginație, experiențe tactile și chinestezice, lucrul cu culorile, îmbinări și bineînțeles vizualizarea produsului finit. Această activitate implică creativitate, cere cât mai multe elemente care provin din spațiul real, copii  pot transmite într- un context amuzant eventuale probleme interioare. Mai mult, modelajul poate dezvolta și capacitatea de socializare în cazul în care învățătorul pregătește o machetă cu scene din viața cotidiană, viața școlară sau de familie. Utilizarea culorilor și amestecarea lor în vederea obținerii unora noi oferă informații din domeniul cromatic. O activitate ce are ca temă modelajul vitalizează și implică activ creativitatea.

Colajul

Activitate ce constă în alăturarea sau atașarea mai multor tipuri de materiale, cu texturi și culori diferite ,ce implică activ creativitatea copilului. Scopul acțiunii se stabilește în funcție de interesele copiilor, însă lucrarea finală va purta amprenta personală și va transpune modul de interiorizare a realității prin ochii copilului care poate nu va avea același scop cu al învățătorului. Copilul poate vizualiza produsul finit în altă manieră decât adulții, el percepe necesitatea unui obiect din alte perspective și anume prin nevoile și interesele sale de moment.
Modelajul poate fi efectuat pe suprafețe plane,bi sau tridimensionale, având în vedere crearea unui tablou, imagini, locuri. Pe lângă creativitate, colajul implică dezvoltarea dexterității, orientarea spațială, atenția, relaționarea cu ceilalți, vizualizarea în spațiu, dezvoltarea cognitivă dacă se utilizează teme specifice unor perioade din istorie, artă, literatură.

Teatrul

Implicarea copilului în activități ce vizează transpunerea sa în alte contexte, îl va ajuta să- și înfrunte temerile, să-ți clarifice anumite neînțelegeri legate de stabilitatea emoțională. Actorul trebuie să-și dezvolte a latură paralelă, transmițând emoții care nu-i aparțin și transmițând mesaje prin simboluri. Elevul comunică atât prin vorbe, comportament și gesturi, deci în asemenea situații se dezvoltă abilitățile verbale și non- verbale de comunicare. Punerea în scenă necesită imaginație, stăpânire de sine și perseverență. Mai mult, teatrul dezvoltă abilitățile de a munci în echipă, partenerii trebuie să dovedească compasiune față de ceilalți, să se ajute reciproc și să se completeze, în acest fel formează o echipă cu același scop – succesul.

Este de preferat să promovăm activități ce implică teatrul, atât din punct de vedere al limbajului, cât pentru stimularea creativității, urmărind permanent dezvoltarea capacităților creatoare și înțelegerea realității ale fiecărui copil. Să învățam elevii noștri să recepteze frumosul, să-l guste și să-l comunice altora, să descopere bogăția de idei şi sentimente, să cunoască viața, lumea, societatea.

Teatrul stimulează imaginația și creativitatea, dezvolta limbajul, gândirea și vocabularul, facilitează înțelegerea metaforelor și expresiilor lingvistice Prin participarea la cursurile de teatru, copiii își înving teama de a vorbi în public, își dezvolta abilitățile de exprimare verbala și corporala, își perfecționează dicția, învață să își stăpânească emoțiile și să își optimizeze abilitățile de comunicare, este un atelier liber, creativ, bazat pe imaginația și capacitatea de improvizație a copiilor; le va dezvolta mult personalitatea și le va ordona contribuția în colectivitate.

Teatrul reprezintă o lume paralelă, o lume a fanteziei prin care copilul face cunoștință cu elemente din trecut. Modă, cultură, stil de viață, forme de comunicare – toate aceste aspecte se învață fără a fi asimilate pur și simplu. Astfel copilul își va construi un  ansamblu de cunoștințe într- un anumit domeniu prin diferite conexiuni între informații, ce nu vor fi doar prezentate.

Basmele

Cel mai important aspect de luat în seamă în momentul alegerii basmelor este faptul că întotdeauna binele învinge răul, un mesaj puternic pentru copii. Basmele sunt scene din viața noastră reprezentate cu ajutorul fanteziei, realitatea și spațiul mitic se îmbina eficient pentru a transmite sentimente pozitive. Implicațiile morale transmise de text conduc spre deschiderea față de ceilalți, încurajarea, iubirea și dreptatea. Copilul va interioriza aspecte ce țin de propria identitate, se va identifica cu personajul în căutarea sa a binelui, va înțelege emoțiile eroului transpunându- se în plan imaginar. Astfel de istorioare dovedesc copilului că sentimentele sale nu sunt ieșite din comun, că este ceva normal să simți dragoste, furie, teamă, singurătate, izolare. Sentimentele negative nu sunt constructive pentru creativitate, copilul frustrat și singur nu se va adapta la clasă iar potențialul său creativ nu va ieși la suprafață decât în cazul în care sunt depășite.

Ca strategie de dezvoltare a creativității, prezentarea basmelor este utilă deoarece furnizează imagini fantastice, acțiuni ce depășesc limita realului, simboluri și activități din sfera imaginarului, deci materie primă pentru procesul creativ. Copilul va utiliza aceste elemente pentru a face asociații cu activitățile sale zilnice, le va încadra în sistemul său de cunoștințe.

Muzica și dansul

În principiu, muzica scade anxietatea, relaxează și inspiră, este una dintre cele mai bune metode de calmare în situații stresante. La clasă, utilizarea muzicii stimulează procesul creativ, scade stările de anxietate și ameliorează relațiile dintre membrii. Copii pot lucra pe fond muzical, fiind antrenați de ritmul muzicii pentru a desena linii, umbre, simboluri, fie vor cânta la instrumente muzicale ceea ce cere o mai mare implicare în activități. Este foarte important să li se prezinte o gamă variată de instrumente în vederea identificării celui ce se mulează pe personalitatea copilului. Instrumentul va deveni o formă de comunicare cu lumea exterioară, reprezentând modalitatea de exprimare cea mai eficientă. Prin astfel de conjuncturi li se va întări puterea de concentrare, stima de sine, motivarea, în plan social, muzica și celelalte componente ale sale dezvoltă cooperarea, lucrul în echipă, stimularea imaginației și a creativității. Competențele vizate de muzică sunt componente ale domeniului estetic și creativ, dezvoltă valorile morale și aspecte emoționale.

Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment. (Wikipedia, 2014.)

Prin natura sa muzica și dansul se axează pe limbajul universal, aceste instrumente transmit mesaje ce sunt interpretate și înțelese de indivizii din întreaga lume, fiecare persoană se simte conectată cu restul lumii muzica construind punți ale comunicării interumane. Prin dans, copilul se manifestă motric pentru a evidenția sentimente, idei, culturi deoarece dansul este o sursă de informare, pe lângă faptul că relaxează și dezvoltă. Prin intermediul dansului copii pot afla lucruri interesante despre alte culturi, reflectate în mișcări, ritmuri, mesajul cântecului. Fiecare zonă de pe mapamond are specificul ei transmis mai departe la descendenți cu ajutorul simbolurilor muzicale și ale dansului. Astfel, copilul face cunoștință cu tradițiile, valorile, nevoile altor structuri sociale din care poate extrage învățăminte.

Dezvoltând capacitatea cognitivă a copilului, muzica și dansul sunt promotoare ale creativității, în situații problemă individul va reuși sa se adapteze mai ușor mediului cu ajutorul informațiilor interiorizate prin muzică.

Bibliografie

1. Avram, I., 2000, Cartea educatoarei, Ed. Tipomur, Tîrgu-Mures.
2. Baban Adriana, 2000, Ghid metodic pentru orele de dirigenție și consiliere, Imprimeria Ardealul, Cluj- Napoca.
3. Bocos, M., 2002, Instruirea interactivă. Repere pentru reflecţie si acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca.
4.  Bocos, M., 2007, Teoria si practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca.