Educația civică – o provocare majoră pentru decidenți și practicieni. Studiu privind educația civică în România și în câteva țări europene

În articol sunt prezentate rezultatele unui studiu privind disciplina Educație civică în țara noastră și în câteva țări europene. Am analizat sfera disciplinei, modalități de abordare și impactul asupra formării elevilor. Consider că formarea unei cetățenii active trebuie începută cât mai timpuriu și continuată pe tot traseul educațional. Fie că îmbracă forma unei discipline școlare distincte (cu denumiri diferite de la un stat la altul), fie că este un subiect integrat în cadrul altor discipline sau o temă inter-curriculară, statutul educației civice este unul privilegiat până în 2020.

Trăim o perioadă în care se impune formarea unor cetățeni implicați în viața socială și politică. Scopul este nu numai pentru a ne asigura că valorile democrației vor prospera, ci și pentru încurajarea coeziunii sociale în condițiile creșterii diversității sociale și culturale.

În vederea creșterii angajamentului și participării, cetățenii trebuie să posede informațiile, abilitățile și atitudinile potrivite. Competențele civice pot oferi indivizilor posibilitatea de a participa pe deplin la viața civică. Competențele civice necesare exercitării cetățeniei într-un mod activ, așa cum sunt determinate la nivel european se axează pe o cunoaștere a conceptelor democratice de bază.

Educația civică influențează decisiv implicarea în viața școlară. Această disciplină motivează elevii. Tocmai datorită faptului că lecțiile pornesc de la ceea ce știu elevii, de la ceea ce li se întâmplă zilnic, în mediul în care trăiesc, ei sunt surprinși plăcut, de aceea i se mai spune „învățarea prin fapte”.

Conținuturile învățării. Domenii: Persoana. Raporturile noastre cu lucrurile și ființele.

Persoana. Presupune o discuție cu fiecare dintre elevi. Discuția este, de fapt, o discuție despre demnitate (trăsături morale, apartenența europeană). Respectarea demnității umane nu este negociabilă. Fiecare persoană are nevoie de încurajare, apreciere și sprijin. Problemele individuale nu pot fi folosite ca exemple (problematizări) în clasă. Totodată, este opțiunea elevilor dacă vor recunoaște faptul că au trecut prin situații similare. Cadrul didactic va invoca doar niște situații ipotetice, care s-au întâmplat și altora și din care există întotdeauna o ieșire.

Probleme specifice capitolului: Fiecare elev va simți că poate învăța, reuși, rezolva. Fiecare persoană merită respect, laude, diplome, premii, excursii. Ca profesioniști trebuie să avem în vedere faptul că raportul ideal laudă/ comentarii pozitive, tinde să încline spre varianta a doua, adică 1 la 5,6. Comentariile de tipul ”Sunt de acord cu asta…” sau ”Uite o idee minunată”, ajută la întărirea tipului de comportament ( conform Heaphy și Losada-cercetători care au analizat raportul). Cu toate că unele studii de leadership au costatat faptul că feedback-ul negativ asigură cel mai mult „spațiu de creștere”, trebuie să reținem faptul că doar feedback-ul pozitiv poate motiva oamenii să continue cu mai multă vigoare, determinare, creativitate. Pentru școlarii mici feedback-ul pozitiv asigură îmbunătățirea performanțelor școlare. Cum procedăm însă atunci când copilul acasă este lăudat pentru persoana lui (”Ești o fată frumoasă”/ ” Ești un băiat bun”) și la școală trebuie să-i evidențiem comportamentul pozitiv? În cadrul ședințelor de consiliere trebuie reamintit părinților faptul că lauda trebuie să modeleze comportamentul și atitudinile față de viață ale copiilor. Părinții trebuie să învețe lauda-proces: „Ai muncit mult și ai reușit. Bravo!”, în detrimentul laudei-persoană. Copiii care primesc laude-proces sunt mai temerari, acceptă provocările fără rețineri, sunt motivați. Concluzie: laudele părinților reprezintă ”un motoraș” care stimulează copiii, însă trebuie ca aceștia să știe cum să le utilizeze!

„Laudă eforturile, acțiunea și munca copilului. În felul acesta o să pui în valoare mult mai mult demersurile lui, iar copilul o să perceapă lauda ca un adevărat premiu, cu efecte mult mai bune pe termen lung.” – Elizabeth Gunderson, profesor de psihologie la Universitatea Temple-Philadelphia.

Raporturile noastre cu lucrurile și ființele. Reprezintă primul pas pe care elevii îl fac în relaționare. Relaționarea se face pe baza acelorași valori cu ale aprecierii sinelui. Raporturile cu lucrurile – rolul lucrurilor de mijlocitor al satisfacerii nevoilor umane, nu justifică o atitudine negativă față de lucruri. Comportamentele ecologice trebuie să fie tot timpul în atenția cadrelor didactice. O altă abordare – lucrurile ne reprezintă la nivel individual, de grup, național, ca specie. Aceasta este, de fapt, miza educațională a capitolului. Relațiile cu ființele implică numeroase aspecte etice. Omul trebuie să respecte plantele și animalele, întrucât s-a demonstrat faptul că echilibrul planetei depinde de respectarea vieții. Disciplina Educație civică asigură interdisciplinaritatea între aspectele științifice și cele legate de etică. Faptul că omul nu consumă anumite plante nu îl îndreptățește să le distrugă. Echilibrul natural poate avea de suferit. Faptul că anumite persoane pot fi periculoase pentru viața oamenilor, nu ne dă dreptul să le atacăm, să le distrugem. Lanțurile trofice se rup și pot apărea dezechilibre. Grădinile Zoologice – din perspectivă etică sunt spații naturale create pentru a putea vedea animalele în habitatul lor. Nu trebuie să rezolvăm noi problema gratiilor, a cuștilor – trebuie doar să le prezentăm aspectul și ei să reflecteze. Ideea de colecție este importantă. Muzeele pot fi definite acum ca și resurse importante de colecții.

Raporturile noastre cu ceilalți oameni. Oricare dintre noi trebuie să își desfășoare activitățile astfel încât libertatea și demnitatea celorlalți să fie respectate. Este bine să se insiste supra comportamentelor pozitive. Cele negative nu trebuie ocolite, ca și cum nu ar exista. În discuțiile despre grupuri vom discuta despre toleranță, ierarhie, normativitate. Clasa va fi abordată ca grup social. Este bine să se dezbată definiția lui Mielu Zlate: „Ansamblu de indivizi (elevi), constituit istoric, între care există diverse tipuri de interacțiuni și relații comune determinate.” Totodată, clasa ca grup social, trebuie analizată din perspectiva oferită de Romiță B. Iucu: întinderea clasei, interacțiunea membrilor clasei, scopurile, structura grupului, compoziția și organizarea, sintalitatea, problematica liderilor. Dimensiunea normativă a grupului presupune ansambluri de reguli explicite și implicite. Un grup special îl reprezintă familia, de aceea discuțiile trebuie atent deschise și conduse. Trebuie avut în vedere faptul că structura familiei actuale a suferit unele modificări: părinți plecați la muncă în străinătate, familii monoparentale. Tema familiei trebuie abordată luând în discuție toate formele, fără a se discuta un model unic. Oamenii trăiesc împreună în cadrul unor comunități. Acestea sunt mai restrânse (sate, comune, orașe, județe) sau mai largi (popoare, națiuni). În discuțiile legate de raporturile cu ceilalți oameni pot apărea stereotipuri, prejudecăți legate de rasism, naționalism, xenofobie, antisemitism, sexism, gerontofobie (ostilitatea față de persoanele vârstnice). Trebuie combătută ideea că diferențele sunt anormale.

Etapele standard ale unei lecții de educație civică sunt:

• identificarea dintr-o înșiruire dată;
• exemplificarea, întâi după un model, apoi independent;
• compararea prin sublinierea asemănărilor/ deosebirilor ( model, independent);
• construcția personală a unui punct de vedere (model, independent).

Metode de lucru: învățare prin cooperare, brainstorming, joc de rol, simularea unui proces, dezbatere simplă – cu decizia luată de ”public”, vizită pe teren, studiu de caz, expunere structurată de întrebări, analiză de text (ziare, reviste), invitarea unei persoane-resursă, pălăriile gânditoare, mozaicul, Phillips 6-6-6, ciorchinele/ explozia stelară. tehnica livrării discursului

Individualizarea învățării. Încă de la prima lecție de Educație civică, elevii învață că sunt persoane unice, că trebuie să fie respectată unicitatea fiecărui individ și că demnitatea nu poate fi încălcată. Individualizarea învățării presupune înțelegerea, acceptarea și respectarea diferențelor. Elevii vor respecta specificul fiecăruia, astfel se va crea o comunitate educațională care va valoriza diversitatea și o va utiliza ca un avantaj.

Recomandările programei școlare – Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 5003/ 02.12.2014
Buget de timp – 1 oră/ săptămână, pe durata unui an școlar, clasele a III-a și a IV-a.
Tip de model curricular – bazat pe competențe generale, specifice.

Demersurile de educare civică propuse prin programă sunt în concordanță cu recomandările cuprinse în:
– Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți
– Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru Educație în secolul al XXI-lea
– Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, 1989.

Educația prin și pentru democrație este un proces complex și de lungă durată. Școlarul mic este implicat în viața socială prin apartenența sa la familie, la grupurile de prieteni și de învățare, dar și prin relațiile specifice pe care le poate stabili cu diverse instituții și organizații din comunitate. De aceea, procesul de socializare poate și trebuie să înceapă de timpuriu. Programa școlară are în vedere faptul că elevii claselor a III-a – a IV-a se află în stadiul operațiilor concrete. În acest stadiu copiii beneficiază de o inteligență inductiv-logică și concretă, care poate fi alimentată prin joc, modalitate care le poate asigura corespondențe concrete în realitate. Strategiile didactice care permit formarea competențelor la disciplina Educație civică au ca dominante exemplul moral-civic, inițiativa și voluntariatul, participarea/ implicarea și activismul. Strategiile de tip inductiv, analogice, euristice dezvoltă capacitatea de comunicare a elevilor, stimulează explorarea, cooperarea și activitatea independentă. Disciplina are un accentuat caracter practic-aplicativ și presupune respectarea unor exigențe ale învățării durabile. Utilizarea calculatorului ca mijloc modern de instruire se poate face prin prezentări, filme didactice, ilustrări audio-video ale unor situații. Învățarea pe bază de proiecte este o strategie utilă și eficientă.

Tematici proiecte

Clasa a III-a	Clasa a IV-a
Jurnalul clasei	Cutia cu fapte bune
Regulamentul scris și ilustrat al clasei mele	Ziua porților deschise
Școala mea verde	Sunt un copil civilizat
Mâinile mici fac fapte mari	Cunoaște-ți drepturile!
Circulăm și ne comportăm responsabil pe stradă	Școala tuturor
Obiceiuri de iarnă	Târg de Paște/ Mărțișor
Călător prin țara mea	Călător prin Europa

Rezultate ale proiectelor: colecții, coduri ilustrate, albume, portofolii, pagini web, colaje, competiții între clase.

Educația copiilor pentru integrarea în comunitate este un proces complex și îndelungat, ce poate fi facilitat prin activități complementare realizate în contexte nonformale și informale (printr-un parteneriat școală-familie-comunitate): acțiuni comunitare de ecologizare; plantări de arbori, spații verzi; reciclare selectivă; monitorizarea unor zone din școală sau din apropierea școlii; organizarea de târguri cu produse realizate de copii în scopul strângerii de fonduri pentru donații; strângerea de haine, jucării, rechizite pentru grupuri defavorizate; vizite la muzee, biblioteci, unități economice, primării, poliție, judecătorie; excursii tematice. Participarea părinților la acțiunile organizate de școală conduce la întărirea relației părinte-copil, eficientizarea comunicării școală-familie, dar și la implicarea părinților în oferirea unor modele civice.

Evaluarea se face prin cele trei forme cunoscute: evaluarea inițială, continuă sau formativă și sumativă. Elevii pot sesiza progresele pe care le fac în procesul de învățare, iar cadrele didactice își pot regla permanent strategiile didactice în scopul eficientizării acestora, dar pot aplica și reglajele corecte în proiectare. Se pot utiliza atât instrumente clasice de evaluare, precum și proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor. Evaluarea de competențe presupune evidențierea abilităților, atitudinilor și cunoștințelor civice dobândite.

Educația civică în Europa

În Belgia (comunitatea flamandă), curriculumul educației secundare prevede obiective finale pentru Implicare activă, Drepturile omului și libertățile fundamentale, Sistemul democratic și Dimensiunea europeană și internațională. În Republica Cehă, curriculumul cadru stabilește mai multe discipline inter-curriculare referitoare la educația civică: Cetățenia democratică, Gândirea în cadrul unui context european și global, Educația multiculturală. Disciplinele inter-curriculare sunt definite prin domenii tematice, precum și cunoștințe, aptitudini, abilități, atitudini și valori ce trebuie dezvoltate la elevi prin predarea disciplinei sau sub forma proiectelor individuale, seminariilor. În Estonia, curricula naționale introduse în 2011 stabilesc mai multe competențe referitoare la educația civică: valori, aptitudini sociale, aptitudini de comunicare și aptitudini antreprenoriale. În Spania, curriculumul național minim stabilește competențele sociale și civice care trebuie dobândite în toate domeniile și disciplinele educației obligatorii. În Franța, cunoștințele și competențele esențiale includ competențele sociale și civice și sunt specificate cunoștințele, aptitudinile și atitudinile adiacente pe care elevii ar trebui să le dobândească în timpul educației obligatorii. În Letonia, Standardele Naționale pentru Educația Obligatorie și Educația Secundară Superioară au stabilit ca aptitudinile sociale și de comunicare să fie dezvoltate prin intermediul majorității disciplinelor. În Lituania, curricula pentru educația primară și secundară inferioară definește ”Educația socială și civică” drept un domeniu care ar trebui implementat în cadrul tuturor disciplinelor, activităților educației non-formale și auto-administrării școlii. În Luxemburg, curriculumul pentru educația preșcolară și primară cuprinde „Abordări ale relațiilor”. În Ungaria, curriculumul național de bază pentru învățământ primar și secundar superior stabilește printre obiectivele fundamentale câteva competențe cheie referitoare la educația civică: competențe sociale și civice, comunicarea în limba maternă, a învăța să înveți, simțul inițiativei și al antreprenoriatului. În Polonia, cele două curricula de bază specifică faptul că dezvoltarea unui ansamblu de atitudini relevante pentru educația civică reprezintă o atribuție în întreaga școală. În Finlanda, atât curricula de bază pentru educația obligatorie, cât și cele pentru educația secundară superioară, stabilesc ”cetățenia și antreprenoriatul participativ” drept o temă inter-curriculară ce urmează să fie inclusă în toate disciplinele școlare. În Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția), una din cele patru arii inter-curriculare este ”Cetățeni responsabili” și este definită ca ansamblu de cunoștințe, aptitudini și atribute care trebuie încorporate în învățare, predare și existența instituțiilor educaționale. În Scoția, aria curriculară ”Sănătate și bunăstare” este responsabilitatea tuturor practicienilor, conține experiențe variate și rezultate în conformitate cu educația civică. În Irlanda, la nivel primar, educația civică este inclusă în programul pentru educație socială, personală și pentru sănătate pentru a fi dezoltată într-o serie de contexte formale, informale de învățare (climar școlar și atmosfera pozitivă, timp specific conform orarului și o abordare integrată în cadrul mai multor domenii de studiu). În Irlanda de Nord, educația civică este inclusă în domenii de studiu precum ”Dezvoltare personală și înțelegere reciprocă” și ”Învățarea pentru viață și muncă” la nivelele primar și secundar. În Austria, domeniul educație civică este considerat „principiu educațional integrant”. În Portugalia, ”Educația pentru cetățenie” este element integrant al tuturor ariilor curriculare în educația de bază și cea secundară superioară.

O cultură școlară participativă pentru o educație civică de succes

Școlile sunt un microcosmos, unde elevii învață zilnic să devină cetățeni activi și responsabili. Implicarea elevilor în luarea deciziilor care îi afectează necesită o cultură școlară în care participarea bazată pe principii democratice este încurajată și apreciată. Curricula naționale europene exprimă foarte clar faptul că educația civică trebuie să aibă un domeniu de aplicare vast, care să cuprindă transmiterea cunoștințelor, dobândirea unor aptitudini analitice și a unei gândiri critice și dezvoltarea valorilor și atitudinilor democratice, acestea trebuie să promoveze și participarea activă a tinerilor în școală și comunitate. Acest ultim obiectiv este recomandat mai ales la nivel secundar superior.

Bibliografie:
MEC – Proiect PHARE – ”Educație civică”, autoare Doina-Olga Ștefănescu – Ghidul învățătoarei / învățătorului
Comisia Europeană – Studiu EURYDICE – ”Educația civică în Europa”, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură, 2012.
Jinga, Ioan, ”Educația și viața cotidiană”, EDP, R.A., 2005
Iucu, Romiță, Managementul clasei de elevi”, POLIROM, 2006
Țoca, Ioan, ”Management educațional”, EDP R. A., 2007
Programa școlară pentru disciplina Educație civică, clasele a III-a și a IV-a-Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 5003 / 02.12.2014
Imagine: Internet