Didactica limbii şi literaturii române în învăţământul preuniversitar românesc – operele lui Gala Galaction din perspectiva manualelor alternative

Importanţa manualelor alternative este exagerată, deoarece accentul ar trebui să cadă pe programele şcolare aprobate de instituţiile abilitate şi nu pe materialele propuse de anumiţi autori care pot fi familiarizaţi sau nu cu particularităţile colectivului de elevi şi cu contextul social.
Studiul literaturii române în şcoală este un proces complex, iar, în fond, obiectivul său este acela de a forma din elevi cititori de literatură, oameni cu deprinderea de a citi permanent, capabili să recepteze mesajele transmise de operele literare citite şi să adopte o atitudine personală faţă de lecturile lor.

Un prim obiectiv este acela de a-i ajuta pe elevi să-şi însuşească limba literară actuală pentru a o folosi ca mijloc de comunicare şi formare intelectuală şi morală. Un alt obiectiv este acela de a forma interesul elevilor pentru lectura textelor literare şi, pe această cale, modelarea gustului estetic.

Studiul literaturii aduce o contribuţie şi la realizarea educaţiei multilaterale a elevilor, contribuind la cultivarea gândirii, a orizontului intelectual şi cultural al acestora, la formarea concepţiei despre lume şi viaţă .

Predarea literaturii române în liceu ar trebui să dezvolte cercul de cunoştinţe însuşite în şcoala generală, să continue cultivarea gustului pentru lectură şi să formeze la elevi capacitatea de a stabili criterii ferme de selectare a marilor valori cu care să se opereze în procesul lecturii. Scopul predării literaturii române în liceu este acela de a dezvolta simţul estetic şi de a forma un cititor de literatură receptiv la valorile artistice. De aceea, accentul nu ar trebui să cadă pe studierea datelor aparţinând istoriei literaturii române, cât pe metodele de investigare a textului literar, pentru a-i da posibilitatea elevului să înveţe permanent, pe tot parcursul vieţii, şi să integreze cunoştinţele însuşite în formarea sa continuă ca personalitate. Citirea integrală şi comentarea unor texte reprezentative din literatura română sau universală au caracter formativ, contribuind la dezvoltarea gândirii critice, a imaginaţiei creatoare, dând posibilitatea copilului să recreeze o lume nouă şi transformându-l dintr-un receptor static într-unul dinamic .
Lectura operei literare înseamnă analiza şi interpretarea specificităţii literaturii de a comunica prin limbaj un mesaj estetic. Cititorul este chemat să trăiască în spaţiul lecturii experienţa sa de viaţă, să devină re-creator al textului pe care l-a citit. Lectura este, prin urmare, „un eveniment al cunoaşterii” şi presupune „un mod de a situa opera, de a stabili elemente disjunctive (necesare), de a epiciza textul…, de a privi dintr-un unghi epic toţi factorii angajaţi în procesul de creaţie şi în actul interpretării”.

Din practica şcolară şi din tratatele de psihologie pedagogică deducem că studierea unor opere literare poate produce emoţii estetice, în funcţie de vârstă şi de experienţa de viaţă a elevului.
În acest sens, contrar psihologismului estetic, care concepea o stare estetică liberă de orice amestec intelectual, Tudor Vianu afirma că: „frumosul artistic nu produce o singură emoţie estetică, ci o serie de emoţii”.

Importanţa literaturii în şcoală este aceea că-i sensibilizează pe copii, acţionând direct asupra sensibilităţii, şi, implicit asupra conştiinţei lor, inoculându-le cunoştinţe, idei, sentimente şi modelându-le atitudinile, comportamentul.

La nivelul manualelor şcolare, literatura este reprezentată prin diverse opere (epice, lirice sau dramatice), scrise de autori clasici sau contemporani, ce trebuie să se adapteze particularităţilor de vârstă şi chiar individuale ale elevilor, să fie accesibile gradului de receptivitate la care se află elevul, în ciclul gimnazial sau liceal. Dacă la ciclul gimnazial operele literare sunt însoţite de numeroase exerciţii de limbă, în ciclul liceal accentul cade asupra literaturii. Studiul literaturii, la liceu, vizează, nu atât istoria literară cât studierea literaturii ca modalitate artistică specifică de transfigurare a realităţii.

În urma verificării mai multor manuale şcolare, am remarcat că unele texte alese pentru a fi studiate nu se potriveau preocupărilor elevilor, fiind mult prea greu de descifrat de către aceştia sau problematicile dezbătute ar fii mult prea serioase pentru vârsta copiilor.

Operele lui Gala Galaction se regăseau şi în vechile manuale şcolare dar şi în manualele alternative.
Un exemplu ar fi nuvela La Vulturi!, studiată de elevi în clasa a VIII-a şi care scotea în evidenţă curajul poporului român în faţa năvălitorilor turci. În ciuda subiectului, care ar fi mai potrivit pentru adulţi decât pentru copii, elevii pot extrage anumite idei cu caracter moralizator.

Deseori, Galaction a fost asemănat cu Tolstoi datorită faptului că prezenta cazuri limită de conştiinţă, iar personajele sunt surprinse în momente dramatice, când li se pune la încercare tăria morală. Poate şi datorită profesiei sale de preot, scriitorul adoptă o atitudine moralizatoare. Agripina, unul dintre personajele principale ale nuvelei, va rămâne un model de personaj feminin, ce întruchipează calităţile alese ale neamului nostru, un personaj simbol pentru eroismul neamului românesc de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Iar Dănilă, un alt personaj principal, dă şi el dovadă de calităţi morale precum voinţa, perseverenţa, dârzenia, îndrăzneala, credinţa şi speranţa.

În ciuda valorii estetice şi moralizatoare a textului, acesta nu se mai regăseşte în manualele alternative. În manualele alternative destinate ciclului liceal putem regăsi opere ale lui Gala Galaction utilizate pentru a ilustra diferite teme sau specii literare. Astfel, în manualul  de Limba şi literatura română pentru clasa a IX-a de la Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003, apare nuvela De la noi, la Cladova, pentru a ilustra tema iubirii. Textul este potrivit vârstei copiilor şi poate fi uşor receptat. Manualul redă textul nuvelei, însoţit de explicarea unor cuvinte necunoscute dar şi de foarte multe exerciţii pe text, acestea dând posibilitatea elevilor de a identifica tema şi motivele literare specifice textului dar şi legătura cu texte din literatura universală. Cerinţele vizează dezvoltarea gândirii critice, a imaginaţiei, a exprimării libere şi nuanţate, dar şi lucrul cu manualul.

În manualul de Limba şi literatura română pentru clasa a X-a editat de Editura Teora, accentul se deplasează către recunoaşterea trăsăturilor unor specii literare pe anumite texte literare. Specia literară povestirea este ilustrată prin opera lui Gala Galaction, Moara lui Călifar.

Textul povestirii este redat integral, dând astfel posibilitatea elevilor de a-l lectura fie individual, fie sub îndrumarea atentă a unui cadru didactic care să accentueze acele trăsături care pun în valoare caracterul miraculos, fantastic al textului. Povestirea este însoţită de un dicţionar explicativ, elevii având posibilitatea de a-şi îmbogăţi vocabularul, dar şi de trimiteri către literatura universală asfel încât elevii să poată realiza o paralelă între texte ce tratează aceiaşi temă sau motive literare.
Trăsăturile povestirii prezentate mai întâi teoretic sunt la final, după înţelegerea textul, particularizate.

Acelaşi text este tratat într-un manual pentru clasa a IX-a la capitolul Lumi fantastice, accentul deplasându-se de la identificarea trăsăturilor unor specii literare pe text la identificarea formelor pe care le poate lua fantasticul în literatură şi la diferenţierea dintre real-fantastic, ficţional-nonficţional.

Manualul de Limba şi literatura română apărut la editura Corint, Bucureşti, 2004, avizat de MEC, este un manual modern care corespunde cerinţelor programei şcolare din 2004, prevăzut pentru clasa a IX-a, are un conţinut bogat, organizat în 5 mari capitole, fiecare având mai multe subcapitole, cu ilustraţii reuşite şi relevante. Textul inclus în acest manual tratează problema fantasticului în opera Moara lui Călifar de Gala Galaction.

În urma unei analize comparativ-critice a manualelor amintite se desprind o serie de observaţii.Aceste observaţii conduc la concluzia că manualul propus de E.D.P. valorifică cel mai bine textul ales, evidenţiindu-i calităţile stilistice şi structurale, însă nu determină o implicare activ-participativă în procesul educaţional. O altă trăsătură pozitivă a acestui manual este prezentarea gradată a exerciţiilor, de la simplu la complex, acoperind atât sfera informaţională cât şi pe aceea creativă.

În ciuda caracterului formativ al operei lui Gala Galaction, am observat că textele sale nu sunt foarte des întâlnite în manualele şcolare, ceea ce este un lucru destul de trist, deoarece operele sale, în urma unei atente selecţii, pot transmite multe cunoştinţe şi pot aduce în faţa elevilor personaje ce pot servi drept modele morale.

În opinia mea, importanţa manualelor alternative este exagerată, deoarece accentul ar trebui să cadă asupra programelor şcolare aprobate de instituţiile abilitate şi nu asupra materialelor propuse de anumiţi autori care pot fi familiarizaţi sau nu cu particularităţile colectivului de elevi şi cu contextul social.

Bibliografie:
Manuale
1. ANGELESCU, Silviu, NICOLAE, N., IONESCU, Emil, 1999, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti: ALL EDITORIAL.
2. ANGELESCU, Silviu, NICOLAE, N., IONESCU, Emil, 2000, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a X-a, Bucureşti: ALL EDITORIAL.
3. BARBU, Cecilia, MUŞAT, Lelia, OLTEANU, Antoaneta, 2000, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a X-a,  Bucureşti: Editura Punct & Paideia.
4. DUNĂ Ion, DUNĂ, Raluca, 2003, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
5. COSTACHE, Adrian, et al., 2004, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti: Editura Art.
6. COSTACHE, Adrian, IONIŢĂ, Florin, SĂVOIU, Adrian, 2005, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a X-a, Bucureşti: Editura Art.
7. IANCU, M., LĂZĂRESCU, R., 2004, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a IX-a, Bucureşti: Corint.
8. MANOLESCU, Nicolae (coord.), 2000, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a X-a, Bucureşti: Editura SIGMA.
9. MARTIN, Mircea(coord.), 2004, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a X-a, Bucureşti: Editura Rosetti Educaţional.
10. RUŞTI, Doina, COSTACHE, Adrian, 2000, Limba şi literatura română: manual pentru clasa a X-a, Bucureşti: Editura Teora.

Studii teoretice
1. CUCOŞ, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
2. GOIA V., DRĂGOTOIU I., Metodica predării limbii şi literaturii române, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995.
3. ITU Iustina, Funcţia formativă a orelor de literatură, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
4. ION, Vlad, 1977, Lectura: un eveniment al cunoaşterii, Bucureşti: Editura Eminescu.
5. PARFENE, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Polirom, Iaşi, 1999.