Dreptul elevului de a nu iubi şcoala şi de a declara acest lucru

Din punctul de vedere al elevului, ŞCOALA=ÎNCHISOARE. Cum să-i cerem elevului să-şi iubească carcera și torţionarii? Cum să-i cerem elevului să iubească ultimul loc pe care el l-ar alege pentru a-şi petrece timpul?
În „Les Sciences de l’Éducation face aux interrogations du public„, Philippe Perrenoud, Faculté de psychologie et des sciences de l’éducation, Université de Genève, stabilește cele 10 drepturi imprescriptibile ale elevului. Unul dintre acestea este „dreptul elevului de a nu iubi şcoala şi de a declara acest lucru”.

Adulţii, bine intenţionaţi, pentru că sunt conştienţi de importanţa educaţiei, încearcă să-i facă să iubească şcoala, dar se înşeală atunci când cer garanţii şi când pun la zid elevii care ies din tipare, elevii care protestează împotriva uniformizării, deoarece este foarte incomod să ai in clasă un elev de acest gen pentru că efortul de a controla clasa este înzecit şi ar fi ca şi cum i-am cere gardianului inchisorii să-i încurajeze pe deţinuţi să fugă.

Este greşit sa-i categorisim pe aceşti elevi drept dezinteresaţi, leneşi, nepăsători într-un cuvânt, ”uscăturile” clasei. O soluţie ar fi să ne punem în locul elevului sau măcar să ne amintim cum era când eram noi elevi, ce simţeam atunci (foarte des primim astfel de acuzaţii) pentru ca sistemul presează foarte mult elevul. Într-un fel, copilul intră într-un angrenaj de forţe exterioare ce-l constrâng foarte mult, începând cu o vârsta foarte mică şi culmea, toate SPRE BINELE SĂU.

Este ca atunci când în copilărie mama mă forţa să mănânc spanac. Multă vreme am urât spanacul dar astazi, trebuie să recunosc, că-l mănânc chiar cu plăcere. Concluzia ? Ura faţă de un lucru se poate transforma, în anumite condiţii, în iubire (plăcere). Se poate întâmpla acest lucru şi cu mersul la şcoală, am trăit aceasta experienţă pe propria piele. De aceea, este foarte important să putem spune ce ne place şi ce nu, să înţelegem de ce nu ne place, fără să fim pedepsiţi pentru asta. Este ca şi cum cineva ne-ar acuza de delict de opinie şi ne-ar mai şi ne-ar aplica și o corecţie pentru aceasta vină.

Se ştie că atunci când în familie apare un alt copil, în general, fratele mai mare este foarte gelos, având reacţii puternice de gelozie, chiar fiind posibil să devina agresiv. Dacă părintele nu ştie sa gestioneze situaţia, nu ştie să stea de vorbă cu copilul cel mare şi interzice aceste manifestări, copilul doar işi reprimă aceste reacţii dar sentimentele negative rămân. La fel se întâmplă şi cu mersul la şcoală: o parte din copii urăsc şcoala de la început, fie pentru că nu le prea plac schimbările (mai bine era la grădiniţă), fie pentru că toată lumea, când un copil intră în clasa întâi mai degrabă îi cântă prohodul decât să-l încurajeze, să-i spună cât de frumos este la şcoală si că rostul şcolii nicidecum nu este de a-l chinui pe copil.

Un alt aspect ar fi acela că elevul identifică materia cu profesorul sau invers. Nu-i place materia, nu-i place nici profesorul sau invers. Şi dacă nici profesorul nu face niciun efort pentru a-şi apropia copiii atunci procesul de predare/învăţare este compromis. Este ca într-o echipă, când te tradează coechipierul. Daca profesorul se mai consideră şi ofensat de dezinteresul elevului este si mai tragic pentru că puţini profesori caută vinovatul “în  curtea lor”, elevul fiind întotdeauna cel vinovat.

Se mai poate întâmpla ca însuşi profesorul să nu iubească în egală măsura toate capitolele pe care le predă, ba chiar sunt unii care spun cu nonşalanţă acest lucru. Păi dacă lui nu-i face plăcere acel subiect, copilului nici atât nu are cum să i se pară interesant. Şi, până la urmă, dacă noua nu ne place, de ce să obligăm elevul sa înveţe ? Poate că am trăi un sentimet de uşurare dacă am considera, din capul locului, ca elevul are dreptul de a nu iubi şcoala şi de a spune acest lucru. Multă energie s-ar conserva dacă am conştientiza că nu putem să convingem pe nimeni să facă nimic dacă acel cineva nu-şi doreşte acel lucru.

Bibliografie:
http://www.unige.ch/fapse/SSE/teachers/perrenoud/php_main/php_1995/1995_11.html#Heading7