Educația emoțională în contextul școlar

Sistemele educaționale s-au concentrat mult timp în principal asupra disciplinelor matematice și lingvistice, în timp ce domenii greu de măsurat, dar importante, precum artele sau învățarea socio-emoțională, au fost marginalizate. Totuși, în ultimele trei decenii, odată cu apariția teoriei inteligențelor multiple și a conceptelor de inteligență și competență emoțională, au început să fie tot mai valorizate acele abilități fundamentale pentru învățare, precum competențele emoționale și sociale. Educația secolului XXI nu ar trebui să se concentreze doar pe ceea ce învață elevii, ci și pe modul în care aceștia trăiesc împreună cu ceilalți și își gestionează emoțiile și relațiile. Recunoașterea și reglarea emoțiilor, precum și menținerea relațiilor sociale sunt esențiale pentru ca elevii să aibă succes nu doar în școală, ci și în viață. Numeroase cercetări arată că programele educaționale care iau în considerare educația emoțională și socială influențează pozitiv relațiile sociale ale elevilor, motivația acestora, prevenirea comportamentelor problematice și alți factori importanți. Unele studii sugerează că dezvoltarea competențelor emoționale poate avea un impact pozitiv nu doar asupra relațiilor sociale ale elevilor, ci și asupra performanțelor lor academice, deoarece sprijină procesul de învățare și gestionarea relațiilor. Școlile ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea holistică a elevilor și să ia în considerare și dimensiunea emoțională (López-Cassà et al., 2021).

Literatura de specialitate împarte dezvoltarea înțelegerii emoțiilor la copii în trei etape. Între 3 și 5 ani, copiii sunt capabili să recunoască emoțiile de bază, precum fericirea, tristețea sau furia, și înțeleg că acestea apar ca urmare a unor evenimente sau situații externe. Între 5 și 7 ani, copiii ajung să înțeleagă și cauzele interne, mentale, precum gândurile sau dorințele, care pot genera anumite emoții. Etapa cea mai avansată apare între 7 și 9 ani, când copiii devin capabili să își controleze emoțiile, adică nu doar le recunosc și le înțeleg, ci le pot și regla reacțiile la acestea. Această dezvoltare îi ajută să gestioneze mai bine stresul și provocările emoționale și să construiască relații sociale mai sănătoase (Saltzman et al., 2018).

Procesul dezvoltării emoționale este strâns legat de alte aspecte ale dezvoltării copilului, în special de dezvoltarea cognitivă, precum și de procesele de maturizare biologică și cerebrală. Abilități emoționale precum empatia sau reglarea emoțiilor încep să se dezvolte încă din copilăria timpurie. În perioada preșcolară, dezvoltarea emoțiilor sociale atinge un punct culminant, iar atunci apar sentimente precum nesiguranța, modestia, gelozia, invidia, mândria și încrederea în sine, care contribuie la capacitatea copilului de a se compara cu ceilalți (Goleman, 2024).

Odată cu intrarea copilului în mediul social mai larg al școlii, acesta pătrunde și în lumea comparațiilor sociale. Aceste comparații nu sunt doar rezultatul schimbărilor externe, ci și al apariției unei noi capacități cognitive. Copilul devine capabil să se compare cu ceilalți în funcție de anumite caracteristici, precum popularitatea sau diferite abilități (de exemplu, îndemânarea la skateboarding). La această vârstă, dacă o fetiță are o soră mai mare care obține mereu rezultate excelente, ea poate ajunge ușor să simtă că rămâne în urmă și că nu este suficient de inteligentă sau talentată (Goleman, 2024).

Perioada de început a vieții școlare, în special debutul școlii primare și tranziția dintre învățământul primar și cel secundar, reprezintă două dintre cele mai critice momente ale adaptării copiilor. Între 6 și 11 ani, școala constituie o experiență esențială, care influențează semnificativ adolescența și viața ulterioară. În această perioadă, performanța școlară influențează profund stima de sine a copilului. Copiii care nu au succes la școală pot intra în procese autodistructive, care le afectează negativ șansele viitoare. Pentru eficiența educației, este esențial ca elevii să fie capabili să amâne satisfacerea dorințelor, să acționeze responsabil în situații sociale, să își controleze emoțiile și să privească viitorul cu optimism – toate acestea fiind fundamentate pe dezvoltarea inteligenței emoționale (Goleman, 2024).

În prezent, când viața de familie oferă din ce în ce mai rar un cadru stabil pentru copii, școala devine locul unde comunitatea poate compensa lipsurile în dezvoltarea emoțională și socială. Deoarece aproape toți copiii participă la educația școlară, cel puțin în primii ani, școala oferă oportunitatea de a dobândi competențe esențiale de viață, pe care altfel nu le-ar putea învăța (Goleman, 2024).

Goetz și colaboratorii (2021) au constatat că atât calitatea relațiilor, cât și experiența emoțională sunt factori importanți în mediile de învățare. Studiul lor a analizat impactul unui program școlar desfășurat pe parcursul a 10 sesiuni, destinat dezvoltării competențelor emoționale ale copiilor. Programul a avut ca scop îmbunătățirea recunoașterii și gestionării emoțiilor, precum și facilitarea integrării în comunitatea școlară. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: unul care a participat la program și unul de control. Activitățile au inclus desen și exerciții de recunoaștere a emoțiilor, pentru a evalua progresul competențelor emoționale și al relațiilor sociale. Rezultatele au arătat că elevii care au participat la program au recunoscut mai bine emoțiile și au dezvoltat relații mai bune cu colegii, sugerând importanța educației emoționale pentru bunăstarea și succesul școlar (La Grutta et al., 2022).

Bibliografie

López-Cassà, E., Barreiro Fernández, F., Oriola Requena, S., & Gustems Carnicer, J. (2021). Emotional education and well-being in the educational context. Frontiers in Psychology, 12, 673507. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2021.673507

Saltzman, J. A., Fiese, B. H., Bost, K. K., & McBride, B. A. (2018). Development of emotion understanding in early childhood. Social Development, 27(2), 1–17. https://doi.org/10.1111/sode.12268

La Grutta, S., Epifanio, M. S., Piombo, M. A., Alfano, P., Maltese, A., Marcantonio, S., Ingoglia, S., Alesi, M., Lo Baido, R., & Mancini, G. (2022). Emotional competence and school adjustment in children: Effects of a school-based program. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(3), 1452. https://doi.org/10.3390/ijerph19031452

Goleman, D. (2024). Érzelmi intelligencia. Open Books.