Dezvoltarea învățării sociale și emoționale, premisa creșterii performanțelor școlare

Vrem să educăm elevi care să gândească și să aplice decizii conform propriilor valori și principii, și să își asume consecințele acestor decizii. Vrem să educăm elevi care să arate compasiune și empatie pentru cei din jur, să aibă încredere în ei, să viseze, să aibă curajul să lupte pentru visurile lor. Însă nu cred că putem face acest lucru dacă nu îi ajutăm să se dezvolte social și emoțional, pentru că învățarea socială și emoțională este procesul prin care copiii înțeleg și învață să își gestionează emoțiile, își fixează și ating obiective pozitive, simt și manifestă empatie față de ceilalți, stabilesc și mențin relații pozitive, și nu îl ultimul rând iau decizii responsabile. În mediul școlar, elevii se confruntă cu un carusel de emoții și sentimente, uneori confuze, dureroase și dăunătoare, ceea ce-i împiedică efectiv să învețe, iar perioada de pandemie prin care elevii au fost nevoiți să treacă a accentuat și mai tare acuratețea propriilor emoții, gânduri și valori. Acest lucru a fost vizibil în familie, dar și în viața școlară, pentru că în funcție de emoțiile pe care le-au trăit elevii a depins modul de învățare dar și rezultatele învățării.

Ca urmare, sunt necesare realizarea de activități pentru a îmbunătăți strategiile eficiente de gestionare a emoțiilor astfel încât elevii să aibă capacitatea de a gestiona cu succes emoțiile, gândurile și comportamentele, care să-i ajute să fie eficienți în ceea ce fac, să se accepte, să fie satisfăcuți de ceea ce întreprind și să aibă succes școlar.

Cadrele didactice trebuie să încurajeze exprimarea impresiilor despre abilitățile emoționale și sociale dezvoltate de elevi la școală sau în mediul online, să ofere ajutor elevilor în evaluarea emoțiilor și sentimentelor, învățându-i să clasifice cuvintele care denumesc emoții, să găsească cuvinte pentru emoții, să le acorde oportunitatea de a alege și de a fi ajutați în rezolvarea nevoilor lor, cât și să le acorde atenție, învățându-i să-și rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea și respectul pentru ceilalți. Trebuie să identifice zilnic acele exerciții prin care ar putea să lucreze asupra emoțiilor elevilor și care creează un mediu pozitiv de învățare, alocând timp pentru a vorbi despre emoțiile/ sentimentele asociate situațiilor de învățare, și nu în ultimul rând să discute cu elevii despre responsabilitatea emoțiilor trăite (reacții, consecințe). În concluzie, o dezvoltare socială și emoțională echilibrată îl ajută pe copil să identifice sentimente și emoții, să le exprime și să le facă față corespunzător în anumite situații, să perceapă și să identifice trăirile prin care trec cei cu care interacționează, gestionând astfel situația și dialogul în funcție de acestea. Putem să-i facem pe elevi să se simtă importanți, înțeleși și iubiți, dacă reușim să fim cât se poate de receptivi la problemele lor sociale și emoționale, pentru că elevul zilelor noastre dorește să învețe într-un climat școlar sigur și pozitiv, care să-l ajute să aibă o mentalitate pozitivă și optimistă necesară să rezolve cu succes anumite situații de muncă sau de învățare, să se dezvolte personal și profesional, dar și să se adapteze la noile provocări socio-economice și culturale aflate într-o lume în continuă schimbare și transformare. Deci, învățarea socială și emoțională a elevilor este decisivă pentru succesul școlar și pentru reușita în viață.

Școala reprezintă contextul în care elevii pot să își dezvolte abilitățile socio-emoționale.Vrem să educăm elevi care să gândească și să aplice decizii conform propriilor valori și principii, și să își asume consecințele acestor decizii. Vrem să educăm elevi care să arate compasiune și empatie pentru cei din jur, să aibă încredere în ei, să viseze, să aibă curajul să lupte pentru visurile lor. Însă, nu cred că putem face acest lucru dacă nu îi ajutăm să se dezvolte social și emoțional, pentru că învățarea socială și emoțională este procesul prin care copiii înțeleg și învață să își gestionează emoțiile, își fixează și ating obiective pozitive, simt și manifestă empatie față de ceilalți, stabilesc și mențin relații pozitive, și nu îl ultimul rând iau decizii responsabile. În ciuda importanței pe care o au abilitățile intelectuale în viața școlară, emoțiile joacă un rol deosebit, fiindcă modelează comportamentele intra și interpersonale. Astfel, elevii care au abilități emoționale și sociale bine dezvoltate au șanse mai mari să fie eficienți în ceea ce fac, să se accepte, să fie satisfăcuți de ceea ce întreprind și să aibă succes școlar.

În mediul școlar, elevii se confruntă cu un carusel de emoții și sentimente, uneori confuze, dureroase și dăunătoare, ceea ce-i împiedică efectiv să învețe, iar perioada de pandemie prin care elevii au fost nevoiți să treacă a accentuat și mai tare acuratețea propriilor emoții, gânduri și valori. Acest lucru a fost vizibil în familie, dar și în viața școlară, pentru că în funcție de emoțiile pe care le-au trăit elevii a depins modul de învățare dar și rezultatele învățării.

Pentru a promova învățarea socială și emoțională, am participat cu elevii clasei a VII-a într-un proiect Erasmus+ “Promoting Mental Health at Schools” (Promovarea sănătății mintale în școală), coordonat de Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava, proiect care a avut ca scop promovarea și îmbunătățirea stării de bine a elevilor, care să-i ajute să-și descopere propriile abilități pentru a face față provocărilor normale ale vieții, să poată lucra productiv și eficient și să fie capabili să contribuie la propria comunitate.

Ca urmare, am realizat activități pe această tematică, și am constatat că o bună dezvoltare emoţională trebuie să înceapă de la vârste mici. Primii paşi se referă la construirea vocabularului emoţiilor, precum şi la capacitatea copilului de a-şi recunoaşte propriile emoţii, dar şi pe ale celor din jur. Cu timpul, copilul va învăța cum să își exprime emoțiile într-un mod adecvat, și ce să facă când are anumite trăiri negative. Deci învățarea emoțională a copiilor ar trebui să fie o preocupare constantă a părinților și a profesorilor, fiind de bază pentru modul cum va crește și va evolua ca persoană. Am constatat că procesul de recunoaştere a emoţiilor personale şi ale celorlalţi, reprezintă de fapt o adevărată provocare pentru elevi, mai ales în această perioadă de pandemie în care au trait diverse emoții complexe. În funcție de situațiile trăite, elevii au învățat să-și înțeleagă propriile emoții, dar și emoțiile celorlalți, din ce în ce mai bine, pentru că emoţiile i-au ajutat să se cunoască și să-i cunoască pe ceilalți din jur.

Ce pot face cadrele didactice pentru promovarea învățării sociale și emoționale a elevilor?

Cadrele didactice îi pot ajuta pe elevi să se gândească la importanța emoțiilor din viața lor personală dar și pentru propria lor stare de bine în contexte diferite. De asemenea, este important să le explice elevilor importanța modificărilor intensității și frecvenței anumitor emoții care ar putea semnaliza nevoia de atenție specială. Ca urmare, sunt necesare realizarea de activități pentru a îmbunătăți strategiile eficiente de gestionare a emoțiilor astfel încât elevii să aibă capacitatea de a gestiona cu succes emoțiile, gândurile și comportamentele, motivându-se în mod eficient pe sine.

Dezvoltarea încrederii în sine, a auto-eficacității și stimei de sine este un obiectiv foarte important care poate influența diferite dimensiuni ale vieții elevilor: personal (ceea ce simt, gândesc despre ei), social (modul în care își construiesc relațiile și relaționează cu ceilalți), școlar (ceea ce realizează prin învățare la școală). Dacă elevii știu și acceptă cine sunt, își pot stabili obiective realiste de viață, iar dacă au încredere în ei și cred că sunt capabili, își pot atinge obiectivele. De aceea, la toate disciplinele, cadrele didactice pot întări atitudinile, comportamentele și abilitățile pozitive ale elevilor, mai ales în cazul elevilor cu stimă de sine scăzută și cu probleme de comportament, probleme de internalizare, cum ar fi anxietatea, depresia și retragerea socială, și a celor de externalizare, și anume violență, agresivitate și consum de substanțe.

Îmbunătățirea autoderminării este un alt aspect pe care trebuie pus accentul, pentru că ajută elevii să-și dezvolte capacitatea de a alege și de a exprima preferințele, angajându-se cu responsabilitate în luarea deciziilor și atingerea obiectivele propuse. Elevii trebuie să învețe să aleagă acele decizii bazate pe propriile obiective, valori și credințe, care să le ofere un sentiment sigur de  împuternicire personală, care să contribuie la dezvoltarea propriei identități. De aceea, trebuie să-i oferim elevului autonomie prin gândire și acțiuni independente.

Dezvoltarea perseverenței, a motivației și angajamentului este un alt obiectiv care trebuie promovat prin acțiuni, pentru că ajută elevii să reflecteze asupra importanței definirii obiectivelor într-un mod clar, realist, motivator, pas care crește rata de succes. Acest obiectiv se atinge formând la elevi o mentalitate pozitivă, care să aibă un impact considerabil asupra sănătății mintale, emoționale și fizice a acestora. Când elevii vor avea o mentalitate pozitivă, se vor simți mai motivați, se vor angaja mai mult în rezolvarea sarcinilor școlare, iar nivelul de stres scade, deoarece pot gândi modalități de a rezolva situația fără negativitate. În acest sens, se pot realiza activități în care elevii să identifice care sunt caracteristicile unei persoane cu o mentalitate pozitivă, să identifice perspective diferite pentru a rezolva probleme, schimbându-le pe cele negative cu unele pozitive.

Dezvoltarea capacității de a stabili, menține și remedia relații sociale, de a comunica, asculta și coopera cu ceilalți, este un alt aspect care trebuie promovat în activitățile didactice. Cooperarea și împărtășirea sunt abilități care permit elevilor să lucreze împreună, să învețe unul de la celălalt, precum și să dezvolte noi abilități, necesare pentru a deveni cetățeni activi și de succes. Se adaugă promovarea unei comunicări pozitive care ajută în dezvoltarea unor relații armonioase între elevi.

Capacitatea de a face alegeri constructive privind comportamentul personal și interacțiunile sociale bazate pe standarde etice, probleme de siguranță și norme sociale, este un alt aspect foarte important care are un impact considerabil asupra stării de bine a elevilor. Prin activități (Reguli la școală, Zidul, Valorile mele contează pentru mediu!, etc), elevii pot învăța să-și exprime părerea, convingerile, valorile, să asculte, să aprecieze opiniile și credințele altora, dar și să reflecteze asupra consecințelor etice ale comportamentelor lor.

Este necesar să integrăm activități pentru dezvoltarea abilităților sociale și emoționale în programul zilnic școlar, discutând despre emoțiile zilei:

• zarul emoțiilor (să mimeze emoția exprimată pe fața zarului, să descrie o situația trăită în care a simțit aceea emoție și felul cum a gestionat-o. Să redea aceea emoție prin tehnici art-creative: desen, muzică, poezie, dans;
• zece secunde (timp de zece secunde fiecare elev spune ceva drăguţ, pozitiv, despre orice sau oricine. Dacă cineva nu face comentarii pozitive este eliminat din cercul făcut de membrii grupului. Acesta poate reintra în joc dacă alţi doi membrii ai grupului spun ceva pozitiv despre el);
• jocul complimentelor (fiecare jucător trebuie să spună câteva cuvinte frumoase copilului de lângă el, privindu-l în ochi, iar cel complimentat trebuie să își manifeste recunoștința și să facă același lucru următorului participant);
• povestea prenumelui (fiecare elev va prezenta grupului „istoria” prenumelui său: cine l-a mai purtat din familie, cine i l-a ales, care este motivul alegerii, cum se simte cu numele său, cum este alintat, cum este apelat de persoane diferite/din familie sau din grupul de prieteni, cum preferă să fie numit în grup):
• roata emoţiilor urmărește ca elevii să îşi dezvolte vocabularul referitor la exprimarea emoţiilor, să deosebească durerea fizică de cea sufletească/ emoţională, să diferențieze emoțiile plăcute de cele neplăcute, să înţeleagă că este bine să ne exprimăm emoţiile și să discute despre modalitățile în care pot face față fricii.

Aceste activități au ca scop îmbunătățirea capacității de a înțelege și exprima emoții complexe, să-și dezvolte încrederea în sine, auto-eficacitatea și stima de sine, dar și să-și îmbunătățească autodeterminarea.

Este foarte importantă receptivitatea cadrele didactice la momentele care se întâmplă în clasă, în mod natural, momentele când se observă schimbarea stărilor și a dispozițiilor, când apar conflictele, actele de grijă față de ceilalți, respectul, atenția, conduitele manifestate în diverse situații, eforturile făcute de orice elev pentru a ajuta.

Cadrele didactice trebuie să promoveze dezvoltarea socială și emoțională a elevilor ca fiind foarte importantă, mai ales în această perioadă a pandemiei în care elevii au fost nevoiți să schimbe mediul de învățare, să relaționeze online, și în care au încercat emoții negative legate de starea de sănătate, nesiguranță, lipsa colectivului etc.

Deci este bine să încurajeze exprimarea impresiilor despre abilitățile emoționale și sociale dezvoltate de elevi la școală sau în mediul online, să ofere ajutor elevilor în evaluarea emoțiilor și sentimentelor, învățându-i să clasifice cuvintele care denumesc emoții, să găsească cuvinte pentru emoții, să le acorde  oportunitatea de a alege și de a fi ajutați în rezolvarea nevoilor lor, cât și să le acorde atenție, învățându-i să-și rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea și respectul pentru ceilalți. Trebuie să identifice zilnic acele exerciții prin care ar putea să lucreze asupra emoțiilor elevilor și care creează un mediu pozitiv de învățare, alocând timp pentru a vorbi despre emoțiile/ sentimentele asociate situațiilor de învățare, și nu în ultimul rând să discute cu elevii despre responsabilitatea emoțiilor trăite (reacții, consecințe).

Ce pot face părinții pentru dezvoltarea învățării sociale și emoționale a copiilor?

Părinții sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emoții în familie, prin reacțiile și răspunsul comportamental la emoțiile copilului și prin crearea de contexte în care se vorbește despre emoții.

Un părinte care ridică tonul atunci când este nemulțumit de ceva, îl va învăța pe copil să ridice tonul într-o situație dificilă. Într-o familie în care nu se vorbește deschis despre emoții și nimeni nu arată ceea ce simte, copilul se interiorizează crezând că exprimarea emoțiilor reprezintă un semn de slăbiciune.

În acest sens, părinții pot:

• să înceapă educația emoțională a copilului de la vârste mici, manifestând atenție, grijă și respect față de nevoile sociale și emoționale ale acestora, astfel încât trecerea de la o etapă la alta să se facă mult mai ușor;
• să participe la ședințe discuții de grup, pe tema dezvoltării sociale și emoționale;
• să fie un model pentru copil din punct de vedere al manifestării abilităților emoționale și sociale, care să-i stimuleze comportamentul emoțional și social;
• să folosească un limbaj care să implice discuții despre emoții, descrierea emoțiilor;
• să creeze în familie o stare emoțională armonioasă, necesară unui climat pozitiv de învățare;
• să folosească momentele naturale care se întâmplă zilnic, ca „momente de învățare”, în care să discute despre diferite stări, dispoziții.

În concluzie, o dezvoltare socială și emoțională echilibrată îl ajută pe copil să identifice sentimente și emoții, să le exprime și să le facă față corespunzător în anumite situații, să perceapă și să identifice trăirile prin care trec cei cu care interacționează, gestionând astfel situația și dialogul în funcție de acestea.

Putem să-i facem pe elevi să se simtă importanţi, înţeleşi şi iubiţi, dacă reuşim să fim cât se poate de receptivi la problemele lor sociale și emoţionale, pentru că elevul zilelor noastre dorește să învețe într-un climat școlar sigur și pozitiv, care să-l ajute să aibă o mentalitate pozitivă și optimistă necesară să rezolve cu succes anumite situații de muncă sau de învățare, să se dezvolte personal și profesional, dar și să se adapteze la noile provocări socio-economice și culturale aflate într-o lume în continuă schimbare şi transformare. Deci, învățarea socială și emoțională a elevilor este decisivă pentru succesul școlar și pentru reușita în viață.

Bibliografie
1. Vernon Ann, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2006.
2. Aurora-Adina Colomeischi, Promovarea sanătății mintale în școală, Editura Universității “Ștefan cel Mare”, Suceava, 2021.