Educația din perspectiva digitală

Educația, alături de alte componente axiologice ale vieții sociale, a suferit transformări majore în ultima vreme, încercând să se adapteze mersului vremii, în care globalizarea tehnologizării să devină factor sine-qua-non al demersului educativ. Competențele digitale sunt integrate în curriculum școlar ca elemente de bază, fără de care, azi, nu se mai poate face educație. Noile tendințe pedagogice susțin dezvoltarea resurselor și instrumentelor digitale, care sunt din ce în ce mai utilizate, oferind învățământului calitate prin faptul că răspund nevoilor elevilor.

Pe baza progresului tehnologizării învățământului, se poate constata o adevărată revoluție în domeniul instruirii asistate pe calculator, care vizează o globalizare a educației, care să rupă granițele posibilității de informare pentru toți factorii educabili. S-a demonstrat că utilizarea elearning-ului, împreună cu noile tehnologii ale informației, îmbunătățește semnificativ procesul educațional. Această practică educațională digitală a devenit o alternativă la metodele tradiționale ale procesului didactic, datorită facilităților pe care le oferă și a necesității de aliniere la standardele internaționale.

1. Tehnologizarea învățământului

Educația, alături de alte componente axiologice ale vieții sociale, a suferit transformări majore în ultima vreme, încercând să se adapteze mersului vremii, în care globalizarea tehnologizării să devină factor sine-qua-non al demersului educativ. Competențele digitale sunt integrate în Curriculum școlar ca elemente de bază, fără de care, azi, nu se mai poate face educație. Noile tendințe pedagogice susțin dezvoltarea resurselor și instrumentelor digitale, care sunt din ce în ce mai utilizate, oferind învățământului calitate prin faptul că răspund nevoilor elevilor. Pe baza progresului tehnologizării învățământului, se poate constata o adevărată revoluție în domeniul instruirii asistate pe calculator, care vizează o globalizare a educației, care să rupă granițele posibilității de informare pentru toți factorii educabili. Chiar dacă această revoluție pare de amploare, totuși este destul de mică la nivel european, raportat la nevoile digitalizării educației și a eficientizării procesului învățământului. Prin cercetările de ultimă oră, s-a demonstrat că utilizarea e-learning-ului, împreună cu noile tehnologii ale informației, îmbunătățește semnificativ procesul educațional. Această practică educațională digitală a devenit o alternativă la metodele tradiționale ale procesului didactic, datorită facilităților pe care le oferă și a necesității de aliniere la standardele internaționale.

A participa la actul educațional oferit de instituțiile specializate înseamnă a lua parte la transmiterea acestui sistem de valori, de perspective și de cunoștințe. Rolul educației este să răspundă nevoilor societății, într-o continuă schimbare și tehnologizare. Pedagogia de azi, cu perspectivele moderne ale tehnologizării educației, a reușit să înțeleagă noile paradigme pe care societatea le cere, adaptându-se într-un deceniu, de când a prins contur la nivel global, cât nu a reușit în mai bine de trei secole la un loc, de la Comenius încoace.

Întrebarea care se pune, în acest nou context educațional, este cât de eficientă și motivantă poate fi învățarea în manieră digitală, față de învățământul tradițional, de secole, pe baza cărții ținute în mână și a mirosului de bibliotecă, ce te îmbie la lectură și pasiune pentru cunoaștere? Care este paradigma acestei generații nativ digitale și cum poate să-i fie împlinită de către educație dorința de cunoaștere? Nerăbdarea, cu care această generație dorește să aibă acces la informație, nu se mai potrivește cu lentoarea învățământului de odinioară, fapt pentru care noile tehnologii vin cu o diversitate de metode de învățare.

Lucrarea de față vine să reliefeze oportunitățile motivante pe care le aduc noile medii virtuale de învățare, care potențează curiozitatea de a descoperi noul într-un mod extrem de agreabil și de captivant. Lucrarea se dorește a fi un studiu constatativ, care evidențiază relația generației digitale cu educația tehnologizată susținută de instrumente și platforme e-learning, ce pun în valoare nu doar aspectul informațional, ci și pe cel motivațional.

Chiar dacă în educația românească tehnologizarea a pătruns destul de târziu, în ciuda faptului că Legea învățământului din 2011, care prevedea crearea unei Platforme e-learning cu resurse pentru absolut toate disciplinele, la nivel internațional, tehnologizarea a pătruns mai amplu după anul 2000. Totuși, prin eLearning.Romania, s-a creat o iniţiativă naţională care urmăreşte crearea unui forum comun pentru toţi actorii interesaţi în utilizarea eficientă a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării pentru educaţie şi formare; www.elearning.ro (Monica Florea, 2015). Ar fi necesară o mobilizare de forțe, a tuturor profesorilor, pe discipline, așa cum au procedat profesorii în Republica Moldova. Sub coordonarea Danielei Munca-Aftenev, s-a creat grupul Facebook ,,Platforme Educaționale Online”, extrem de activ, grup care mobilizează un număr de aproape 37.000 de cadre didactice din Republica Moldova și din România.

La nivel mondial, continentul american, dar și Țările Nordice ale Europei, reprezentate în special prin Norvegia, Finlanda și Islanda, au făcut pasul mult mai rapid decât l-a făcut România, care, în anul 2019, folosea tehnologia în educație într-un procent de 40% în zonele urbane și 20% în zonele rurale. România nu ar fi fost la coada clasamentului în Europa în privința folosirii noilor tehnologii, dacă ar fi acționat, încă din 2011, când Legea educației prevedea realizarea unei Platforme e-learning, cu resurse digitale pentru toate disciplinele.

Dezvoltarea exponențială, cunoscută de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, în ultima vreme a condus la înregistrarea unei adevărate revoluţii în domeniul instruirii asistate de calculator. S-a dovedit, pe baza studiilor şi proiectelor experimentale, că utilizarea e-learning împreună cu tehnologiile informaţiei şi comuncaţiilor oferă posibilitatea îmbunătăţirii semnificative a procesului educaţional. În prezent, e-learning a devenit o alternativă viabilă la metodele de educaţie tradiţionale, astfel că a fost adoptat de către multe dintre unităţile de învăţământ, mai ales datorită avantajelor oferite de posibilitatea instruirii continue sau de cele legate de larga aplicabilitate în cadrul organizaţiilor cele mai diverse.

2. Noile tehnologii în educație la nivel european

Un colectiv de autori universitari români, din cadrul Universității din Petroșani, a realizat manualul didactic „Instruire Asistată de Calculator și Platforme Educaționale Online”, care este dedicat programului postuniversitar de formare și dezvoltare profesională continuă. Acest studiu scoate în evidență multe aspecte ale cercetării noastre, fapt pentru care vom folosi mai mult viziunea Mariei Dobroțoiu (2019), unul dintre autorii manualului. Studiile de specialitate publicate în ultimii cinci ani arată o creştere continuă a utilizării e-learning în cadrul organizaţiilor. De exemplu, studiul realizat de Bersin&Associates, cu privire la maturizarea e-learning-ului din punct de vedere al utilizării de către organizaţii, studiu sponsorizat şi publicat de către SkillSoft şi care se bazează pe experienţa acumulată în domeniu de către 526 de organizaţii diferite, probează tendinţa creşterii continue a utilizării  e-learning-ului pentru instruirea elevilor, a studenţilor sau a angajaţilor. Începând din 2019, sistemele e-learning au luat amploare, în contextul pandemic, atât cadrele didactice, cât și elevii și studenții fiind nevoiți să se adapteze din mers, învățământul românesc depunând eforturi mari pentru a se alinia tendințelor europene și nu numai.

Progresul înregistrat în privința integrării tehnologiei în educație continuă să înregistreze un procent destul de mic. Majoritatea tinerilor din Europa utilizează Internetul pentru activități sociale. Accesul la Internet a crescut semnificativ în ultimii ani, însă utilizarea tehnologiei în scopuri educative nu a ținut pasul cu această evoluție. Nu toate școlile primare și secundare dispun de conexiuni în bandă largă și nu toate cadrele didactice au competențele și încrederea de a utiliza instrumentele digitale în activitatea lor de predare – învățare – evaluare. Rezultatele la învățătură pot fi îmbunătățite, iar echitatea și eficiența cresc cu ajutorul inovării în sistemele de educație, înțeleasă ca fiind adoptarea de noi servicii, tehnologii, competențe de către organizațiile din domeniul educației. Pentru a atinge un maxim de eficiență și sustenabilitate, inovarea trebuie susținută de cadre didactice bine pregătite și trebuie integrată în obiective didactice clare. Trebuie să se depună mai multe eforturi pentru a stabili cum se pot utiliza cel mai bine mijloacele digitale pentru a atinge obiectivele în materie de educație.

Îmbunătățirea educației și a competențelor digitale reprezintă un element-cheie al viziunii generale pentru transformarea digitală în Europa. Conform datelor Eurostat, în anul 2019, nu mai puțin de 43% dintre românii cu vârste între 16-74 de ani aveau competențe digitale reduse, clasând România pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, Bulgaria (38%) fiind pe locul al doilea. În privința persoanelor cu abilități digitale superioare, datele arată că doar 10% din populație stăpânește asemenea competențe, România fiind și de această dată pe ultimul loc în Uniunea Europeană, Bulgaria având 11% în dreptul acestui indicator.

Se poate observa că foarte mulți români nu dețin competențele digitale necesare unei educații eficiente. Aceasta însemnă că numai în măsura în care tinerii noștri, ca nativi digitali, și cadrele didactice, în calitate de furnizori de educație, își vor dezvolta competențele digitale în domeniul educațional, învățământul românesc va căpăta alte dimensiuni.