Direcții de schimbare a educației în secolul XXI

Toate statele lumii, la acest moment, reformează sistemul public de educație. Sunt două motive pentru care fac acest lucru. Primul este cel economic, pentru a găsi răspunsul la întrebarea „Cum vom educa copiii pentru a-și putea găsi locul în economia secolului XXI?”, pornind de la premisa că actualmente nu putem anticipa nici măcar cum va arăta economia la sfârșitul săptămânii viitoare. Al doilea motiv este cel cultural. Fiecare țară de pe glob încearcă să-și dea seama cum vom putea să ne educăm copiii pentru a avea sentimentul identității culturale în procesul globalizării.
Lucrul de care avem noi nevoie acum în educație nu este o evoluție, ci o revoluție. Multimedia, internetul, aceste noi tehnologii pentru care generațiile tinere au o atracție extraordinară și un talent nativ în a le utiliza, combinate cu talentele extraordinare ale profesorilor, oferă o oportunitate să revoluționăm educația, iar revoluția trebuie făcută deoarece este vitală pentru viitorul copiilor noștri.

Copiii noști trăiesc în cea mai stimulativă epocă din întreaga isorie. Sunt asaltați cu informații din toate părțile: computere, telefoane mobile, reclame, sute de canale TV, astfel că la școală devin neatenți și lucrurile li se par plictisitoare. Ne confruntăm din ce în ce mai des cu copii despre care spunem că suferă de ADHD și îi îndrumăm spre specialiști care să le ofere un tratament adecvat și medicație corespunzătoare pentru a se calma și a putea face față unui sistem educațional care a funcționat perfect atunci când a fost conceput. Este oare aceasta soluția corectă? Chiar au acești copii ADHD sau lumea în care trăiesc este mult prea lentă și ciudată pentru ei? Și mă refer aici și la mediul educațional pe care îl oferim. Noi nu ar trebui să anesteziem simțurile acestor copii, nu ar trebui să-i adormim, ci ar trebui să-i trezim spre a-i face să descopere ceea ce se află în interiorul lor.

Vorbim de curriculumul la decizia școlii ca factor de motivație pentru o învățare de calitate și ne pierdem în ore întregi de dezbateri, teoretizări și discuții sterile. Sunt suficiente schimbarea curriculumului și adecvarea metodelor de predare pentru a stimula interesul copiilor pentru cunoaștere sau sunt necesare mult mai multe lucruri? Eu cred că în primul rând avem nevoie de mijloacele necesare pentru a-i atrage pe copii. Câte truse pentru realizarea experimentelor științifice avem în clasă, câte jocuri video, câte calculatoare și câte sunt conectate la internet? Chiar dacă aceste materiale didactice există în laboratoare, baza materială a școlilor nu a fost înnoită de foarte mulți ani și cu siguranță nu mai răspunde nevoilor actuale.

Și, pentru că am menționat mai devreme jocurile video, cred că puțini dintre noi știu că există un experiment în utilizarea jocurilor video în procesul instructiv-educativ. Ananth Pai, un profesor american de origine indiană, a înlocuit în întregime curriculumul standard cu un curriculum conceput de el însuși, bazat pe jocuri video. În clasa domnului Pai existau două computere, 11 stații portabile Nintendo DS, 18 jocuri educaționale, 21 de aparate de înregistrare a vocii. Elevii se adunau împreună pentru a concura în jocuri educaționale în rețeaua consolelor Nintendo sau jucau jocuri de matematică sau vocabular, online, în competiție cu elevi din alte țări.

În doar 18 săptămâni, clasa domnului Ananth a urcat de la un nivel de sub 3 la citit și matematică la un scor de peste 4. Se pare că acestă inițiativă i-a ajutat pe toți copiii din clasa respectivă, indiferent dacă erau copii cu nevoi speciale sau copii supradotați. Și, ceea ce e mai important, intervievând copiii, aceștia au repetat mereu două lucruri: „a învăța e distractiv” și „a învăța înseamnă a te juca cu ceilalți”.

Aceasta este cheia care a făcut ca inițiativa să aibă succes la copii; pornind de la aceste premise, consider că în procesul de elaborare și implementare a unui nou curriculum, care să fie pus în practică chiar și cu metode centrate pe elev, dacă nu le oferim copiilor niște lucruri palpabile, inedite, posibilitatea de a realiza experimente, de a se juca, de a interacționa cu diverse dispozitive și softuri la care nu au acces acasă, școala va fi încă departe de a-și realiza misiunea.

Pentru că, așa cum spunea Ralph Waldo Emerson, niciun lucru important nu a fost vreodată realizat fără entuziasm, cu atât mai puțin o învățare durabilă. Copiii noștri au acest entuziasm. Întrebarea este ce vom face noi pentru a-l păstra și pentru a-i face să spună, la fel ca și copiii din clasa cu jocuri video: „learning is fun!”.

Bibliografie:
http://gamification.co/2011/11/21/kids-brains-and-games-a-ted-talk/
http://www.ted.com/talks/lang/ro/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html
http://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_bring_on_the_revolution.html